Se prefigurează război civil în țara
vecină, Ucraina, pus la cale, fără îndoială, de bezmetici politicieni
pro-occidentali, cu sprijin de specialitate de la ”sportivi” sosiți la jocurile
olimpice de la Soci, cu prestație directă în Maidanul Kievului…
Ucrainenii ruși nu puteau răbda la
nesfîrșit, mai ales că a fost alungat din țară președintele legal și decapitate
toate organele importante ale statului; cu curaj de la vecinii conaționali, ei
nu au zăbovit răbdători să fie ochiți și batjocoriți de inamicii (de dreapta)
aflați sub influiențele zurbei mondiale și ale imperiului european, acesta
așteptînd cu mare nerăbdare și pregătind cu imens interes extinderea blocului
militar agresiv de tip fascist, NATO, pînă la granițele directe cu ținta finală
– Federația Rusă.
Duă primele deșirate comunicate
neutrale ori liniștitoare ale Președintelui și Primului-ministru, responsabilii
iresponsabili ai autorităților romîne anti-romînești au început să vorbească
despre stare de pericol la granițele estice ale Romîniei și Republicii Moldova,
momentul periculos avînd și un (singur) aspect pozitiv: conducătorii de stat
ale celor două state, Romînia și Republica Moldova, le pun pe amîndouă într-o
exprimare unitară, deși, din păcate, aceasta este defavorabilă, căci este
înclinată puternic pe panta prăbușirii în Occidentul murdar și mîrșav.
Tragismul acestei căderi este
subliniat de împrejurarea, ca izvor de optimism, că Republica Moldova putea
constitui salavarea pentru întregul Popor Dac (poreclit Romîn) prin păstrarea
unor elemente specifice poporului nostru comun: memoria Daciei străvechi,
păstrarea scrierii în alfabetul propriu din Mileniul Chirilic, independența
față de cele mai odioase guri care ne-au înghițit pe noi: Imperiul European,
NATO, Imperiul american (USA).
Sugestia pozitivă se amplifica prin
faptul negativ al ruperii din Republica Moldova a unei părți Dacice din stînga
Nistrului, adaos semnificativ la multele întinse teritorii Dacice aflate în
afara granițelor celor două state romînești, în toată cuprinderea celor 360 de
grade, unde conservarea elementelor de populație, limbă, cultură, port,
tradiții, sentimente, conștiința comunei Glii străbune, determina rezistența
Neamului Dac însuși.
Alunecarea Republicii Moldova, sub
cea mai retrogradă și reacționară guvernare, în mocirla Imperiului European
grăbește degradarea generală și slăbește la maximum capacitatea noastră de
rezistență consemnată și păstrată de-a lungul a zeci de milenii…
De aceea ”chemările la război” cu
care își presară discursurile vîrfurile autorităților naționale, trezesc
profunde reacții contradictorii: populația matură acceptă ideea reluării
pregătirii militare a poporului precum și chemarea sub arme pentru apărarea
Patriei, în vreme ce tinerii –obișnuiți cu petreceri, discoteci, alcool și
droguri, tutun, sex, dezlănțuiri destrăbălate în multele mini-vacanțe pe
litoral sau la munte- se miră de năstrușnicia pregătirii militare, insensibili
la cuvîntul gol (pentru ei) Patrie, indiferenți la numele țării, nepăsători
dacă țara are Capitală și unde s-ar afla ea – la București, Budapesta ori
Sofia…
Noi, maturii, inclusiv cei care ne
aflăm la maturitatea de 60-90 de ani, vrem să mergem la arme; dacă ne ajută
starea de sănătate, dorim să-i alungăm din țară pe ocupanți, să le radem bazele
militare, să găurim cît mai multe caschete străine de pe pămîntul nostru, să-i
alungăm pe fasciști din Marea noastră cea Mare, să-i pulverizăm pe cei care ne
pîngăresc atmosfera noastră cu reptilele lor zburătoare, să nimicim imperiul
european pentru care nu ne-am exprimat nicio opțiune favorabilă, singurii care
ne-au băgat în această închisoare fiind politrucii infractorilor, cărora le vom
pregăti, la timp, lecția națiunii.
Necontînd anii adunați în buletin,
sperînd într-o sănătate din ce în ce mai bună, sînt gata să merg la Luptă
împotriva inamicilor, pentru apărarea Patriei, pentru revenirea și păstrarea la
specificul național și la regimul democrat, sacrificate în 22 decembrie pentru
destrăbălarea infractorilor interni și imperialiști.
Pentru Patria Liberă și Independentă, de va fi nevoie, la
Luptă !
Bughea
de Jos, 3 mai 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu