Problemele noastre grave

            Găștile peceriste care se pretind, după 22 decembrie, a fi partide, flecăresc permanent despre orice, în toți cei 25 de ani ai dezmățului contrarevoluționar, dar niciodată, niciuna, nici măcar pentru un minut, nu evidențiază nici una din gravele noastre probleme pentru a propune ori sugera, în planurile ori proiectele lor, vreo soluție.

            Nici chiar cînd lălăie, săptămîni și luni întregi despre ”alegerile” –care nu există, ei fiind singurii care se votează reciproc, împotriva marii majorități a Poporului, împinsă în afara Puterii- nimeni nu vorbește despre ceea ce preocupă majoritatea Poporului în cei 25 de ani de destrăbălare post-decembristă

            Această destrăbălare complexă și atotcuprinzătoare ne-a șters practic din existență Statul, Limba, Economia, Cultura specifică, Învățămîntul, Sănătatea, a pus în pericol extrem Familia și nivelul de trai asigurat la o înaltă cotă în regimul democrat, toate aceste crunte realități la un loc, făcînd nesigur viitorului Poporului nostru.

            Dacă am avea Partide (adevărate) potrivit criteriilor normale (de clasă) pentru organizarea lor, iată ce ar discuta acestea în fiecare zi, în fiecare ceas și, mai ales, ce preocupări ar avea o Putere și o Administrație ne-infracționale.

            1. Prima Problemă națională foarte gravă: inundațiile care, de 25 de ani, devastează tot cuprinsul țării, acțiune care îmi apare a fi întreprinsă, sigur, de forțe ostile Poporului Dac, aduse peste noi (ca protectori) de găștile peceriste, dar guvernarea post-decembristă contrarevoluționară nu face altceva decît, cu mare bucurie și competență, să toace banii de la buget pentru îndepărtarea efectelor, preocupare prin care se îngroapă permanent saci cu nisip, bolovani, combustibil în buzunarele patronilor de firme ”salvatoare” (întotdeauna fiind cele ale familiilor și prietenilor de ”baroni” peceriști).

            Se lucrează cu așa desăvîrșit devotament și talent dragnic, încît la noile inundații (nelipsite în nici un an), nimic, absolut nimic nu există ridicat în calea apelor din imensele consumuri anterioare și eforturi eroice ale ostașilor din toate structurile militare. Motiv pentru care se reia jocul de-a sacii de nisip, bolovani, combustibil, utilaje, fonduri peste fonduri aruncate în hăuri…

            Dacă am avea Partide (ci nu găști hrăpărețe servind exclusiv pe infractori), în fiecare an, cu aceiași bani, aruncați pe apele învolburate ale sîmbetelor, am construi diguri preventive de apărare, durabile, permanente, complectabile, perfectibile, iar în 25 de ani nu ar mai rămîne nici un sat, nici un cătun, nici un sătic, nici un pod sau podeț neapărate și nu ar mai fi nici o casă în calea apelor…

            În cadrul unui Program național de apărare contra inundațiilor, un loc aparte l-ar ocupa adoptarea de Măsuri severe privind autorizarea locuințelor spre a nu mai fi în calea apelor, precum și asigurarea certă sau mutarea celor aflate în pericol (cu aceleași fonduri date pe ape)…

            2. A doua Problemă foarte gravă va face obiectul articolului următor.

            Pînă atunci reamintesc celor care mă solicită să-i susțin pe ”băsiști” sau pe ”pontiști”, că aceste găști nu au nimic în comun cu Politica maselor populare, ci doar cu burdihanele lor, iar cei 85 % dintre alegători –împotriva cărora acționează constant toate găștile paliticarde- au două alternative: să-și facă Partidul propriu ori să doarmă în vecii vecilor…

            Soluția la 25 mai – Boicotul total !

Techirghiol, 16 mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Sînt gata pentru Luptă !

            Se prefigurează război civil în țara vecină, Ucraina, pus la cale, fără îndoială, de bezmetici politicieni pro-occidentali, cu sprijin de specialitate de la ”sportivi” sosiți la jocurile olimpice de la Soci, cu prestație directă în Maidanul Kievului…

            Ucrainenii ruși nu puteau răbda la nesfîrșit, mai ales că a fost alungat din țară președintele legal și decapitate toate organele importante ale statului; cu curaj de la vecinii conaționali, ei nu au zăbovit răbdători să fie ochiți și batjocoriți de inamicii (de dreapta) aflați sub influiențele zurbei mondiale și ale imperiului european, acesta așteptînd cu mare nerăbdare și pregătind cu imens interes extinderea blocului militar agresiv de tip fascist, NATO, pînă la granițele directe cu ținta finală – Federația Rusă.

            Duă primele deșirate comunicate neutrale ori liniștitoare ale Președintelui și Primului-ministru, responsabilii iresponsabili ai autorităților romîne anti-romînești au început să vorbească despre stare de pericol la granițele estice ale Romîniei și Republicii Moldova, momentul periculos avînd și un (singur) aspect pozitiv: conducătorii de stat ale celor două state, Romînia și Republica Moldova, le pun pe amîndouă într-o exprimare unitară, deși, din păcate, aceasta este defavorabilă, căci este înclinată puternic pe panta prăbușirii în Occidentul murdar și mîrșav.

            Tragismul acestei căderi este subliniat de împrejurarea, ca izvor de optimism, că Republica Moldova putea constitui salavarea pentru întregul Popor Dac (poreclit Romîn) prin păstrarea unor elemente specifice poporului nostru comun: memoria Daciei străvechi, păstrarea scrierii în alfabetul propriu din Mileniul Chirilic, independența față de cele mai odioase guri care ne-au înghițit pe noi: Imperiul European, NATO, Imperiul american (USA).

            Sugestia pozitivă se amplifica prin faptul negativ al ruperii din Republica Moldova a unei părți Dacice din stînga Nistrului, adaos semnificativ la multele întinse teritorii Dacice aflate în afara granițelor celor două state romînești, în toată cuprinderea celor 360 de grade, unde conservarea elementelor de populație, limbă, cultură, port, tradiții, sentimente, conștiința comunei Glii străbune, determina rezistența Neamului Dac însuși.

            Alunecarea Republicii Moldova, sub cea mai retrogradă și reacționară guvernare, în mocirla Imperiului European grăbește degradarea generală și slăbește la maximum capacitatea noastră de rezistență consemnată și păstrată de-a lungul a zeci de milenii…

            De aceea ”chemările la război” cu care își presară discursurile vîrfurile autorităților naționale, trezesc profunde reacții contradictorii: populația matură acceptă ideea reluării pregătirii militare a poporului precum și chemarea sub arme pentru apărarea Patriei, în vreme ce tinerii –obișnuiți cu petreceri, discoteci, alcool și droguri, tutun, sex, dezlănțuiri destrăbălate în multele mini-vacanțe pe litoral sau la munte- se miră de năstrușnicia pregătirii militare, insensibili la cuvîntul gol (pentru ei) Patrie, indiferenți la numele țării, nepăsători dacă țara are Capitală și unde s-ar afla ea – la București, Budapesta ori Sofia…

            Noi, maturii, inclusiv cei care ne aflăm la maturitatea de 60-90 de ani, vrem să mergem la arme; dacă ne ajută starea de sănătate, dorim să-i alungăm din țară pe ocupanți, să le radem bazele militare, să găurim cît mai multe caschete străine de pe pămîntul nostru, să-i alungăm pe fasciști din Marea noastră cea Mare, să-i pulverizăm pe cei care ne pîngăresc atmosfera noastră cu reptilele lor zburătoare, să nimicim imperiul european pentru care nu ne-am exprimat nicio opțiune favorabilă, singurii care ne-au băgat în această închisoare fiind politrucii infractorilor, cărora le vom pregăti, la timp, lecția națiunii.

            Necontînd anii adunați în buletin, sperînd într-o sănătate din ce în ce mai bună, sînt gata să merg la Luptă împotriva inamicilor, pentru apărarea Patriei, pentru revenirea și păstrarea la specificul național și la regimul democrat, sacrificate în 22 decembrie pentru destrăbălarea infractorilor interni și imperialiști.

Pentru Patria Liberă și Independentă, de va fi nevoie, la Luptă !

Bughea de Jos, 3 mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Există o singură alternativă - BOICOTUL !

 

            Mă întreabă mulți, pe stradă sau la telefon, cum să procedeze, dacă se duc la votare (ei spun ”alegere”, semn că n-au citit bine articolele mele !), de vreme ce eu sînt contra tuturor găștilor numite ”partide” fiindcă toate sînt peceriste și, deci, anti-democrate.

            În consecință voi repeta răspunsul meu, prezent foarte des în articole și în cărți, precizînd de la început că, în toate cazurile post-decembriste –cu excepția cînd eu însumi am putut candida- a fost vorba de votare, ci nu de alegere, sens în care.corectez întrebările care mi-au fost adresate și subliniez că răspunsul meu se referă la votarea din 25 mai 98 e.d..

            Partidul Comuniștilor (Nepeceriști), pe care îl reprezint în calitate de Președinte, nu a putut depune candidaturi și, deci, nu-l veți găsi în liste, deoarece pecerista guvernare post-decembristă contrarevoluționară nu ne-a permis să candidăm, partidul nostru fiind radiat din lista partidelor înregistrate la Tribunalul București, în urma încheierii celui de-al treilea proces (în luna martie a.c.) promovat de Parchetul București, în acest scop.

            În consecință, infractorii, burghezii, moșierii, bancherii, slugile lor, însumînd cam 3 % din numărul total al votanților –care m-au întrebat sau care vor citi acest articol- se pot duce optimiști, ca de fiecare dată în cei 25 de ani, că ei vor avea ce alege: toate listele cuprind pe reprezentanții opțiunilor politice ale lor, căci toate ”partidele” și toți candidații independenți sînt exponenții contrarevoluției, susținători ai Imperiului Cotroman Romano-German European.

            În aceeași situație se află și telectualitatea trădătoare, adică alt procent de cca 10, toți așteptînd după votare grase recompense de la clanul ciocoiesc al dragnilor, pe care îl slujesc de la 6 martie 1945 și pînă astăzi, 1 Mai 98.

            Rămîne problema grosului format din clasele sociale fundamentale – Muncitorimea și Țărănimea, cei care însumează cam 85 %, pentru care repet aici răspunsul meu grav și responsabil privind participarea lor la circul votării și la modul de a vota. Acești CEI MULȚI care ați uitat că-n ”voi e Număr și Putere” (Eminescu), veți vota -CUM FACEȚI MEREU DE 70 DE ANI- punînd ștampila pe oricare dintre ciocoi, căci toți sînt peceriști, inamici ai dv.

            De altfel, nu are nici o importanță cîți vă deplasați la secția de votare și pe ce nume aplicați ștampila; rezultatele vor fi numai cele ordonate de dragnii diriguitori. Eu știu din timpul regimului democrat (Socialism) că mult peste jumătate dintre votanți nu veneau la urne, dar erau întotdeauna votați fie de capul familiei, fie de către peceriștii desemnați; eu singur rămîneam nevotat, căci partizii știau și se temeau că-i voi reclama, în ipoteza că refuzam să vin la votare; de multe ori trimiteau după mine, mașina instructorului de partid și votam în mijlocul sălii, în văzul tuturor din comisie, înmărmuriți de ceea ce vedeau: tăiam numele candidatului, inclusiv la Marea Adunare Națională (de exemplu Constantin Drăgan, Alexandru Stanislau Codarcea…) și scriam Ungureanu I. Gheorghe…

            Chiar atunci și acolo ori mai tîrziu, unii mă întrebau mirîndu-se: ”De ce ați votat așa ?!?”, iar eu le răspundeam ostentativ, invariabil și mîndru, cu sentimentul datoriei împlinite: ”Am respectat și am aplicat îndemnul conducerii Partidului dv: să-l alegem pe cel mai bun; eu așa am făcut !” Aproape întotdeauna din comuna mea (Cicănești) se raporta ”un vot împotrivă”…

            La votarea de acum doi ani, am fost la cabine împreună cu un coleg (de școală și de partid), am votat, apoi ne-am plimbat cîteva ore în sus și-n jos pe lîngă secția de votare și cîrciumă (vecine, aflate cam la zece metri una de alta), cu care ocazie am constatat și am reținut că a fost o participare extrem de scăzută, mai scăzută decît în toți ultimii 50 de ani, tot așa cum am văzut și la Curtea de Argeș; cred că în toată țara nu au fost la vot mai mult de 25-30 %; deci, nu puteau fi 7,4 milioane, ci… 4,7 !

Am mai observat un alt fenomen absolut specific în imperiul dragnilor: toți votanții erau dirijați discret, de departe, mai întîi la cîrciumă –unde permanent erau toarte locurile ocupate, de unde  plecau, unul cîte unul la votare. Am mai remarcat că toți (cu excepția noastră) aveau în pahare aceeași băutură (noi am băut doar cafea, iar vînzătoarea ne-a primit banii) și pe nimeni nu am văzut… plătind !. Colegul meu, hîtru ca orice țăran, însinua: ”Îmi e clar că s-a dat o singură comandă…”.

            Dacă putem să facem ceva pozitiv la 25 mai, mă întrebați ? Da, putem - un singur lucru: să nu ne prezentăm la vot, în masă, apoi să spunem în gura mare că noi, CEI MULȚI, nu am fost la vot, aceasta pentru că împotriva despotismului politic post-decembrist nu avem decît o singură armă: BOICOTUL. Astfel, atît guvernanții cît și noi, vom ști că au fost votați de o mică majoritate dintr-o mare… minoritate !

            Boicotînd pe despoți, ne cîștigăm libertatea de-a ne numim adversari ai lor ! Succes !

Bughea de Jos, 1 Mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Anti-ziariștii își apără… prototipul

            Am scris deseori (în articole și în cărți) că, după decembrie 73 (1989), în Romănia nu există ziariști și toate miile de maculaturi scrise ori vorbite mi-au conformat convingerea, zi de zi, ceas de ceas în toți cei 25 de ani ai Beznei post-decembriste.

            Confirmarea și certitudinea ei erau clare chiar din 22 decembrie cînd ziarele ante-decembriste -Scînteia, Romînia liberă, Scînteia tineretului- s-au dovedit a fi expresii ale propagandei peceriste, esențialmente și totalmente trădătoare, în frunte cu marii poltroni Ion Cristoiu, P.M. Băcanu, Chireac, la care s-au adăugat C.T. Popescu, S.R. Stănescu…

            De la o vreme a apărut o hățăitoare neobosită care a preluat de la toți răii hățurile bolboroselilor, autoîntrecîndu-se cu Firea, eu neavînd vreodată –în ciuda încercărilor temerare- tăria să rezist măcar o dată, auzind-o, pînă la sfîrșitul frazei; era clar că s-a format sub pulpana Secției de Propagandă, deși este posibil ca Ziua Neagră să fi prins-o cu cravată-de-pionier sau, poate, utecistă; dacă a avut vîrsta, nu se putea să nu fie… prima !

            Dotată din plin cu calitățile anti-speciei, trecînd în galop -și unsă cu grăsime de gîscă- prin clasele gimnaziale, a ajuns rapid să fie văzută ca un prototip de cum nu trebuie să fie ziaristul normal. Și astfel, secția palavragiilor de sub cupola înaltă a tovarășului Iliescu a recrutat-o și a împins-o în parlamentul contrarevoluției unde cea mai retrogradă și reacționară gașcă peceristă –FSN-PSD, desăvîrșirea dreptei ridicole și isterice- săvîrșește, cu pricepere, talent și devotament, distrugerea a tot ceea ce Poporul Dac a realizat, eroic, nu numai în cei 50 de ani ai regimului politic democrat, ci chiar în întreaga sa istorie cunoscută.

            Prototip de anti-ziarist, ca orice Fire firoscoasă, a intrat în jocul bezmetic dirijat de stăpînii clanului principal al Ciocoilor peceriști, cărora le face jocul, învîrtindu-se ca un titirez impulsionat din afară de lîngă prim-ministrul Poantă, cel care se baricadează, desființîndu-se și denigrînd Statul, într-o unitate militară, unde speră să nu mai poată fi urmărit și, eventual, nici arestat…

Hățăie provocator sperînd ca Președintele s-o bage în seamă, apoi  ”pac” cu plîngere penală spre a deturna alți nehotărîți să-și pună votul pe lista pierzaniei celei mari la votarea lipsită de alegere de la 25 mai.

            Nu gestul Firei nefirești ne atrage atenția, ci a camarazilor din breaslă care, tot ne-ziariști, se compactează imediat în corul apărării prototipului, formulă exersată și în cazul neajutoratului Pleșu, care nu mi-a stîrnit niciodată vreo apreciere încă din timpul regimului democrat cînd umplea paginile revistelor cu clăbucite bîlbîieli necitibile, pentru ca, după decembrie, să se pretindă... dizident, exact cum marele Secretar al CC, Prim-secretar de Județ, ministru, director general etc s-a autoștanțat ”marginalizat” și ”surghiunit”, aceasta din urmă cam pe merit, căci a fost, sărmanul, de adevărat, în ”Поход на Москва… в Университeте !”… Poate acolo a învățat, împreună cu Gîrbaciovul, cum se trădează, discret dar profund, Socialismul și Doctrina Comunistă, schimbate pe hîrîiala menșevică și, în esență, pe anti-democrația capitalistică…

            Devotată magiștrilor de acest tip, Firoscoasa pîrțîie plîngeri iar tagma, în loc s-o apostrofeze –căci ziariștii adevărați, chiar auto-numiți Cîini, nu latră, ci atenționează calmi, echilibrați și respectuoși- se solidarizează cu ea, în loc să-i arate obrazul neobrăzat… Dar n-au cum, fiindcă în 25 de ani de Destrăbălare nu s-a văzut nici un ziarist prin maculaturile post-decembriste, pe unde nimeni nu știe că ziariștii adevărați (din afara propagandei partidice), nu acuză, nu laudă, ci oglindesc realitatea, lăsînd cititorului deschisă calea pentru acceptare sau respingere ! Exact cum nu face anti-presa post-decembristă, plină de bălăcăreli josnice și înjositoare poreclite… pamflet !

