Aflîndu-mă într-un spital, am fost violentat la un moment dat, de intrarea bruscă în salon a unei entităţi bărboase care, fără "bună ziua", fără vreo explicaţie sau cerere de învoire, a început să împrăştie cu un pămătuf, dintr-un vas, apă înnoroiată punînd în pericol nu numai pereţii imaculaţi ai încăperii şi lenjeria, ci şi cărţile, hîrtiile, manuscrisul şi calculatorul la care lucram; bodogănea ceva...
Brusc m-am gîndit că în spital vor fi fiind internaţi şi dezechilibraţi, apoi m-am pregătit de o reacţie corespunzătoare, deşi sînt un tip calm şi răbdător, reacţie pe care mi-am reprimat-o văzînd că arătarea era însoţită de un medic din spital, cunoscut de altfel şi apreciat de mine, nu numai pentru meritele profesionale.
Entitatea se apropia ameninţător de mine şi cred că voia să mă brutalizeze cu obiectele pe care le deţinea, dacă nu l-aş fi oprit cu un gest aproape disperat; văzînd cine sînt (eram singur în salon) şi înţelegînd reacţia mea, tovarăşul doctor l-a luat de braţ pe individ şi, răsucindu-l, au ieşit amîndoi...
Am formulat critici respectuoase dar dure, la adresa medicului meu curant, o personalitate de înaltă ţinută morală şi profesională, precum şi la adresa instituţiei (de stat !) pentru că aceasta permite asemenea ingerinţe impardonabile în activitatea ei şi a cetăţenilor; exprim şi cu acest prilej repulsia fără margini pe care o simt cînd sînt bruscat de pe frontispiciile instituţiilor statului de numiri şi diverse obiecte religioase care nu ar trebui să apară în public, ci numai în intimitatea celor preocupaţi şi interesaţi de ele.
Comentînd episodul cu persoane cunoscute, acestea mi-au reproşat că, în ciuda faptului că sînt om liber (adică ateu), am relaţii bune şi foarte bune, în unele cazuri foarte apropiate, considerate chiar prieteneşti, cu anumiţi preoţi, numind respectul reciproc dintre noi drept un paradox, în vreme ce foarte mulţi au numai critici şi caracterizări negative la adresa slujitorilor de religii, mai ales din aria celor evreieşti şi în primul rînd referitor la ortodocşi...
Am mai avut prilejuri să răspund la această nedumerire şi acum mă repet. Eu nu sînt prieten sau în relaţii bune, de colaborare, de respect şi sprijin etc. cu popii (indiferent de ce culoare ar fi), ci cu cetăţenii, cu persoanele respective, pe care dv. ceilalţi, le ocărîţi,de cele mai multe ori pe nedrept, cu cele mai nechibzuite cuvinte şi expresii...
Sigur că sînt şi ticăloşi (ca şi printre noi) de talia corogenilor, dar nu trebuie să confundăm, să suprapunem pe popă cu omul (vorbind de una şi aceeaşi persoană). Omul în discuţie este ca oricare altul: cu bune şi cu rele, unii fiind sensibili, îndatoritori, plini de respect, gata să te ajute, au preocupări gospodăreşti şi agricole meritorii, sînt buni soţi şi taţi, nu te sîcîie în viaţa "civilă" cu năstruşniciile serviciului...
Tocmai pentru activităţile serviciului sau în legătură cu acestea, li se aduc cele mai cumplite critici şi acuze din partea tuturor, inclusiv a celor care mimează supunerea cerută de relaţia specială. Căci eu ştiu ceea ce este cert: în afară de rudele apropiate şi cei care fac publicitate în anti-presa post-decembristă, nimeni nu-i laudă şi nu-i respectă pe popi, dar nu-i numai atît: toţi îi ponegresc chiar pentru serviciul cerut sau acceptat, ceea ce este absolut nedrept căci ei, popii, îşi îndeplinesc misiunea serviciului lor. De vreme ce există oameni care, nefiind obligaţi de nimeni, au nevoie de serviciul popilor, cred că aceste persoane trebuie să le acorde toată înţelegerea şi tot respectul datorat faţă de acela care îşi îndeplineşte o misiune licită.
O singură critică este total îndreptăţită, care însă trebuie adresată mai întîi organelor statului, funcţionarilor de stat, dar mai ales persoanelor din Putere, în special celor din Parlament: este un abuz GROSOLAN fără pereche ca slujitorii oricăror religii şi bisericile lor să primească fonduri de la bugetul de stat, alcătuit din BIRURILE NENUMĂRATE puse pe spinarea tuturor cetăţenilor !!! Această stare, absolut inadmisibilă, trebuie să înceteze ! Cine vrea religie, slujitor al ei la dispoziţie şi spaţiu - să-şi facă ! Noi toţi îi recunoaştem dreptul acesta şi libertatea de a şi-l practica, dar nu cu bănuţii mei amărîţi, luaţi hoţeşte prin forţa statului, stat care trebuie să-mi asigure şi mie aceleaşi drepturi ! Cînd statul ia de la toţi, cu Japca, dar dă numai unuia, acel stat este despotic şi trebuie înlăturat ! Statul nostru post-decembrist este un asemenea stat !
Conchizînd, cred că trebuie să fim mai raţionali în judecăţile şi "judecările" noastre; putem şi trebuie să ne apărăm drepturile şi libertăţile constituţionale, dar în aceeaşi măsură să recunoaştem acest drept şi celorlalţi. Ca să fii liber, trebuie să recunoşti libertatea celorlalţi. Unele religii, în special cele evreieşti, mai ales cea poreclită BOR, nu recunosc, ba chiar condamnă, inclusiv capital, pe ceilalţi. Gravă şi condamnabilă eroare ! Iată ce trebuie să condamnăm, ci nu pe popi pentru că sînt ... popi !
Trăiască Libertatea, aşa cum a definit-o Marx ! "Libertatea este necesitatea înţeleasă".
