Eu, Burghezul Prezidențiabil

 

            Pucării, care se vîră adesea în discuțiile noastre, rînjesc în aura aplombului lor de licențiați, doctori, docenți și cademicieni și aruncă vorbe demențiale, de ocară sau de ocrotire, cum că nu ar exista Moșieri, Burghezi și Bancheri, iar despre clasele sociale fundamentale, din fruntea societății unui Popor harnic, anume Țărănimea și Muncitorimea bălăcăresc ”nu mai există”, ceea ce este o evidentă și gravă blasfemie.

            Romînia -porecla de 150 de ani a crîmpeiului și vatră a vechii Dacii- își transformase, chiar din Socialism, pe unii din ciocoii peceriști în Burghezi, iar șefii IAS-urilor și CAP-urilor, tot ciocoi peceriști- aveau comportament și averi de Moșieri, în vreme ce Bancherii erau în formare, unii cu milioane de lei puși la saltea; toți aceștia au luat un avînt puternic după 22 decembrie și au format păturile sociale prezente care, împreună totalizează cam 2-3 procente, în fiecare localitate și pe țară.

            În numele lor, eu, Burghezul Prezidențiabil, am drept să sper că mă veți vota să vă fiu Președinte; ”la banii mei” -cum zice șutul acela care scuipă pe însemnele claselor sociale pe care voi, proștii, le numiți fundamentale și ziceți că stau în fruntea societății, dar noi, competenții, le spunem ”clasele de jos”, cîci în frunte sîntem noi- pot obține votul oricui pentru că am cu ce să vă întunec privirile și să vă amețesc simțurile și gîndurile. Tot ce vedeți ridicat în orașele (și chiar satele) țării în ultimii 30 de ani, depozite de mărfuri și magazine, ba și unele spații de producție, totul aparține păturii pe care o reprezint eu; vedeți doar cum în fiecare săptămînă ori zi dispar micile magazine, buticurile, chioșcurile și în locul lor apare acelașii nume, al firmei mele, și aici, și acolo, și dincolo…

            Nu mai sînteți zeci de mii de angajați în fiecare oraș, dar cîteva mii tot există; fără mine ați muri de foame sau ați lua drumurile pribegiei să deveniți sclavi, carne de tun, furnizori de organe sau obiect de satisfacere a plăcerilor, acțiuni pentru care chivernisesc din greu, cu pricepere și devotament, chiar servicii ale statului; de fapt toți funcționarii statului nu mai sînt ai voștri, ci ai noștri, iar voi aveți liber doar la procesiuni mortuare (și acelea deviate de la stilul vostru, căci treptat-treptat v-ați transformat în tîrîtoare, iar noi am fost nevoiți să creăm adevărate industrii evreiești ca să prididim la primirea darurilor pe care ni le faceți, și să puteți ajunge la botinchile noastre pentru pupare, că, vorba aceea,”nihil sine daruri !”).

            Nici nu sînt îngrijorat că nu mă veți vota fiindcă, de 30 de ani, cei mai devotați susținători ai mei sînt cei pe care voi, prostimea, îi considerați ai voștri: FSN-PSD, specialiști în minciuni și viclenii, talentați ascunzători după deget, care și-au luat licențele pe la ”ștefangheorghiuuri” sub flamurile amețitoare ale ”cultului personalității”; ei și fiii lor, protejații,  amantele și rudele, bătătorii în palme, grosul activiștilor PCR sînt acum bază în organizațiile Dreptei titulare, PNL, care organizează și îmi asigură victoria.

            Ajuns ori menținut în succes, la postul de Președinte al Republicii, voi face și mai normaaaală țara anormală pînă cînd nu veți mai avea nimic al vostru, veți trăi din ce vă dăm noi, adică împrumuturile cu care vă sărăcim tot mai mult și vă legăm în amorțire pe voi și pe urmașii voștri, pentru sute de ani. Veți ajunge de rîsul planetei, încît voi înșivă vă veți bucura cînd veți primi alt nume pentru voi și pentru țară, ceea ce se vede de pe acum, în esența înstrăinării: v-ați abandonat vorba și scrisul, iar proști, cum sînteți, repede veți pierde totul, cum v-a spus poetul vostru adorat: ”Cine-ntîi îți fură scrisul/ Celelalte-ți ia apoi” (Grigore Vieru). E chei la Breaking news ?!? 