            Este aceasta expresia ”libertății” capitalistice de a voma în public veninul actoricesc aprovizionat și susținut prin recompense grase de mercenar, ci nu prin simț justițiar; dovadă că la nicio emisiune a zecilor ori sutelor de posturi TV, nu a apărut vreodată vreun reprezentant al Stîngii, în cei 25 de ani de Dezmăț, toate avînd porți deschise permanent și exclusiv pentru clevetitori și clăbucitori ai Dreptei, singura prezentă pe arena deșănțatului circ politic pecerist.

16 aprilie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Eu cu cine votez ?

”Eu cu cine votez ?!?” (II)

            Dacă n-ați fi deturnați de la cele firești, dv., votanții care întrebați ”Eu cu cine votez ?!?” –este vorba evident de cei aproximativ 90 % dintre cetățenii majori ai țării, căci ceilalți, infractorii bogați și slugile lor nu întreabă niciodată- ați ști precis răspunsul, pregătit chiar de dv. zi de zi și nu v-ar tulbura prezența pe scena politică a țării a acelor reprezentanți ai infractorilor bogați, găștile peceriste, unicat singular al tuturor celor 25 de ani ai Contrarevoluției, apărute în aproape o mie de forme și formule, începînd cu ridicolul FSN, adică Formula Stingerii Neamului, pe explicația adevărată.

            Dar dv. sînteți complect rătăciți, prin ventuzarea la televizor, care v-a scos din funcție toate mijloacele de cunoaștere reală a Naturii, Gîndirii și Lumii –simțurile firești, analizatorii, gîndirea, memoria, partea pozitivă, dinamică, a creierului- lăsîndu-vă pradă bestialelor instincte primare; ați devenit astfel Robi ai celei mai spurcate șmecherii din istoria Omenirii –religiile- și ai dorinței de resălbăticire prin deviații de la specificul speciei –mai întîi de natură sexuală- toate cumplitele boli sociale –religia, fotbalul ca spectacol, lupta pentru existență, sexul deviat și deviant- pregătindu-vă pentru trecerea la o altă specie, coborînd în bezna timpului istoric cu peste un milion de ani…

            Este incredibil acest adevăr despre care eu cred că nu-și va face efectele totale, pentru că noi, Poporul Dac, cel mai vechi și primul civilizat (și civilizator) din Europa, vom supraviețui și acestei încercări cumplitisime. Deși dv. nu vedeți și nu înțelegeți ceea ce nici un alt pămîntean nu are dificultate să înțeleagă: Romînia, acest crîmpei rămas din Marea Dacie străveche, împreună cu Republica Moldova, este înconjurată de cele mai teribile forțe armate din lume, pregătite să o spulbere din existență, în vreme ce responsabilii iresponsabili –urcați de FSN la cîrma țării- par a se bucura și îi cheamă pe fasciști să ne cotropească vatra străbună, să ne tulbure cerul nostru senin cu monstruoase reptile zburătoare, să ne împînzească marea cu Godzile transoceanice însetate de sînge european, cîrîind că vin să ne… ocrotească !!!

            Dacă ați fi înțeles acest demers involutiv crescînd accelerat din acel 22 decembrie care ne-a împins în Noaptea Neamului Dac, ați fi știut și ați fi acționat, chiar din 22 decembrie, pentru apărarea regimului politic democrat, pentru menținerea independenței naționale, contra îmbrîncirii în Imperiul European și contra asfixierii în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO…

            Acum, pentru a treia oară de cînd noi nu mai sîntem noi, sînteți chemați să validați desființarea statului, pregătirea dispariției celui mai vechi popor din Europa, Poporul Dac, supremația fascistă a bestiilor străine peste pămîntul, aerul și apele țării… Și, în loc de a ridica Pumnul și a le zdrobi rîturile, coarnele și copitele, întrebați ridicol naivi ”Eu cu cine votez ?”, ceea ce exprimă totala dv. falsitate, căci veți vota, așa cum ați făcut-o de 25 de ani, cu cei care vă nimicesc.

            Știți deja acest lucru, cum afirmați deseori ?!?  Da, știți și ați simțit-o mereu, an de an, zi de zi, cu fiecare pas al prăpăstuirii în hăuri. Vreți să vă salvați ? Nu este decît o singură cale: organizarea politică de sine stătătoare în partidul propriu care să vă reprezinte, să vă exprime și să vă apere interesele.

            Aceste este Partidul Comuniștilor, singurul partid democrat din istoria Patriei; vi l-am creat la 23 martie anul 80 al Erei Democrate (1996); el v-ar fi apărat de exploatarea socială, de asuprirea națională, de înrobirea religioasă; dv,. ca Deputați ai lui în Imperiul European, nu ați fi admis acest imperiu, nu ați fi acceptat partide suprastatale, nu ați fi acceptat parlament imperial care să dispună legi obligatorii în state independente, nu ați fi aderat la guvern suprastatal, nu ați fi suportat distrugerea celor 36.000 de întreprinderi naționale, gîtuirea Leului nostru puternic, ponegrirea Limbii, a Culturii, desființarea Școlii științifice…

            Nu ați mai fi întrebat ”Eu cu cine votez ?!?”, ci ați fi candidat, votînd apoi, propria organizare – Partidul Comuniștilor !