Prof. Gheorghe UNGUREANU
30 ianuarie 94
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
vineri, 29 ianuarie 2010
Fraţi Moldoveni
Mă adresez oamenilor muncii din Basarabia, Bucovina şi Transnistria, cu cîteva idei şi gînduri sugerate de evoluţia evenimentelor din Republica Moldova de după aprilie 93 (2009).
1. Mai întîi, în Republica Moldova întreagă, inclusiv Transnistria, Găgăuzia şi Sudul răpit în favoarea Ucrainei, sînt la Putere aceleaşi grupări (nu le-am zis "găşti", pentru că acolo există şi un partid adevărat - Partidul Comuniştilor din Republica Moldova", precum şi o organizaţie regională la Tiraspol) care au condus teritoriul în întreaga existenţă a Uniunii Sovietice. Aşadar, cei care se declară anti-comunişti sînt trădătorii din PC, identic cu situaţia din Ţara Mamă, Romînia.
2. Nimic din ceea ce face guvernarea propulsată de declicul belzebuţilor din aprilie 93 (2009) nu se deosebeşte de ceea ce s-a făcut pînă atunci, în toţi anii de după 1991, inclusiv în cei opt ani ai Puterii Democrate. Căci în acei opt ani, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a construit Capitalismul, exact ce face şi guvernarea actuală.
3. De asemenea în întreaga perioadă, inclusiv în cei opt ani ai PCRM, Republica Moldova s-a declarat adepta Imperiului Cotroman Romano-German European, ceea ce reprezintă esenţa tragismului întregului Popor Dac, din întreaga Dacie, popor care trăieşte astăzi risipit în peste zece ţări vecine centrului Vatrei străbune unde se află cele două state dacice ("romîneşti") actuale Romînia şi Republica Moldova, a căror unire nu ar trebui discutată nici la televizor şi nici pe la colţuri, ci făcută, aşa cum pe bună dreptate, spunea -deschis, dar tardiv- cunoscutul om politic romîn din Moldova, fost Prim-ministru, Mircea Druc:"Nu mai vorbiţi de iubire, iubiţi-vă, nu mai vorbiţi de unire, uniţi-vă !". Dar observaţi, domnia sa a folosit persoana a II-a, deşi a fost în momentul secular oportun Persoana Întîi.
4. Guvernările nominal de dreapta (pentru că toate au fost de dreapta după 1989) din Romînia şi Republica Moldova ar trebui să facă Unirea !. În aceeaşi zi, un Referendum în ambele state ar rezolva simplu totul, sub protecţia ONU (căci, să nu uităm, Romînia este, practic, o colonie ocupată militar de cel mai agresiv stat din lume, USA).
5. Preşedintele nostru -jucător, nu jucărie !- pe care l-am susţinut şi l-am votat din repulsie faţă de Dreapta care se lălăie a fi de Stînga, ar trebui să ofere post de Vicepreşedinte celui desemnat de Republica Moldova şi, împreună, să izgonească cizmele străine din ţară şi treanţa Imperiului, cu lumina ochilor îndreptată spre adevăratul nostru ocrotitor: Federaţia Rusă (dar numai după ce aceasta ne restituie Tezaurul şi toate teritoriile ocupate, "donate" altora, în primul rînd Ucrainei, care s-a născut cu fătul nostru în burta ei).
6. În final, deocamdată, Fraţilor Moldoveni, Muncitori şi Ţărani, alţi oameni ai muncii, nu vă luaţi după rătăciţii de la guvernarea din Chişinău; ei vor să vă facă slugile Europei şi ale lumii, cum am devenit noi, prin victoria (vremelnică) a Contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din 1989 !. Două pericole mari ne ameninţă şi vor tuşa desfiinţarea Poporului Dac: NATO şi Imperiul European. Feriţi-vă, cît mai puteţi. Salvarea noastră (a Dacilor din Romînia) este la Dumneavoastră ! Respingeţi cele două ghilotine şi vom fi cu toţii salvaţi.
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Moarte Fascismului şi Terorismului Internaţional de Stat ! Trăiască Socialismul !
Cu fierbinte iubire frăţească,
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), co-preşedinte al Mişcării Naţionale "Rezistenţa Comunistă" din Romînia.
29 ianuarie 94 (anul Erei Democrate, inaugurată de M.R.S.O.)
1. Mai întîi, în Republica Moldova întreagă, inclusiv Transnistria, Găgăuzia şi Sudul răpit în favoarea Ucrainei, sînt la Putere aceleaşi grupări (nu le-am zis "găşti", pentru că acolo există şi un partid adevărat - Partidul Comuniştilor din Republica Moldova", precum şi o organizaţie regională la Tiraspol) care au condus teritoriul în întreaga existenţă a Uniunii Sovietice. Aşadar, cei care se declară anti-comunişti sînt trădătorii din PC, identic cu situaţia din Ţara Mamă, Romînia.
2. Nimic din ceea ce face guvernarea propulsată de declicul belzebuţilor din aprilie 93 (2009) nu se deosebeşte de ceea ce s-a făcut pînă atunci, în toţi anii de după 1991, inclusiv în cei opt ani ai Puterii Democrate. Căci în acei opt ani, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a construit Capitalismul, exact ce face şi guvernarea actuală.
3. De asemenea în întreaga perioadă, inclusiv în cei opt ani ai PCRM, Republica Moldova s-a declarat adepta Imperiului Cotroman Romano-German European, ceea ce reprezintă esenţa tragismului întregului Popor Dac, din întreaga Dacie, popor care trăieşte astăzi risipit în peste zece ţări vecine centrului Vatrei străbune unde se află cele două state dacice ("romîneşti") actuale Romînia şi Republica Moldova, a căror unire nu ar trebui discutată nici la televizor şi nici pe la colţuri, ci făcută, aşa cum pe bună dreptate, spunea -deschis, dar tardiv- cunoscutul om politic romîn din Moldova, fost Prim-ministru, Mircea Druc:"Nu mai vorbiţi de iubire, iubiţi-vă, nu mai vorbiţi de unire, uniţi-vă !". Dar observaţi, domnia sa a folosit persoana a II-a, deşi a fost în momentul secular oportun Persoana Întîi.
