După 20 de ani: REVOLUŢIE, CONTRAREVOLUŢIE, LOVITURĂ DE STAT ?

Toată telectualitatea tîmpitizată şi tîmpitizantă trîmbiţează 24 de ore din 24, zile şi săptămîni în şir, despre contrarevoluţia antisocialistă, antipopulară şi antinaţională din decembrie 1989, că ar fi orice, dar numai ce a fost anume se ocoleşte cel mai des. Dintre diferitele formule, gargaragiii repetă cel mai des termenii revoluţie, lovitură de stat, puci militar.
Astăzi, la exact 20 de ani de la victoria (care va rămîne vremelnică) din 22 decenbrie 1989 sînt evidente argumente zdrobitoare pentru definirea acelei victorii. Pentru a nu le (mai) enumera, evidenţiez aprecierea imensei majorităţi a populaţiei (exprimată prin presă, literatură, sondaje, referendumuri oficiale) care fixează fără putinţă de tăgadă -fiindcă aparţine unei majorităţi de peste patru cincimi- că decembrie 1989 a însemnat baza şi începutul Răului universal pentru Ţară, pentru Popor, pentru toţi şi pentru fiecare. Evident că există şi un mic procent de excepţii.
Uituci şi lepădanţi, ajunşi în stare de maximă ignoranţă, peceriştii, în frunte cu ciocoii lor, protipendada competenţilor diriguitori de la învăţămîntul politico-ideologic dar şi din învăţămîntul de stat de toate gradele, ne învaţă acum, cu aceeaşi morgă de sfincşi, că "orice schimbare de regim politic" sau "orice utilizare a plutonului de execuţie" ori "existenţa morţilor în confruntări interne" dar cu precizarea victoriei asasinilor ar fi ... revoluţie ! Halal batjocură de gîndire !
Uită respectivii că şi absolvenţii de cilcu primar ştiu că nu schimbarea contează pentru definirea unui asemenea fenomen complex, ci REZULTATUL ei ! Iar rezultatul este cel prezentat mai sus: Răul universal ! Prin decembrie 1989 societatea noastră a coborît formal cu 50 de ani, iar valoric s-a scufundat cu mai multe sute de ani care cuprind mai multe epoci istorice inferioare ! Şi nu trebuie neglijat faptul că Răul universal nu a atins cotele maxime, că vor mai trece decenii (multe) pînă vom ajunge total primitivi, săraci şi sălbatici, căci avem mare capacitate de rezistenţă, pe care ne-au dat-o Istoria noastră de multe milenii şi Realizările imense ale Socialismului prin esenţa sa: regimul democrat.
Aşadar, este simplu să înţelegem de ce, pentru imensa majoritate, decembrie 1989 a fost, la început, puci militar, săvîrşit de forţa bicefală conducerea Armatei-comanda Securităţii, puci posibil în condiţiile ocupării ţării de către cei 80.000 de militari străini, urmat de instalarea găştii secrete, conspiratoare, în frunte cu ...
Marginalizatul !
Pretutindeni în ţară au fost acţiuni şi revendicări cu caracter revoluţionar, nesocotite (cum ar fi înlăturarea peceriştilor din conducerea administraţiei de stat şi a economiei) de puciul de cîteva ore şi abandonate brutal şi fără explicaţii de "puterea" contrarevoluţionară a ciocoilor pecerişti, sau acceptate vremelnic, din motive strategice, pentru scurtă perioadă (cum ar fi suplimentarea locurilor de muncă).
Beneficiarii adevăraţi ai "puterii" contrarevoluţionare, aceiaşi conducători pecerişti infailibili, aveau alte ţinte şi le-au realizat, după cum vede toată lumea; de aceea ei înşişi nu numai că nu mai amintesc de sau despre revendicările revoluţionare, ci au dispreţ pentru ele şi pentru susţinătorii lor. Dovada: în cei 20 de ani scurşi, potentaţii ante- şi post - decembrişti nu au cinstit în niciun an Revoluţia şi pe Revoluţionari, ci asasinatele lor cumplite; toţi participanţii revoluţionari -acele sute de mii şi milioane cu care se încoronează contrarevoluţionarii victorioşi- nu mai apar în niciun loc al revoluţiei din sate şi oraşe: singurii care continuă circul sînt contrarevoluţionarii.
Am fost şi astăzi ca în fiecare din ultimii 21 de ani- la Primăria Curtea de Argeş. Am aşteptat timp îndelungat să apară măcar cîţiva din sutele, de fapt, miile,de colegi revoluţionari din 22 decembrie 1989, acea masă numeroară care m-a ales unanim în funcţia de Preşedinte al Comitetului Popular Revoluţionar (nu mă refer la fericiţii posesori al cabinetelor şi fotoliilor somptuoase de dincolo de perdelele trase, din primăria reîmpodobită); nu a apărut niciunul ! Cei care ne-au învins şi ne-au înlăturat din funcţiile date de mulţimea de revoluţionari nu sînt interesaţi de cinstirea Revoluţiei, ci de conservarea şi înmulţirea privilegiilor obţinute. Doar învinşii sînt interesaţi de continuarea luptei, de unde acea majoritate de patru cincimi, pe cînd învingătorii de-a călare (pe situaţie) calcă totul în picioare.
Am fost colegi atunci, dar acum în al 21-lea an, eu am aşteptat singur în locul unde odată, am fost ales, de-o mulţime, în funcţia cea mai înaltă; niciunul dintre miile de participanţi de atunci nu dă două parale pe noi, cei cu ... patalamale ! Puterea şi controlul aparţin celor demişi de noi atunci, care ne răspund acum, la orice cerere, cu silă şi dispreţ, rugîndu-ne cu cinism să acceptăm că ne mulţumesc pentru ... înţelegere !
Aşa că vor mai trece multe etape brucaniene de cîte douăzeci de ani pînă vom reveni la Democraţie !
Putem însă ca să spunem, în locuri secrete ca acesta unde citiţi, Moarte Capitalismului şi Imperialismului, moarte Contrarevoluţiei ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), Deţinut Politic şi Revoluţionar.
22 decembrie 93