12 aprilie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

”Eu cu cine votez ?!?”

            Ca la fiecare mascaradă de votare din cei 25 de ani ai Contrarevoluției, ventuzații televizoarelor se grăbesc să mă întrebe, aparent îngrijorați spre a nu pierde ocazia valorificării votului, în formula tragi-comică rămasă de la Caragiale-cetire, Eu cu cine votez ?!?

            Obiectez, constant ca în toată perioada anilor 73-98 e.d., ceea ce fac și prin acest articol:

            Mai întîi, singularul din întrebare exprimă totala rătăcire în formă de Bețivache, căci votarea și, mai ales, alegerea sînt probleme prioritare ale clasei sociale, ci nu ale cîte unui rătăcit care nu poate decît să trezească milă…

            Cînd întrebarea vine de la telectuali, aceștia fiind cei mai mulți întrebători, sentimentul provocat este cel de desconsiderare sau chiar de dispreț, deoarece, la această categorie socială, sînt de neimaginat și de neacceptat tabula rasa din creierul lor și totala ignorare a Reginei societății umane – Politica.

            Din apărători ai maselor populare –cum au fost și la noi în regimul democrat- cum sînt pretutindeni, intelectualii s-au transformat în susținători totali și orbi ai bogătanilor, ai forțelor politice de dreapta, ai politicienilor și candidaților acestora, adică ai jefuitorilor cunoscuți și recunoscuți ai avuției naționale și ai fiecărui cetățean creator și moral, deci ai celor 99 % din populația țării de 24 de milioane.

            Autori și slujitori ai acțiunii masive, atotcuprinzătoare de tîmpitizare a votanților, telectualii s-au acoperit de glorie infamă, de trădare nu numai a maselor populare, ci și a Patriei și Poporului, față de care au cea mai mare vină – Necredința, dublată, evident, ca în orice trădare, de credința jurată și dovedită față de inamicii Poporului (și ai lor înșiși)…

            Pe această bază, telectualii au impus, împotriva drepturilor constituționale ale alegătorilor, îmbrîncirea Patriei în Oborul imperial al Europei, cufundarea Gliei străbune în mocirla blocului militar agresiv de tip fascist, NATO, participarea, ca mercenari, la agresiuni ale USA și NATO împotriva unor țări și popoare, foste prietene cu noi, nimicirea pînă la desființare a economiei naționale, alterarea Limbii Naționale, transformarea Culturii în anti-cultură, iar Școala, Altarul Național, a devenit troiță anti-națională, în vreme ce pămîntul Dacic intră în proprietatea noilor nomazi care ne învață să fim slugile lor…

            Așadar, votantule, mă întrebi pe cine votezi ?  Ai glasul unui om mort, repetînd sinistru nerozia bețivanului, cum ai făcut-o în 1989, 1990, 1992, 1996, 2000, 2004, 2007, 2008, 2009, 2012 (am scris anii din calendarul iudeo-masonic, pentru a-ți fi mai ușor să înțelegi)… Acum nici nu mai însemni mare lucru; dragnii pun din sacii proprii voturile lor în locul milioanelor absente; de aceea vă și îndeamnă să lipsiți, iar dacă veniți totuși, cam 20 % din cîți sînteți în liste, vă opresc ei, pe posturile de bătăuși de altă dată –cînd își ziceau burghezo-moșierime, ci nu ”democrație” socială- la pocale de înveselire ca să aflați cum e cu votarea…

            E batjocură tot ce vi se întîmplă, dar așa vă place, pentru că: 1. -aveți asigurată existența prin ceea ce ați realizat în timpul regimului democrat, 2. -copiii sînt slugi în țări străine, iar nepoții se roagă de părinții lor ca să le traducă vorbele în Daca străbună pe care o mai rostogolesc încă…

            Vreți soluția ideală ? Deseori v-am spus-o și, iată, repet: organizați-vă în Partid propriu (despre care vă voi scrie data viitoare din nou).

4 aprilie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Scrisoare către Președintele Rusiei, Vladimir Putin -ca replică la demența conducerii Transnistriei-

          Ați acceptat anexarea unui vechi pămînt Dacic, demonstrînd –prin referendum- că așa doresc locuitorii lui care, probabil, nici nu știu cine le-a fost, în urmă cu vreo 2.500 de ani, marea Regină Tomiris, învingătoarea lui Cyrus cel Mare, cel care dorise țara, dar o rîvnise și pe ea de soție și a sfîrșit înecîndu-și poftele într-un lighean cu sînge…

          Reparați acum –prin aplicarea principiului leninist al autodeterminării- trădarea Gorbaciovului, autorul distrugerii unui continent, pe care îl țineți liber, pus la îngrășat ? Și al bețivanului de Elțîn ?