4. Guvernările nominal de dreapta (pentru că toate au fost de dreapta după 1989) din Romînia şi Republica Moldova ar trebui să facă Unirea !. În aceeaşi zi, un Referendum în ambele state ar rezolva simplu totul, sub protecţia ONU (căci, să nu uităm, Romînia este, practic, o colonie ocupată militar de cel mai agresiv stat din lume, USA).
5. Preşedintele nostru -jucător, nu jucărie !- pe care l-am susţinut şi l-am votat din repulsie faţă de Dreapta care se lălăie a fi de Stînga, ar trebui să ofere post de Vicepreşedinte celui desemnat de Republica Moldova şi, împreună, să izgonească cizmele străine din ţară şi treanţa Imperiului, cu lumina ochilor îndreptată spre adevăratul nostru ocrotitor: Federaţia Rusă (dar numai după ce aceasta ne restituie Tezaurul şi toate teritoriile ocupate, "donate" altora, în primul rînd Ucrainei, care s-a născut cu fătul nostru în burta ei).
6. În final, deocamdată, Fraţilor Moldoveni, Muncitori şi Ţărani, alţi oameni ai muncii, nu vă luaţi după rătăciţii de la guvernarea din Chişinău; ei vor să vă facă slugile Europei şi ale lumii, cum am devenit noi, prin victoria (vremelnică) a Contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din 1989 !. Două pericole mari ne ameninţă şi vor tuşa desfiinţarea Poporului Dac: NATO şi Imperiul European. Feriţi-vă, cît mai puteţi. Salvarea noastră (a Dacilor din Romînia) este la Dumneavoastră ! Respingeţi cele două ghilotine şi vom fi cu toţii salvaţi.
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Moarte Fascismului şi Terorismului Internaţional de Stat ! Trăiască Socialismul !
Cu fierbinte iubire frăţească,
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), co-preşedinte al Mişcării Naţionale "Rezistenţa Comunistă" din Romînia.
29 ianuarie 94 (anul Erei Democrate, inaugurată de M.R.S.O.)
miercuri, 27 ianuarie 2010
Preşedintele cel Mare - 92 de ani de la naştere
Ca în fiecare an, începînd cu 1991, am fost prezent la "mormîntul" Preşedintelui Nicolae Ceauşescu, localizat teoretic în cimitirul Ghencea din Bucureşti, pentru ca, în numele Comitetului Naţional pentru Cinstirea Preşedintelui cel Mare, Nicolae CEAUŞESCU şi al Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) să-i aducem un omagiu firesc, datorat de întregul Popor Dac celui mai mare dintre conducătorii săi din cele trei-patru milenii de cînd avem ştiri istorice despre noi.
Erou-Martir Naţional, care a condus ţara în cei mai glorioşi ani ai ei, Preşedintele cel Mare a fost asasinat mişeleşte de gaşca din conducerea PCRăului trădător, în condiţiile declanşării contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale, pe fondul ocupării practice a ţării de cei 80.000 de militari străini şi cu cheltuirea a 63 de miliarde de dolari de către USA, Romînia fiind în 1989 penultimul stat democrat din Europa (în afara Uniunii Sovietice).
Am exprimat în cuvîntul meu scurt (pe care îl vom da publicităţii) cîteva idei şi proiecţii despre viitorul partidului nostru şi, evident, al poporului care trebuie să se pregătească pentru înlăturarea Contrarevoluţiei şi revenirea la un regim democrat.
Am remarcat că şi anul acesta, ca în mai toţi anii trecuţi de la mişelescul asasinat politic, vin mereu la locul stabilit a fi "mormîntul" Preşedintelui (cu scopul de a avea un punct de reper pentru revirimentul necesar, pentru clasele sociale fundamentale -Muncitorimea şi Ţărănimea- dar şi pentru întregul popor) oameni săraci, plecaţi din frigul de acasă chiar pe gerul cumplit de anul acesta, ca şi pe ploaia torenţială de anul trecut, dar vin mereu şi cîţiva bufoni, farseuri, circari lălăitori care pun în mişcare aparatul de scos sunete articulate şi ponegresc prin ceea ce elimină nu numai Marea Personalitate a Preşedintelui cel Mare, ci chiar întregul Popor şi Istoria sa multimilenară.
Notă aparte a făcut Asociaţia "Scînteia" prin cinstirea memoriei Preşedintelui în sensul depunerii de flori şi coroane dar şi prin prezentarea unui material scris, chiar de către Preşedintele Asociaţiei, tovarăşul Petre Ignatencu, conducător al organizaţiei bucureştene a Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), prin care s-au evidenţiat multe din realizările de seamă ale Poporului nostru în timpul regimului democrat, sub conducerea Preşedintelui asasinat de slugile Capitalismului şi Imperialismului.
Remarcăm faptul că Asociaţia "Scînteia" a reiterat propunerea noastră anterioară de a pregăti mijloacele necesare în vederea ridicării unui mauzoleu dedicat vieţii şi activităţii lui Nicolae Ceauşescu, acţiune pentru care Asociaţia "Scînteia" a deschis şi conturi la bănci, pentru depunerea contribuţiei voluntare.
Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Comitetul Naţional pentru Cinstirea Memoriei Preşedintelui cel Mare, Nicolae Ceauşescu, sînt recunoscători pentru preluarea ideii şi o vor spijini prin toate mijloacele de care dispunem.