2 noiembrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Eu, Bancherul Prezidențiabil

            Axa turației capitaliste, dar mai ales imperialiste și, în primul rînd globaliste, o constituie Regele cel mare al Răului, Banul, care –atunci cînd nu este măsură a muncii proprii- domină toate țările anti-democrate, adică aproape toate țările planetei de după 1989, iar cele cîteva în care mai există regim politic democrat nu se pot depărta de imixtiunea acestui Lucifer, Banul, pentru că lumea, datorită Capitalismului, s-a depărtat de singurul mod de a-și asigura fiecare dezvoltarea economică certă și stabilă: Munca proprie, fără nici un ban din afară; orice bănuț împrumutat îl îmbogățește pe împrumutător și-l extermină pe împrumutat, căci orice proiect bazat pe împrumut –cu dobînzi înrobitoare și multiple clauze secrete- îl transformă pe împrumutat în sclav al celui care i-a dat bani. Este știut că împrumutul din omenie nu se găsește (și aceasta tot mai rar) decît între persoane (fizice) aflate în relații de rudenie, colegialitate, prietenie, umanism, precum și între țările socialiste, absolut de neconceput în societatea anti-democrată, Capitalismul.

            Cu acestea spuse, din punctul de vedere al Comunistului, să vedem ce opinii are Prezidențiabilul Bancher (nu știu dacă este vreunul dintre cei 14 sau, poate, sînt toți).

            Eu, Bancherul, vreau să fiu Președinte ca să nu mai fie nimeni care să cîrtească împotriva dobînzilor și penalităților, să nu mi fie nici un om care să nu aibă nevoie de împrumuturi de la mine, iar statul să-mi fie supus total, iar banca lui să nu se mai amestece în treburile mele. Tu, prostule votant, trebuie să înveți și să nu uiți deviza mea: ”Eu îți dau un leu/ Și îți iau o sută,/ Că sînt paraleu,/ Iar tu ești o slută !”

            Ai voștri, Comuniștii, ne-au poreclit ”tăietori de cupoane”, leneși și profitori, dar noi ne străduim permanent să vă atragem la împrumuturi, să încondeiem contracte scrise pe zeci de pagini, cu corp foarte mic pentru ca voi, fără carte și cu ochii șubrezi, să nu puteți citi și să nu înțelegeți nimic, să vă dăm banii și, mai ales, să vi-i luăm înzecit și însutit, fiindcă noi știm ce să facem cu ei, în vreme ce voi îi duceți la cîrciumă și-i dați pe mahoarcă…

            Nu contează că noi sîntem puțini; întotdeauna cei competenți sînt puțini și trebuie să fim puternici, pentru a vă asigura vouă cele necesare și vă primim de milă să munciți la noi sau la Burghezii pe care îi asigurăm cu fonduri, ca să nu muriți de foame, noi fiind atenți și umani, iar cînd nu ne restituiți banii, nu vă omorîm, ci numai vă luăm bunurile.

            Ca răsplată, voi trebuie să fiți respectuoși și, înadatoritori, să veniți în grabă să mă votați pe mine. Cu un bancher Președinte, țara va geme de fericire.

31 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Eu, Moșierul Prezidențiabil (2)

            V-ați lămurit, măi sărăntocilor ? Voi nu aveți nicio putere și singura voastră șansă este să mă votați pe mine, căci trăiți din mila mea și a colaboratorilor  mei, burghezii și bancherii. Toți cei buni de muncă dintre voi au plecat în străinătate ”pentru un trai mai bun”, unde sînteți de fapt slugi netrebnice, iar tovarășii noștri de pe-acolo vă papă copiii și se dedulcesc cu fetele voastre, în vreme ce bătrînii, bolnavii și nevolnicii rămași aici vin în fugă să ne voteze și chiar dacă nu vin toți, noi știm să facem minuni în localități unde ne votați chiar și 300 din totalul de o sută !