          Îmi apar firești îngrijorarea pentru soarta conaționalilor ruși precum și apărarea  intereselor lor –așa cum face și regimul fascist de peste ocean- dar ce caută cetățenii unui stat și ai unui popor pe pămîntul altora ?!? Și de ce nu recunoașteți, nu afirmați și nu respectați același drept pentru toți ?

          Dv, poporul dv. Rus, purtați vina istorică pentru încropirea unei țări, Ucraina, formată din hălci ale țărilor și popoarelor vecine; de ce nu le redați același drept pe care vi-l revendicați dv. și puteți să-l impuneți ? N-ar fi normal să organizați și pentru Daci asemenea referendumuri care vizează, poate, peste zece la sută din populația Ucrainei din vechi pămînturi Dacice (”romînești”) ?

          Abia acceptînd și făptuind asemenea acte, v-ați acoperi de glorie și de recunoașterea întregii lumi, redînd Romîniei -această parte rămasă din străvechea Dacie- ceea ce este al ei: Maramureșul, Carpații Păduroși, Pocuția, Bucovina, Herța, Moghilău, Cahul-Ismail-Cetatea Albă, spațiile transnistrene, altele decît cele din componența statului Republica Moldova (ca să ne rezumăm la acestea).

Nu este problema mea soarta altor teritorii și populații din cuprinsul Ucrainei, fetusul dv. recent (istoric vorbind). Dar, dacă a început să vă mustre conștiința și să vă doară rănile dv. din secolul trecut, de ce nu gîndiți și la ale altora ?

Aveți dreptate apărîndu-vă interesele esențiale, dar de ce ați lăsat (ba, ați inițiat și ați executat) abandonarea atîtor țări aflate, în 1989, într-o înflorire de excepție, împingîndu-le în gura Godzilei fasciste ? Aceasta v-a adus lîngă coastele dv. multe-multe pericole, inclusiv Maidanul frumosului Kiev, înroșit la propriu prin bîțîiala belzebuților pro-occidentați…

N-ați remarcat că-n toată lumea fascismul revolut, lățindu-se sub drapelul cu stema și efigia unui Che, a pîrjolit țări întregi, iar dv. abia la Siria v-ați iluminat, după ce au fost măcelărite state, popoare și personalități de prin rang, precum Slobodan Miloșevici, Sadam Husein, Moamar Kadafi ?

Pentru a-l scoate din istorie și a-l ridica Erou Martir Național pe Președintele Nicolae Ceaușescu -cel mai mare conducător al nostru de după Regina Tomiris, Alexandru, Burebista, Decebal și alți Sfinți ai Daciei- ați trimis în Dacia-Romînia, trei armate în 1989, spre a împlini planurile CIA de a stopa întreaga evoluție a Omenirii…

N-ați prevăzut, Tovarășe Președinte, că Romînia va deveni bază militară a Godzilei împotriva țării dv. și a tuturor statelor cu regimuri politice democrate ? Ba, chiar v-ați bucurat că și la dv., marea țară a Socialismului victorios, a fost stopat progresul, vi s-au tăiat, pentru o vreme, aripile și elanul…

Acum v-ați revenit ?!? Duceți pînă la capăt revenirea: asistați întoarcerea teritoriilor Dacice din Ucraina la matca lor și cereți fasciștilor să plece din Romînia la ei acasă, să nu rămînă, să nu mai fie, în pămînt străin, nici un ostaș înarmat; fiecare să-și păzească țara din vatra lui !

M-aș bucura să știți că Marele Popor Dac, de peste 40.000.000 de oameni nu este inamicul Marelui Popor Rus, vecin, vechi și statornic susținător care, din respect și încredere de bun prieten apropiat, v-a adus în custodie tezaurul cel mare al său; de ce nu începeți cu gestul simplu de a ni-l restitui ?!?

Sînteți Mare și Puternic; nu vă sînt la îndemînă asemenea gesturi ?!? Ori vreți să păreți mic și slab, cum sînt conducătorii noștri post-decembriști, autonumiți -și mereu înălțați în cinuri- prin crimele din decembrie-cel-negru, împlinite sub protecția oștirilor… turistice ale dv.

Noi, Dacii, ne bucurăm să avem vecini puternici și nu ne deranjează dacă se lățesc, dar nu și peste Vatra noastră !

Primiți, Vă rog, Tovarășe Președinte, urările noastre de succes, asigurîndu-Vă de cea mai înaltă considerație.