Notez că a fost de faţă şi anti-presa din Bucureşti, care a avut, cum procedează de mulţi ani, receptoarele şi camerele de luat vederi deschise numai către balivernele neaveniţilor, dar le-a închis imediat cînd am apărut spre a prezenta omagiul oficial al Partidului Comuniştilor şi al Comitetului special.
Trăiască în veci în sufletele şi minţile noastre imaginea luminoasă a Preşedintelui cel Mare, Nicolae CEAUŞESCU !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
26 ianuarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Erou-Martir Naţional, care a condus ţara în cei mai glorioşi ani ai ei, Preşedintele cel Mare a fost asasinat mişeleşte de gaşca din conducerea PCRăului trădător, în condiţiile declanşării contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale, pe fondul ocupării practice a ţării de cei 80.000 de militari străini şi cu cheltuirea a 63 de miliarde de dolari de către USA, Romînia fiind în 1989 penultimul stat democrat din Europa (în afara Uniunii Sovietice).
Am exprimat în cuvîntul meu scurt (pe care îl vom da publicităţii) cîteva idei şi proiecţii despre viitorul partidului nostru şi, evident, al poporului care trebuie să se pregătească pentru înlăturarea Contrarevoluţiei şi revenirea la un regim democrat.
Am remarcat că şi anul acesta, ca în mai toţi anii trecuţi de la mişelescul asasinat politic, vin mereu la locul stabilit a fi "mormîntul" Preşedintelui (cu scopul de a avea un punct de reper pentru revirimentul necesar, pentru clasele sociale fundamentale -Muncitorimea şi Ţărănimea- dar şi pentru întregul popor) oameni săraci, plecaţi din frigul de acasă chiar pe gerul cumplit de anul acesta, ca şi pe ploaia torenţială de anul trecut, dar vin mereu şi cîţiva bufoni, farseuri, circari lălăitori care pun în mişcare aparatul de scos sunete articulate şi ponegresc prin ceea ce elimină nu numai Marea Personalitate a Preşedintelui cel Mare, ci chiar întregul Popor şi Istoria sa multimilenară.
Notă aparte a făcut Asociaţia "Scînteia" prin cinstirea memoriei Preşedintelui în sensul depunerii de flori şi coroane dar şi prin prezentarea unui material scris, chiar de către Preşedintele Asociaţiei, tovarăşul Petre Ignatencu, conducător al organizaţiei bucureştene a Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), prin care s-au evidenţiat multe din realizările de seamă ale Poporului nostru în timpul regimului democrat, sub conducerea Preşedintelui asasinat de slugile Capitalismului şi Imperialismului.
Remarcăm faptul că Asociaţia "Scînteia" a reiterat propunerea noastră anterioară de a pregăti mijloacele necesare în vederea ridicării unui mauzoleu dedicat vieţii şi activităţii lui Nicolae Ceauşescu, acţiune pentru care Asociaţia "Scînteia" a deschis şi conturi la bănci, pentru depunerea contribuţiei voluntare.
Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Comitetul Naţional pentru Cinstirea Memoriei Preşedintelui cel Mare, Nicolae Ceauşescu, sînt recunoscători pentru preluarea ideii şi o vor spijini prin toate mijloacele de care dispunem.
Notez că a fost de faţă şi anti-presa din Bucureşti, care a avut, cum procedează de mulţi ani, receptoarele şi camerele de luat vederi deschise numai către balivernele neaveniţilor, dar le-a închis imediat cînd am apărut spre a prezenta omagiul oficial al Partidului Comuniştilor şi al Comitetului special.
Trăiască în veci în sufletele şi minţile noastre imaginea luminoasă a Preşedintelui cel Mare, Nicolae CEAUŞESCU !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
26 ianuarie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
marți, 22 decembrie 2009
După 20 de ani: REVOLUŢIE, CONTRAREVOLUŢIE, LOVITURĂ DE STAT ?
Toată telectualitatea tîmpitizată şi tîmpitizantă trîmbiţează 24 de ore din 24, zile şi săptămîni în şir, despre contrarevoluţia antisocialistă, antipopulară şi antinaţională din decembrie 1989, că ar fi orice, dar numai ce a fost anume se ocoleşte cel mai des. Dintre diferitele formule, gargaragiii repetă cel mai des termenii revoluţie, lovitură de stat, puci militar.
Astăzi, la exact 20 de ani de la victoria (care va rămîne vremelnică) din 22 decenbrie 1989 sînt evidente argumente zdrobitoare pentru definirea acelei victorii. Pentru a nu le (mai) enumera, evidenţiez aprecierea imensei majorităţi a populaţiei (exprimată prin presă, literatură, sondaje, referendumuri oficiale) care fixează fără putinţă de tăgadă -fiindcă aparţine unei majorităţi de peste patru cincimi- că decembrie 1989 a însemnat baza şi începutul Răului universal pentru Ţară, pentru Popor, pentru toţi şi pentru fiecare. Evident că există şi un mic procent de excepţii.
Uituci şi lepădanţi, ajunşi în stare de maximă ignoranţă, peceriştii, în frunte cu ciocoii lor, protipendada competenţilor diriguitori de la învăţămîntul politico-ideologic dar şi din învăţămîntul de stat de toate gradele, ne învaţă acum, cu aceeaşi morgă de sfincşi, că "orice schimbare de regim politic" sau "orice utilizare a plutonului de execuţie" ori "existenţa morţilor în confruntări interne" dar cu precizarea victoriei asasinilor ar fi ... revoluţie ! Halal batjocură de gîndire !
Uită respectivii că şi absolvenţii de cilcu primar ştiu că nu schimbarea contează pentru definirea unui asemenea fenomen complex, ci REZULTATUL ei ! Iar rezultatul este cel prezentat mai sus: Răul universal ! Prin decembrie 1989 societatea noastră a coborît formal cu 50 de ani, iar valoric s-a scufundat cu mai multe sute de ani care cuprind mai multe epoci istorice inferioare ! Şi nu trebuie neglijat faptul că Răul universal nu a atins cotele maxime, că vor mai trece decenii (multe) pînă vom ajunge total primitivi, săraci şi sălbatici, căci avem mare capacitate de rezistenţă, pe care ne-au dat-o Istoria noastră de multe milenii şi Realizările imense ale Socialismului prin esenţa sa: regimul democrat.