            Pămîntul l-ați părăsit, se transformă în rîpi și păduri, pe care le vom umple noi cu lupi și urși ca să vă mănînce vitele chiar și în grajd, apoi o să vă hertepelească și pe voi (nouă nu ne mai trebuiți, căci vă înlocuim cu mașini și unelte moderne), pădurile vi le-am dat pe hîrtie și, practic, nu vă mai aparțin: ca să puteți tăia un fag, trebuie să faceți zeci de drumuri la primărie, la ocol, la oameni de-ai noștri pentru cereri, avize, marcare, APV-uri, autorizații, tăiere, fasonare, transport; mai bine furați și, bucuria noastră: vă băgăm la răcoare sau veniți și cumpărați de la noi, cît timp mai aveți bruma aia de pensie. Dar ca s-o aveți trebuie, neapărat, să ne votați, cîți ne votați, restul ne votăm noi și nici nu vă chemăm la mediere; o facem numai cu ”părțile” noastre din parlament și nu ne interesează că nu veniți la vot decît 37 %, din care ne-ajung să ne voteze 19 %. Deci cu 1/5 din voturi facem ce vrem, în vreme ce voi, cu Numărul vostru imens nu ați putut să strîngeți semnături pentru un candidat propriu. 

            Ați lălăit mai mulți ani, începînd cu din 22 decembrie, ”nu ne vindem țara !” și n-ați vîndut-o; ați donat-o prin emanații voștri. De altfel țara nu a fost a voastră, ci a noastră, a oamenilor competenți. Ați uitat ce v-au spus Marx și Engels, luminătorii voștri ? ”Muncitorii nu au patrie”. Nici într-o sută și cincizeci de ani nu ați înțeles că Marx, Engels și Lenin nu au fost ai voștri, ci ai noștri: moșieri și burghezi; deștepți, geniali, au știut să vă păcălească: v-au determinat să fiți violenți, ca să avem noi motiv să vă măcelărim; v-au organizat într-o structură unică, globalistă, exact ce ne trebuie nouă, chiar pentru Globalismul contemporan atotstăpînitor; v-au indus iluzia puterii care, însă, le aparținea exclusiv lor, adică nouă, cei competenți și bogați; voi nu aveați decît libertatea de a ne ridica osanale, iar acum, după ce ne-am restabilit Puterea, vă împroșcați reciproc cu noroi și… ne votați pe noi; de n-o faceți, veți muri de foame…

            N-are cine vă apăra; gașca voastră vă conducea ca pe-o turmă; îi spuneați ”partidul”, dar nu era partidul vostru, ci, de fapt, al nostru. El hotăra pentru toți cei 25 de milioane și nu orice, ci numai ce voiau ”cei aleși”, adică cei grupați în CC. Dar și aceia doar ovaționau ce hotăra CPEx, iar acesta nu cîrtea în fața conducătorului unic; el singur făcea ce voia: tot ce-ați avut, bun sau rău, iar ca răsplată voi l-ați ucis și apoi îl huliți copios; cîțiva mai prostănaci și confuzi sau cei cu carte, deveniți Pucări, îl plîng; toți cei din ”partidul” vostru sînt contra voastră, toți, cei din CC sînt contra ”partidului”, toți cei din CPEx sînt contra CC-ului, toți sînteți contra tuturor…

            Ați redevenit ce-ați fost de mii și zeci de mii de ani, sălbăticiuni. Doar noi, competenții, am rămas ce-am fost: cu mîinile pe cîrmă, am devenit bogați, iar voi, ca să mai trăiți, vă tîrîți ca viermii –la Nicola, la Curtea de Argeș, la Iași, la București- și mereu, fuga-fuga, la urnele de vot; dacă nu vreți, nu mai pupați îndemnizații și ajutoare sociale, nici lemne, nici pachețele, nici strachina cu fasole și ciolan, nici bere, nici mici mititei…

30 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Eu, Moșierul Prezidențiabil (1)

Potrivit Doctrinei Comuniste, a Libertății totale și Democrației, orice clasă/ pătură socială are dreptul să se organizeze politic și să depună candidaturi, inclusiv la Președinția Republicii, iar astăzi eu presupun că sînt candidatul Moșierimii.

            Nu fiți proști, voi, prostimea; toți moșierii și angajații noștră devotați există –au avut și reprezentare politică după 1989, PNȚ, ”scos dintre gunoiaiele istoriei”, cum spun conducătorii voștri comuniști- numai că, șireții (au fost 3.831.000 de deștepți) n-au mai folosit numirile vechi, desuiete, ci le-au mascat, acum se numesc ”fermieri”, adică viermieri, cum zic ai voștri, care, cum ziceți, ”sug sîngele poporului”, cum spunea nenea Caragiale, omul nostru de bază care vă făcea să rîdeți de noi și credeați, de proști ce sînteți, că, prin rîs, îndreptați societatea după pofta voastră, dar nici acum nu v-ați prins de păcăleala asta …

            Eu, Moșierul, am depus candidatura pentru a fi Președinte al Republicii (vă rog, tovarăși, să utilizați cele două substantive mereu împreună, căci Dreapta a cam făcut deja din funcția de Președinte al Republicii o… monarhie; aveți la îndemînă exemplele recente !) fiindcă, deși noi sîntem în societate doar 0,1 %, am reușit să am (nu ca prostimea !) sute de mii de semnături, aduse de funcționari din instituțiile statului și de la firme (care sînt tot ale oamenilor care conduc statul), toate fiind, după părerea voastră, ”falsuri grosolane”; chiar dacă ar fi, voi, prostimea, nu aveți ce face pentru că Președintele e al nostru, parlamentul e al nostru, guvernul e al nostru, AEP e a noastră, BEC e al nostru, iar voi, proști cum sînteți, nu puteți trăi fără noi, oamenii competenți; chiar voi vă mirați, cînd șefii voștri vă cer să candidați ”noi, proștii, să candidăm ?!?”

            Vreau să fiu Președinte al Republicii și să mă comport ca monarh. În această poziție voi asigura, prin atribuțiile constituționale, toate libertățile distinșilor mei susținători – moșierii/ viermieri, cum șe ziceți voi, și marilor Telectuali, devotați dintotdeauna Dreptei cea dreaptă, precum și colaboratorilor colaterali (cunoașteți voi conjurațiile anterioare): distinsa Burghezie –au și ei cam 1 %-, cu care colaborăm după apariția maeștrilor Marx și Engels, la care adaug mica mulțime puternică, atotstăpînitoare, Bancherimea și, sigur, mai vin aluviuni.

            Mulțumiți de tătucul nostru, Ion Iliescu (v-aminiți: ”tovarășe Coposu, politician ca dv…”), îi vom ține sus poza-i zîmbitoare, tușată-n purpură, dar vom face unele plusări: vom pune și pe dragul Mihăiță (ce, dacă n-a fost de-al vostru, proștilor ? Și ce, dacă n-a fost monarh adevărat și nici n-a depus jurămîntul ?!?). Apropo: Fiindcă voi fi Președinte-Monarh, voi înnobila și jurămîntul-înjurătură, la adresa voastră, poștilor, astfel: ”Din mila lui Eli și voința nărodului… jur să fac parteneriat strategic cu norodul lui Eli”, chiar așa neporeclit, pe latinește (de ciufutul acela de călugăr Eremia), căci Eli nu era stăpînul zilei și al luminii, ci al crimelor și tuturor monstruozităților numite și nenumite, exterminator nu doar de persoane, ci de sate și cetăți, de popoare și țări întregi, încît nici Atila nu l-a putut întrece, asigurînd prin vitejia lui, dreptul poporului de a stinge răul care i se opunea și a-și întrona stăpînirea peste toată lumea …

            Voi face tot posibilul să vă onorez prin a vă lua tot pămîntul –pe care l-ați lăsat în paragină- și să-l cultiv eu cu mijloacele moderne de care dispun, iar vouă vă voi da o coajă de pîine ca să puteți lucra de azi pe mîine și chiar să lălăiți poezii, cum știm că vă pricepeți: ”mălai negru zguruit și uscat și mucezit”, că mai mult nu meritați; greul muncii îl duc eu, ca să fac planurile, să aduc mașini și unelte, să vă chem pe voi la muncă, să organizez strîngerea recoltelor, valorificarea produselor…

            Voi ce știți ? Să beți, să vă plîngeți, să faceți copii, să fugiți de muncă… D-aia trerbuie să mă votați pe mine, că altfel veți muri de foame…

27 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Eu, Prezidențiabilul, Mircea Diaconu

 

            Încă sînt solicitat să formulez aprecieri critice pentru cei 14 prezidențiabili. Deși am afirmat că nu este treaba mea (pentru că eu, neavînd semnături decît puține, nu sînt contra-candidat al lor), am să încerc, cum am făcut deja cu unul dintre ei (căci prea era total în afara politicii).

            Cum nici unul din cei 14 candidați (cu parțială excepție la Viorica Dăncilă – se observă urme din amprenta Stîngii declarate !) nu a rostit nici o propoziție legată de categoria socială pe care o reprezintă și, de aici, cum înțelege să-și îndeplinească atribuțiile Președintelui Republicii, voi încerca să mă substitui (unora sau, dacă vreți, tuturor).

            Fiindcă nu știu dacă nu este Burghez, Moșier, Bancher ori slugă a lor (categorii sociale detestabile), apreciez că, fiind actor (ceea ce este sigur) cu salariu de la buget, face parte din pătura Intelectualității. Desfid insulta unora că ar fi deficitar și ca actor, pentru că a interpretat numai roluri de… prost și aș preciza, nu doar din respect, ci din admirație, că, de fiecare dată a fost (în rol) un prost perfect ! N-ar strica, ba chiar le-ar prinde bine unora, să precizez că e mult mai greu să faci pe prostul și mult mai simplu și ușor să te dai… deștept (simulare la care sînt mulți talentați).

            Revin: Eu, Mircea Diaconu, cum știți, sînt actor, cu venituri modeste (de la buget), locuiesc în apartamentul pe care l-am primit de la stat, am soție, copii și nepoți. Am reușit cu greu să adun semnături și să candidez –regret și îmi cer scuze- ca Independent; nu sînt snob, nu sînt îngîmfat, nu mă cred zeu și nici semizeu, dar am crezut că lumea mă știe și mă iubește (mi-a strîns și semnături), motiv pentru care am încercat, nevrînd să mă ploconesc la găștile numite ”partide”.

            Ca fiu de oameni săraci, știu ce înseamnă greul și, ca Președinte, am să fac totul ca în toate funcțiile care depind cumva de mine să orientez pe cei mai competenți intelectuali (la fiecare specialitate), pentru care îi rog pe intelectuali ca ei și familiile lor să mă voteze pe mine.

            Cît despre cei mulți –știu că fără votul lor nu pot ajunge Președinte- îi rog pe Țărani și pe Muncitori să mă voteze pe mine și le promit în mod solemn că nu voi avea nicio clipă de odihnă sau de liniște pînă nu voi determina parlamentul să adopte o lege adevărată a partidelor politice, care să fie, obligatoriu, exponentele claselor sociale, fiecare al clasei sale, astfel ca în parlament să ajungă atîți Muncitori și atîți Țărani (procentual) cîți sînt în societate.

            Iar principala datorie a Președintelui, Medierea, o voi realiza cum se cuvinte, între Marii Adversari: parlamentul și guvernul de o parte și Alegătorii care nu au fost la vot, de altă parte; nu cum lălăie anti-președintele actual despre medierea între ”partidul mieu” și celelalte… găști.

            În final, am greșit, iertați-mă, votanților, pentru vorba proastă (doar am urmat și clasele primare !) despre ”buni sau răi, așa cum ne-a lăsat…” (Cum să ne ”lase” cineva ? Nu ne-au făcut părinții ? E clar că am făcut pe… prostul !)

25 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Nu e treaba noastră !

 

            Stimați tovarăși, degeaba îmi cereți să vă spun cu cine să votați (din cei 14 inamici ai Democrației, deci ai noștri); nu e treaba noastră, a Comuniștilor –cu atît mai mult a Președintelui de partid- să vă spunem cu cine să votați dintre candidații Dreptei, fie ei Burghezi, Moșieri, Bancheri sau Telectuali vînduți (pe blidul cu linte), de vreme ce v-am spus, chiar repetat: nu avem candidat propriu, singurul comportament pozitiv este NU VOTĂM, ceea ce este absolut firesc: clasele sociale fundamentale, din fruntea societății -Țărănimea și Muncitorimea, plus alte categorii de Oameni-ai-Muncii- nu pot vota, contra intereseleor lor de clasă, pe vreunul dintre cei care le țin pe grumaz JUGUL Exploatării, Asupririi, Înrobirii.