Curtea de Argeș, 18 martie 2014

Prof. Gheorghe UNGUREANU,

Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști)

-din Romînia-

Fotbalul ca Boală socială

         

  

            O minoritate demențită, de vîrste diferite, s-a aglutinat în mai toate țările pentru ca, de zeci de ori pe an, să se bulucească și să crăuie, toți bucuroși ori triști, dar ieșiți din minți, pe ploaie sau vreme bună, pentru că niște angajați cu salarii de superburghezi, să se joace de-a fotbalul, în terenuri sau construcții special amenajate cu cheltuieli exorbitante (stadioane, arene, complexe sportive).

            Confruntările au loc între echipe formate din circa 20 de fotbaliști, pe lîngă care mișună multe alte zeci și zeci de funcționari și încasatori de sume uneori uriașe, iar echipele poartă nume, de regulă, naționale, unele provenind din timpul regimului democrat (Steaua, Dinamo, Farul, Rapid etc), atunci cînd fotbalul era sport (semi)autentic.

            Am făcut rezerva pentru că, în ciuda celor declarate oficial, fotbaliștii nu erau decît formal angajați –privilegiu prin care se încălcau principiile și chiar normele legale, profesionale, morale- în realitate ei ocupîndu-se, în cea mai mare parte a timpului, cu fotbalul; conducătorii peceriști stimulau acest ”fetișism” deoarece atracția pentru meciurile de fotbal –în care mulțimile nu jucau, ci orăcăiau- era un mod ideal de îndepărtare a oamenilor muncii de politică, ceea ce ar fi trebuit să fie preocuparea esențială…

            Închiderea porților de la politică era efectuată, în primul rînd prin aceea că, în special Muncitorii, erau introduși cu postomolul în Partidul vorbelor deșarte, unde erau controlați și îndoctrinați să nu facă politică, lăsînd-o pe seama ciocoilor, pentru ceilalți 3.800.000 rezervîndu-li-se dreptul (și obligația) de a vota disciplinați doar ce hotărau cei din avangarda avangardei politice revoluționare.

            Ca un simplu fapt pozitiv esențial, notez că, după știința mea (fiind însă complect neavizat) în echipele din Romînia nu existau ne-romîni și cred că nici fotbaliști Romîni nu erau ”vînduți” în străinătate, acestea fiind două aspecte de mare ținută demnă, la care regimul democrat nu făcea concesii.

            Acum, cînd Patria noastră a devenit o găoace în care își varsă dejecțiile (și veninul) cel mai spurcat imperiu din cîte au existat vreodată, fiind în același timp transformată în bază militară a blocului militar agresiv de tip fascist, NATO, în Romînia nu mai există echipe romînești, în care fotbaliștii să fie Romîni, cetățeni ai Patriei, ci toate au entități cumpărate din diferite locuri ale lumii, această mascaradă dînd posibilitate infractorilor organizatori și patroni, să-și bată joc de echipă, de țară, de fotbaliști, de legi, însușindu-și averi fabuloase, în dauna tuturor.

De aici au rezultat două consecințe de extremă gravitate: 1. transformarea fotbalului ca sport în comerț de cea mai josnică speță, el nemaiexistînd în chipul și stilul lui curat, tradițional, decît în mici ”terenuri” sătești, pe la școli sau zăvoaie și 2. devenit gravă boală socială de prim rang, după religie, meciurile de fotbal ca prăvălie unde se practică un singur ”sport” –lupta pentru existență- au devenit, și la noi (după anul 73 e.d.), izvoare cumplite de adversități, de la păruieli între fotbaliștii-mercenari și între susținătorii din ”galeriile” opuse, pînă la războaie adevărate între state !

Pe fondul acestor dispute, constatăm cu o neașteptată satisfacție că justiția a început, de puțină vreme, să-și facă datoria, materializată în cazul temei dezbătute, prin judecarea și pedepsirea unor mari infractori care au făcut din fotbal o gravă Boală socială, adevărată Ciumă devoratoare a Neamului.

Nu pot trece peste o prezență incredibilă: în vacarmul lălăielilor universale în favoarea infractorilor condamnați și întemnițați, în care cap de listă sînt politicienii, unul dintre condamnații aflați la închisoare (Gică Popescu, dacă am reținut bine) refuză să ceară grațierea cu care îl asaltează toboșarii politicarzi, dornici de voturi recompensatoare, afirmînd cu demnitate că rămîne acolo să-și ispășească pedeapsa (nu știu dacă o consideră meritată)…

De necrezut, dar, iată, există demnitate uneori și între cei atinși de Boala socială devastatoare.

14 martie 98 

Prof. Gheorghe UNGUREANU