Aşadar, este simplu să înţelegem de ce, pentru imensa majoritate, decembrie 1989 a fost, la început, puci militar, săvîrşit de forţa bicefală conducerea Armatei-comanda Securităţii, puci posibil în condiţiile ocupării ţării de către cei 80.000 de militari străini, urmat de instalarea găştii secrete, conspiratoare, în frunte cu ...
Marginalizatul !
Pretutindeni în ţară au fost acţiuni şi revendicări cu caracter revoluţionar, nesocotite (cum ar fi înlăturarea peceriştilor din conducerea administraţiei de stat şi a economiei) de puciul de cîteva ore şi abandonate brutal şi fără explicaţii de "puterea" contrarevoluţionară a ciocoilor pecerişti, sau acceptate vremelnic, din motive strategice, pentru scurtă perioadă (cum ar fi suplimentarea locurilor de muncă).
Beneficiarii adevăraţi ai "puterii" contrarevoluţionare, aceiaşi conducători pecerişti infailibili, aveau alte ţinte şi le-au realizat, după cum vede toată lumea; de aceea ei înşişi nu numai că nu mai amintesc de sau despre revendicările revoluţionare, ci au dispreţ pentru ele şi pentru susţinătorii lor. Dovada: în cei 20 de ani scurşi, potentaţii ante- şi post - decembrişti nu au cinstit în niciun an Revoluţia şi pe Revoluţionari, ci asasinatele lor cumplite; toţi participanţii revoluţionari -acele sute de mii şi milioane cu care se încoronează contrarevoluţionarii victorioşi- nu mai apar în niciun loc al revoluţiei din sate şi oraşe: singurii care continuă circul sînt contrarevoluţionarii.
Am fost şi astăzi ca în fiecare din ultimii 21 de ani- la Primăria Curtea de Argeş. Am aşteptat timp îndelungat să apară măcar cîţiva din sutele, de fapt, miile,de colegi revoluţionari din 22 decembrie 1989, acea masă numeroară care m-a ales unanim în funcţia de Preşedinte al Comitetului Popular Revoluţionar (nu mă refer la fericiţii posesori al cabinetelor şi fotoliilor somptuoase de dincolo de perdelele trase, din primăria reîmpodobită); nu a apărut niciunul ! Cei care ne-au învins şi ne-au înlăturat din funcţiile date de mulţimea de revoluţionari nu sînt interesaţi de cinstirea Revoluţiei, ci de conservarea şi înmulţirea privilegiilor obţinute. Doar învinşii sînt interesaţi de continuarea luptei, de unde acea majoritate de patru cincimi, pe cînd învingătorii de-a călare (pe situaţie) calcă totul în picioare.
Am fost colegi atunci, dar acum în al 21-lea an, eu am aşteptat singur în locul unde odată, am fost ales, de-o mulţime, în funcţia cea mai înaltă; niciunul dintre miile de participanţi de atunci nu dă două parale pe noi, cei cu ... patalamale ! Puterea şi controlul aparţin celor demişi de noi atunci, care ne răspund acum, la orice cerere, cu silă şi dispreţ, rugîndu-ne cu cinism să acceptăm că ne mulţumesc pentru ... înţelegere !
Aşa că vor mai trece multe etape brucaniene de cîte douăzeci de ani pînă vom reveni la Democraţie !
Putem însă ca să spunem, în locuri secrete ca acesta unde citiţi, Moarte Capitalismului şi Imperialismului, moarte Contrarevoluţiei ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), Deţinut Politic şi Revoluţionar.
22 decembrie 93
Astăzi, la exact 20 de ani de la victoria (care va rămîne vremelnică) din 22 decenbrie 1989 sînt evidente argumente zdrobitoare pentru definirea acelei victorii. Pentru a nu le (mai) enumera, evidenţiez aprecierea imensei majorităţi a populaţiei (exprimată prin presă, literatură, sondaje, referendumuri oficiale) care fixează fără putinţă de tăgadă -fiindcă aparţine unei majorităţi de peste patru cincimi- că decembrie 1989 a însemnat baza şi începutul Răului universal pentru Ţară, pentru Popor, pentru toţi şi pentru fiecare. Evident că există şi un mic procent de excepţii.
Uituci şi lepădanţi, ajunşi în stare de maximă ignoranţă, peceriştii, în frunte cu ciocoii lor, protipendada competenţilor diriguitori de la învăţămîntul politico-ideologic dar şi din învăţămîntul de stat de toate gradele, ne învaţă acum, cu aceeaşi morgă de sfincşi, că "orice schimbare de regim politic" sau "orice utilizare a plutonului de execuţie" ori "existenţa morţilor în confruntări interne" dar cu precizarea victoriei asasinilor ar fi ... revoluţie ! Halal batjocură de gîndire !
Uită respectivii că şi absolvenţii de cilcu primar ştiu că nu schimbarea contează pentru definirea unui asemenea fenomen complex, ci REZULTATUL ei ! Iar rezultatul este cel prezentat mai sus: Răul universal ! Prin decembrie 1989 societatea noastră a coborît formal cu 50 de ani, iar valoric s-a scufundat cu mai multe sute de ani care cuprind mai multe epoci istorice inferioare ! Şi nu trebuie neglijat faptul că Răul universal nu a atins cotele maxime, că vor mai trece decenii (multe) pînă vom ajunge total primitivi, săraci şi sălbatici, căci avem mare capacitate de rezistenţă, pe care ne-au dat-o Istoria noastră de multe milenii şi Realizările imense ale Socialismului prin esenţa sa: regimul democrat.
Aşadar, este simplu să înţelegem de ce, pentru imensa majoritate, decembrie 1989 a fost, la început, puci militar, săvîrşit de forţa bicefală conducerea Armatei-comanda Securităţii, puci posibil în condiţiile ocupării ţării de către cei 80.000 de militari străini, urmat de instalarea găştii secrete, conspiratoare, în frunte cu ...
Marginalizatul !
Pretutindeni în ţară au fost acţiuni şi revendicări cu caracter revoluţionar, nesocotite (cum ar fi înlăturarea peceriştilor din conducerea administraţiei de stat şi a economiei) de puciul de cîteva ore şi abandonate brutal şi fără explicaţii de "puterea" contrarevoluţionară a ciocoilor pecerişti, sau acceptate vremelnic, din motive strategice, pentru scurtă perioadă (cum ar fi suplimentarea locurilor de muncă).
Beneficiarii adevăraţi ai "puterii" contrarevoluţionare, aceiaşi conducători pecerişti infailibili, aveau alte ţinte şi le-au realizat, după cum vede toată lumea; de aceea ei înşişi nu numai că nu mai amintesc de sau despre revendicările revoluţionare, ci au dispreţ pentru ele şi pentru susţinătorii lor. Dovada: în cei 20 de ani scurşi, potentaţii ante- şi post - decembrişti nu au cinstit în niciun an Revoluţia şi pe Revoluţionari, ci asasinatele lor cumplite; toţi participanţii revoluţionari -acele sute de mii şi milioane cu care se încoronează contrarevoluţionarii victorioşi- nu mai apar în niciun loc al revoluţiei din sate şi oraşe: singurii care continuă circul sînt contrarevoluţionarii.
Am fost şi astăzi ca în fiecare din ultimii 21 de ani- la Primăria Curtea de Argeş. Am aşteptat timp îndelungat să apară măcar cîţiva din sutele, de fapt, miile,de colegi revoluţionari din 22 decembrie 1989, acea masă numeroară care m-a ales unanim în funcţia de Preşedinte al Comitetului Popular Revoluţionar (nu mă refer la fericiţii posesori al cabinetelor şi fotoliilor somptuoase de dincolo de perdelele trase, din primăria reîmpodobită); nu a apărut niciunul ! Cei care ne-au învins şi ne-au înlăturat din funcţiile date de mulţimea de revoluţionari nu sînt interesaţi de cinstirea Revoluţiei, ci de conservarea şi înmulţirea privilegiilor obţinute. Doar învinşii sînt interesaţi de continuarea luptei, de unde acea majoritate de patru cincimi, pe cînd învingătorii de-a călare (pe situaţie) calcă totul în picioare.
Am fost colegi atunci, dar acum în al 21-lea an, eu am aşteptat singur în locul unde odată, am fost ales, de-o mulţime, în funcţia cea mai înaltă; niciunul dintre miile de participanţi de atunci nu dă două parale pe noi, cei cu ... patalamale ! Puterea şi controlul aparţin celor demişi de noi atunci, care ne răspund acum, la orice cerere, cu silă şi dispreţ, rugîndu-ne cu cinism să acceptăm că ne mulţumesc pentru ... înţelegere !
Aşa că vor mai trece multe etape brucaniene de cîte douăzeci de ani pînă vom reveni la Democraţie !
Putem însă ca să spunem, în locuri secrete ca acesta unde citiţi, Moarte Capitalismului şi Imperialismului, moarte Contrarevoluţiei ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), Deţinut Politic şi Revoluţionar.
22 decembrie 93
duminică, 20 decembrie 2009
Din nou: DE CE BĂSESCU ?
Unii tovarăşi, colegi de partid, mă "interpelează" pe diverse căi (inclusiv la şedinţa recentă a Comitetului Naţional) de ce am dat cuvînt de ordine ca noi, comuniştii, să votăm cu Preşedintele Băsescu şi să facem apel, în acelaşi sens, la simpatizanţii noştri, la toţi oamenii muncii din clasele sociale fundamentale -Ţărănimea şi Muncitorimea- la alte componente ale maselor populare.
Ca de obicei, răspund pentru aceştia; nu mă interesează blehăielile peceriştilor şi ale altor reptile istorice, care au fost şi sînt anti-comuniste, deci anti-democrate, anti-patriotice, anti-naţionale.
Reamintesc faptul că toţi candidaţii au fost exclusiv al Dreptei, dar tovarăşul Băsescu este exponentul ei oficial, din vîrful reacţiunii. De această grupare putem scăpa uşor, căci întreg poporul ştie pe cine reprezintă: pe burghezi, moşieri, capitalişti, imperialişti, stăpîni de sclavi...
De un politician de Dreapta care spune, cu neruşinare, că este de Stînga, greu sau foarte greu scăpăm, căci, noi neavînd dreptul la cuvînt în public, masele populare nu pot cunoaşte adevărul şi se lasă păcălite de circul din scenetele peceriste ale PCR-ului unic şi unitar -PDL-PNL-PSD-UDMR-PRM-PC etc- şi votează pe cîte o secţiune a pecerăului, căci toate sînt una şi aceeaşi:P.C.R-ăul.
Cel mai mare duşman al claselor sociale fundamentale şi al maselor populare în întregul lor, al întregului popor şi al Statului (indiferent de caracterul lui) este cel care MINTE: acesta este PSD; de aceea, preferinţa pentru tovarăşul Traian Băsescu, cel care, nu uitaţi, se apăra ca mieluşelul: "Adriane, amîndoi am fost comunişti". Voia să spună "pecerişti", căci comunişti nu au fost cei 3.800.000 care şi-au asasinat conducătorul şi care construiesc Capitalismul şi Imperialismul.
Aţi înţeles, tovarăşi ? De aceea am votat Băsescu. Apoi, să recunoaştem: Preşedintele este autorul (aşa cum am mai scris aici) singurelor două fapte pozitive din cei douăzeci de ani ai Nopţii Dacice, începută la 22 decembrie 1989: primul Referendum cu succesul de răsunet împotriva găştilor şi actualul Referendum pentru Parlament Unicameral, ceea ce este şi dezideratul nostru (dar nu şi pentru cea de-a doua întrebare).
Nu uităm că Preşedintele, ca orice pecerist de frunte, a vomat acel discurs în Parlament împotriva a ceea ce nici nu ştie ce este "Comunismul", în loc să cuvînteze împotriva peceriştilor care au făcut -ceea ce este real !- atîtea rele. Apoi că s-a înconjurat de vîrful otrăvit al telectualilor "competenţi" anti-patrioţi, al căror nume îmi scapă, dar îi ştie toată lumea.
Data viitoare, după încă un mandat al Preşedintelui jucător ("nu jucărie !", sclipitor joc de cuvinte), cînd comuniştii vor avea candidat propriu la Preşedinţie, toţi ceilalţi, ai Dreptei de orice nuanţe, vor primi, împreună, cel mult 10-12 procente; de aceea am votat acum cu tovarăşul Băsescu !
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Fascismului !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
20 decembrie 93
Ca de obicei, răspund pentru aceştia; nu mă interesează blehăielile peceriştilor şi ale altor reptile istorice, care au fost şi sînt anti-comuniste, deci anti-democrate, anti-patriotice, anti-naţionale.
Reamintesc faptul că toţi candidaţii au fost exclusiv al Dreptei, dar tovarăşul Băsescu este exponentul ei oficial, din vîrful reacţiunii. De această grupare putem scăpa uşor, căci întreg poporul ştie pe cine reprezintă: pe burghezi, moşieri, capitalişti, imperialişti, stăpîni de sclavi...
De un politician de Dreapta care spune, cu neruşinare, că este de Stînga, greu sau foarte greu scăpăm, căci, noi neavînd dreptul la cuvînt în public, masele populare nu pot cunoaşte adevărul şi se lasă păcălite de circul din scenetele peceriste ale PCR-ului unic şi unitar -PDL-PNL-PSD-UDMR-PRM-PC etc- şi votează pe cîte o secţiune a pecerăului, căci toate sînt una şi aceeaşi:P.C.R-ăul.
Cel mai mare duşman al claselor sociale fundamentale şi al maselor populare în întregul lor, al întregului popor şi al Statului (indiferent de caracterul lui) este cel care MINTE: acesta este PSD; de aceea, preferinţa pentru tovarăşul Traian Băsescu, cel care, nu uitaţi, se apăra ca mieluşelul: "Adriane, amîndoi am fost comunişti". Voia să spună "pecerişti", căci comunişti nu au fost cei 3.800.000 care şi-au asasinat conducătorul şi care construiesc Capitalismul şi Imperialismul.
Aţi înţeles, tovarăşi ? De aceea am votat Băsescu. Apoi, să recunoaştem: Preşedintele este autorul (aşa cum am mai scris aici) singurelor două fapte pozitive din cei douăzeci de ani ai Nopţii Dacice, începută la 22 decembrie 1989: primul Referendum cu succesul de răsunet împotriva găştilor şi actualul Referendum pentru Parlament Unicameral, ceea ce este şi dezideratul nostru (dar nu şi pentru cea de-a doua întrebare).
Nu uităm că Preşedintele, ca orice pecerist de frunte, a vomat acel discurs în Parlament împotriva a ceea ce nici nu ştie ce este "Comunismul", în loc să cuvînteze împotriva peceriştilor care au făcut -ceea ce este real !- atîtea rele. Apoi că s-a înconjurat de vîrful otrăvit al telectualilor "competenţi" anti-patrioţi, al căror nume îmi scapă, dar îi ştie toată lumea.
Data viitoare, după încă un mandat al Preşedintelui jucător ("nu jucărie !", sclipitor joc de cuvinte), cînd comuniştii vor avea candidat propriu la Preşedinţie, toţi ceilalţi, ai Dreptei de orice nuanţe, vor primi, împreună, cel mult 10-12 procente; de aceea am votat acum cu tovarăşul Băsescu !
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Fascismului !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
20 decembrie 93
miercuri, 16 decembrie 2009
Caracteristica Epocii contrarevoluţionare (1989-2009)
PARTIDUL COMUNIŞTILOR (NEPECERIŞTI)
C o m i t e t u l N a ţ i o n a l
Proletari, nu acceptaţi
Să mai fiţi exploataţi !
Caracteristica epocii contrarevoluţionare 1989 – 2009
După războiul imperialist anti-democratic, victorios (vremelnic), din decembrie 1989, în care am căzut victimă a celor 80.000 de militari străini -care ne-au ocupat clandestin ţara, fără declaraţie de război- şi a monstruoasei trădări a întregului PCR –care şi-a asasinat conducătorul- s-a instituit, probabil îndelung şi minuţios pregătit, un complex program de tîmpitizare a tuturor şi a fiecăruia, program început chiar din 22 decembrie, de la ora 12,00, cînd au apărut la televizorul naţional măscăricii contrarevoluţionari, reprezentanţi ai PCR, care s-au pretins victime ale regimului democrat.
Primii asupra cărora a avut succes deosebit fenomenul tîmpitizării au fost activiştii PCR, urmaţi de întregul moloz de 3.800.000 de pecerişti, toţi devenind duşmani înfocaţi, desăvîrşiţi ai Socialismului şi ai doctrinei comuniste, iubitori devotaţi ai Capitalismului poreclit „economie de piaţă” şi ai Imperialismului; nici un pecerist nu s-a ridicat întru apărarea Socialismului şi nici a propriului partid !
În fruntea tuturor s-a situat şi a urcat permanent şi consecvent, cu ambiţii nebănuite, intelectualitatea, care s-a scufundat atît de profund în cloaca infestării încît trîmbiţează ca fiind pozitive cele mai grave nenorociri abătute peste Poporul Dac în ultimele două milenii, de după invazia barbarilor de romani – ocuparea ţării de către blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, şi mocirlirea în cel mai crunt imperiu din istoria omenirii – Uniunea Europeană, unde noi ne aflăm, deja de mulţi ani, ca un căţel jigărît la poarta tîrlei altora, pus să păzească pe cei care-l flămînzesc şi-l batjocoresc.
În nici douăzeci de ani, toate calităţile ancestrale, arhetipale, ale Poporului Dac s-au diluat ori au dispărut în mare parte, înlocuite fiind cu opusul lor: altruismul a devenit egoism, credinţa s-a transformat în trădare, devotamentul este acum prefăcătorie, optimismul este jelanie, ospitalitatea joacă rolul de capcană, aspiraţia de libertate, a fost înlocuită cu elogiul sclaviei, demnitate este considerată încovrigarea în faţa biciuitorului netrebnic, pretinderea dreptului violat a fost înlocuită cu osanale ridicate asupritorului, respectul datorat altuia este poreclit toleranţă, mîndria naţională poartă acum porecla de scîrbă şi dispreţ, iar toate acestea au făcut ca respectabila mulţime de Ţărani şi Muncitori, care ne hrănesc cu truda lor, să fie dispreţuitor ţintuită sub emblema specifică negurilor din veacuri apuse – prostime. Să ne amintim de aprecierea pe care ne-o făcea Preşedintele cel Mare, Eroul-Martir Naţional, Nicolae Ceauşescu: „Minunata clasă muncitoare” !
Prin acumulări de decenii, tîmpitizarea va produce cumplite salturi calitative care ne vor degrada iremediabil. De aceea este timpul ca Partidul Comuniştilor să readucă în viaţa politică pe Excelenţele Lor Muncitorul şi Ţăranul, care să facă ei înşişi legile de care au nevoie. Întru aceasta, deviza noastră este „Nicio Putere fără Muncitori şi Ţărani !”
Cu ei în Putere, atîţia cîţi sînt în Ţară, Tîmpitizarea va păli şi va dispărea.
Curtea de Argeş, 12 decembrie 93
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
C o m i t e t u l N a ţ i o n a l
Proletari, nu acceptaţi
Să mai fiţi exploataţi !
Caracteristica epocii contrarevoluţionare 1989 – 2009
După războiul imperialist anti-democratic, victorios (vremelnic), din decembrie 1989, în care am căzut victimă a celor 80.000 de militari străini -care ne-au ocupat clandestin ţara, fără declaraţie de război- şi a monstruoasei trădări a întregului PCR –care şi-a asasinat conducătorul- s-a instituit, probabil îndelung şi minuţios pregătit, un complex program de tîmpitizare a tuturor şi a fiecăruia, program început chiar din 22 decembrie, de la ora 12,00, cînd au apărut la televizorul naţional măscăricii contrarevoluţionari, reprezentanţi ai PCR, care s-au pretins victime ale regimului democrat.
Primii asupra cărora a avut succes deosebit fenomenul tîmpitizării au fost activiştii PCR, urmaţi de întregul moloz de 3.800.000 de pecerişti, toţi devenind duşmani înfocaţi, desăvîrşiţi ai Socialismului şi ai doctrinei comuniste, iubitori devotaţi ai Capitalismului poreclit „economie de piaţă” şi ai Imperialismului; nici un pecerist nu s-a ridicat întru apărarea Socialismului şi nici a propriului partid !
În fruntea tuturor s-a situat şi a urcat permanent şi consecvent, cu ambiţii nebănuite, intelectualitatea, care s-a scufundat atît de profund în cloaca infestării încît trîmbiţează ca fiind pozitive cele mai grave nenorociri abătute peste Poporul Dac în ultimele două milenii, de după invazia barbarilor de romani – ocuparea ţării de către blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, şi mocirlirea în cel mai crunt imperiu din istoria omenirii – Uniunea Europeană, unde noi ne aflăm, deja de mulţi ani, ca un căţel jigărît la poarta tîrlei altora, pus să păzească pe cei care-l flămînzesc şi-l batjocoresc.
În nici douăzeci de ani, toate calităţile ancestrale, arhetipale, ale Poporului Dac s-au diluat ori au dispărut în mare parte, înlocuite fiind cu opusul lor: altruismul a devenit egoism, credinţa s-a transformat în trădare, devotamentul este acum prefăcătorie, optimismul este jelanie, ospitalitatea joacă rolul de capcană, aspiraţia de libertate, a fost înlocuită cu elogiul sclaviei, demnitate este considerată încovrigarea în faţa biciuitorului netrebnic, pretinderea dreptului violat a fost înlocuită cu osanale ridicate asupritorului, respectul datorat altuia este poreclit toleranţă, mîndria naţională poartă acum porecla de scîrbă şi dispreţ, iar toate acestea au făcut ca respectabila mulţime de Ţărani şi Muncitori, care ne hrănesc cu truda lor, să fie dispreţuitor ţintuită sub emblema specifică negurilor din veacuri apuse – prostime. Să ne amintim de aprecierea pe care ne-o făcea Preşedintele cel Mare, Eroul-Martir Naţional, Nicolae Ceauşescu: „Minunata clasă muncitoare” !
Prin acumulări de decenii, tîmpitizarea va produce cumplite salturi calitative care ne vor degrada iremediabil. De aceea este timpul ca Partidul Comuniştilor să readucă în viaţa politică pe Excelenţele Lor Muncitorul şi Ţăranul, care să facă ei înşişi legile de care au nevoie. Întru aceasta, deviza noastră este „Nicio Putere fără Muncitori şi Ţărani !”
Cu ei în Putere, atîţia cîţi sînt în Ţară, Tîmpitizarea va păli şi va dispărea.
Curtea de Argeş, 12 decembrie 93
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)