            Ce e greu de înțeles ?  V-au spus infractorii că v-ați face ”datoria patriotică” ? Aflați că este exacat invers: votul dat inamicilor, unelte ale dușmanilor Patriei, este trădarea Patriei, căci minoritățile din Mocirla societății –repet: Burghezia, Moșierimea, Bancherimea, Telectualitatea trădătoare- nu au patrie; ei au doar anti-patrie, adică imperii, globalism, amestec etnic, migrații, extremism, terorism, fascism, războaie, genocid, pe scurt interese egoiste, comerciale, de mic grup infracțional. Uluitor și incredibil, ne-a avertizat despre aceste grave Boli ale Planetei, chiar  persoana din vîrful Relelor – Donalt Trump; probabil (în fața unor pericole mortale, așa cum ne apar China și Mexic), chiar criminalii au vreo iluminare…

            Noi nu criticăm niciodată pe adversari (nominal), ci numai politic, și aceasta numai în sibsidiar, iar inamici nu avem (cu excepția PCR); doar pentru a ne apăra Doctrina Comunistă (doctrina Libertății Totale, Depline și Definitive, Complexe și Complecte, Unică și Unitară), aplicată în total respect pentru adversari, ne apărăm principiile violentate de către adversari (cum sînt cei 14 Candidați la funcția de Președinte al Republicii).

            De aceea îmi este ”peste mînă” să formulez critici la adresa fiecăruia dintre ei; nici nu am documentare suficientă, nici posibilități pentru a o realiza. Am făcut, totuși, dese referiri la chiriașul de la Cotroceni, care, cred, că a fost impus în 2014 prin viclenie, deoarece era imposibil ca o asemenea entitate -în plus reprezentînd minuscula grupare de dreapta numită PNL, cu o pondere socială de circa 1-2 %- să aibă adeziunea unui procent de aproape 19 dintre alegătorii din liste.

            Apoi, spre a ne apăra esențele Reginei, Politica, batjocorită prin fluturașul publicitar, am făcut referiri exprese la altul dintre candidații anti-politici.

            Nu știu exact, dar voi mai încerca, însă vă solicit, pe Comuniștii care-i cunoașteți, să-mi spuneți ce clasă/ pătură socială reprezintă fiecare.

24 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU

Replici pentru un străvechi... olog

            Am găsit pe stradă un fluturaș împăturit îndelung, cu poză și chemarea ”Votați PALEOLOGU PREȘEDINTE”, care se deschide cu un precept, semnat Alexandru Paleologu, ”Bunul-simț este filozofia însăși” (bine marcată scrierea termenului filozofia !). Fiindcă mi-am amintit și evoc deseori replica unui Ambasador post-decembrist –care a refuzat să dea curs rechemării în țară pe considerentul că nu respectă ordinul Guvernului întrucît el este ambasador al Poporului, ci nu al… Guvernului- exprimare de cea mai profundă și cuprinzătoare ne-simțire, am dat curs interesului spontan de lectură.

            Incitat de bîlbîiala fluturașului –care adună la un loc toate inepțiile anti-politice, cum nu am mai citit decît în cartea lui Primo Laurențiu ”Meritocrația și meritocratismul”, am hotărît să scriu acest text, ca efect al surprizei –caracteristică pentru toți Telectualii, cu cît sînt mai… educați, mai… educați, mai… educați, în realitate fiind vorba de Instrucție, ci nu de… educație- spre a-i avertiza pe cititorii mei (și mai ales pe membrii Partidului Comuniștilor) să țină la distanță, cît mai mare, asemenea specimene, aceasta din următoarele considerente:

            Din textul fluturașului se văd exprimate ori rezultă multe trăsături de caracter ale Candidatului PMP, toate fiind susceptibile de a-i îndepărta pe toți posibilii votanți din afara micului grup social de dreapta, deși dirijorul PMP este personalitate politică de certă capacitate (însă, din păcate, de dreapta). Nu am găsit absolut nimic pozitiv în toate paginile, nici măcar în cea cu poza, toate afirmațiile evidențiind formule străvechi de… olog în Politică.

            Am reținut că a studiat, între altele, și ”Teoria politică la Paris și Munchen”, ceea ce îmi dă certitudinea studiilor anti-politice; în cele două zone nu s-a învățat politică (măcar parțial) adevărată decît prin Karl Marx și Friedrich Engels (a stîngii false și violente, ca îmbrăcăminte lucioasă pentru dreapta ascunsă) .

            Corect spune Candidatul că ”Romînia merită în sfîrșit o direcție clară”, dar cu opiniile dumnealui despre ”căderea odiosului regim ceaușist” îmi este limpede că direcția pe care o caută este profund neclară și întunecată de vreme ce singura perioadă de regim politic democrat din istoria multidecamilenară a Poporului Dac (poreclit Romîn) a perceput-o ”odioasă”, rezultînd că se trage direct din străvechii stăpîni de sclavi care își numeau regimul politic ”democrație”… sclavagistă !

            Elementele dezastrului apocaliptic din istoria noastră recentă –”apartenența la Uniunea Europeană și NATO”- sînt în ”viziunea” ologului… siguranță, iar, ca să aibă și tichia de mărgăritar, pune un citat din perechea sa apocaliptică, Andrei Pleșu, care-l laudă pentru că… ”știe să vorbească”, uitînd să adauge ”și să scrie” !

            Devotat inamicilor noștri cei mari –U.E, USA și NATO- tovarășul Paleologu nu uită să ne îndemne ”să nu uităm de romînii de peste Prut și de obiectivul unirii”, căci avînd atîtea studii și servindu-și țara ca profesor, antreprenor în domeniul educației, ambasador, deputat, ministru ”al culturii și cultelor” (vedeți cum unește dintr-un condei antonimele cele mari și perfecte ?), ba a și ”protestat în ultimii ani împotriva abuzurilor și incompetenței regimului actual”, adică, înțelegeți, cel pe care l-a… servit în multele mari dregătorii.

Cu ”obiectivul unirii” i-ar servi pe inamicii noștri fasciști care, în prima dimineață după o eventuală unire s-ar afla cu tot arsenalul lor militar agresiv fascist chiar pe malul drept al Nistrului, ceea ce ar însemna lichidarea ultimului crîmpei de Dacie liber… Vedeți ? Este As în teoria politică învățată pe băncile lui Napoleon și Hitler !

Cu atîtea merite în formarea profesională intelectuală, Candidatul ne dovedește, în toate cele șțase pagini ale fluturașului, că este complect în afara sensului noțional al termenului politică, dar mai ales sub titlul ”Meritocrație și Performanță” adună perlele cele mai alese, amestecînd total Puterea (Regina societății) cu Administrația (care trebuie să fie Servitoarea ei) într-un concept politic esențial anti-politic, vădindu-se a fi exponent docil, fixist și imuabil al micii drepte sociale care îi dictează scopul monstruos ”de coagulare a tuturor forțelor politice parlamentare” sub drapelul ”Meritocrației”…

Nu i-or fi spus dascălii din Occidentul anti-civilizat, fătător al marilor măceluri mondiale din ultimul mileniu, că nu pot fi unite Meritul -nedefinit politic (obligatoriu ca organizare separată a fiecărei clase/ pături sociale, pentru interesul social-economic de clasă propriu și specific), ci nu profesional, intelectual- cu Crația (=Puterea), aceasta neputînd fi reprezentată, corect și deplin, decît de Competența politică a reprezentanților direcți ai fiecărei clase/ pături sociale ?!?

            Tovarășul savant (o fi și cademician !) reia, prin dorința coagulării, teza ne-partidului PCR ”al întregului popor” pentru ”restabilirea eficienței funcționării instituțiilor statului” ca să nu mai grăiască nimeni în afară de puținii bogați (desigur, infractori) care au transformat, demult, statul într-o mafie, care, prin supremația propusă, ar transforma Educația în dresaj, astfel încît ”prostimea” cea multă să se miște ca titirezul sub bagheta infimilor… meritocrați !

            În puținele texte (cam cît replica mea) Candidatul micilor procente (defăimate prin ”mobilitate bazată de meritocrație” în cei 30 de ani ai Contrarevoluției și defăimante) ajunge chiar la sîmburele din esența aberațiilor anti-științifice: vrea depolitizare ! Păi, ce va spune șeful dumnealui, Președintele titular al Dreptei, condamnator al ”Comunismului” (de ce nu i-o fi explicat savantul ce este aceea Comunism ?) dar care și-a numit ”partidul” mișcare… populară ?

Cine să voteze asemenea struț ?!? Să-l lăsăm ca să-și continue dresajul, în Viziunea sa, pe ”drumul spre nicăieri”, care trece, viciat, prin UE, USA, NATO  și se încheie, prin pîrjol, în Haos. Mulțimea, năpăstuită de meritocrați, știe însă, instinctiv, că prima calitate în Politică este… Numărul ! El trebuie să ofere Puterea, după cum ne-a luminat Poetul Național, Mihai Eminescu, Geniul tutelar al Poporului nostru și al Neamului Dac; o fi crăpat Pată Pievici ?!?

21 octombrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. UNGUREANU