La Coteț !

            Ați văzut, stimați tovarăși ? N-a fost nevoie decît de vreo trei-patru săptămîni de ”cotețare” și ne-am limitat toate activitățile, toate modalitățile de împlinire, cele mai multe dacă nu toate libertățile, chiar și pe cea mai nevinovată de-a parcurge în grabă scurtul drum pînă la cofetărie la o cafea…

            Ne-am obișnuit cu claustrarea, cu pachețelul adus la ușă, cu ideea că sîntem bătrîni de la 65 de ani (pe cînd noi lungeam mereu gîndul la peste 80), iar cei care scriem, lucrăm febril ca să finalizăm cît mai multe proiecte pînă la o adică…

            Sîntem protejați prin noi înșine de rezultatul Muncii, pensia, din timpul regimului politic democrat cînd aveam toți loc de muncă asigurat de prețuirea oficială a Muncii libere în propria Țară și, cei mai mulți dintre noi, de respectul și atenția tradiționale pe care ni le dovedesc zi de zi copiii noștri, ei dîndu-ne prima garanție și satisfacție că noi, Oamenii Muncii, sîntem ”bogați” de adevărat, aceasta sporindu-ne și mîndria de-a spune că avem o Țară Mare, oricum mijlocie, ci nu mică; ajunseserăm lîngă 25 de milioane, iar acum citim în statisticile oficiale numere care încep cu 19…

            La anii de meritată glorie, cînd ai avea dreptul, ca Moș al lor, să-ți strîngi alături și la piept pe mulții nepoți spre a le înșira poveștile frumoaselor imaginații folclorice naționale, nu poți să-i vezi decît prin ușa întredeschisă și să vorbiți antifonați cu botniță, doar în momentele permise de Fratele-mai-Mare, așa cum ați citit în cartea lui Orwell, care intuise perfect cum va arăta ”socengul” social-democrației în 1984, producător de Proli; autorul avea, desigur, la finalul deceniului al cincilea, informații dinspre forțele secrete care fabricau virusurile viitorului, pentru tocarea măruntă a omenirii; spre a nu mai pierde vremea cu războaie, boli obișnuite, chimicale, înfometare și medicamente-otrăvuri, care sînt prea puțin eficente, iar aghiotanții Fratelui-mai-Mare nu mai pot avea atîta răbdare…

            Omenirea se prăvălește în Hău, specia este în pericol, prin voința și acțiunea iresponsabilă a unor mutanți lăsați liberi să-și vîre coada și degetele în viața noastră, a fiecăruia și a comunităților, culegînd nectarul produs de Munca noastră, transformată de trîntori în averi incomensurabile, prin Exploatare, Asuprire și Înrobire, averi pe care și-au pus ghearele și de pe muntele cărora dictează că nu ne mai pot suferi fiindcă ne-am înmulțit prea mult, iar ei nu ne mai pot (h)răni pe atîția, motiv pentru care și-au propus să ne decimeze, să ne sfertuiască, să ne înjumătățească, dispunînd pînă la urmă și de cadavrele noastre…

            Căci pandemia este, fără îndoială, lucrare diavolească, venită de la oameni-neoameni; natura, de la sine, nu produce asemenea dezastre universale fără să se surpe ea însăși…

            Guvernele, devenite simple administrații de fonduri și materiale, trebuie să cumpere izolete și mortete; cine mai gîndește la drepturi și libertăți ? Cine mai întreabă cîte sute de miliarde se adună la datoriile Țării total liberă în 1989 și deținînd atunci averi imense și teancuri de bani necheltuiți, orientați pentru mari proiecte viitoare ? N-au rămas nici măcar pentru zilele noastre negre; s-au scurs ca să le albească pe-ale infractorilor…

            Mai avem vreo ultimă șansă ? Da, rapida organizare politică proprie a claselor sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea, spre a ajunge în Putere, fără de care ne sinucidem.

2 Mai 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

1 Mai Muncitoresc

            Puține țări mai sînt în lume cu regim politic democrat, în care 1 Mai, Ziua Internațională a Oamenilor Muncii, oferea prilejul unei exuberanțe extraordinare pentru orășeni –care participau la acțiuni organizate de sărbătorire de cître muncitori și familiile lor- iar pentru Țărani, această zi de sărbătoare națională și internațională oficială, cuplată cu cea de 2 Mai, Zi a Tineretului, se transforma într-un prilej excepțional pentru finalizarea lucrărilor de primăvară, asigurîndu-se un venit bun, pe linia tradițională a Poporului Dac, de obținere a produselor necesare în gospodăria din propria activitate de cultivare a pămîntului și de creștere a animalelor

            Din păcate, măsurile retrograde dispuse, în ultimul deceniu al Socialismului, de așa-zisul ”partid” PCR, direct sau prin intermediul organelor de stat, au determinat nu umai reduceri ale activităților agricole tradiționale, cu scăderi ale nivelului de trai și ridicarea unor tensiuni în familii și gospodării, dar și importante nemulțumiri social-politice, în condițiile în care în țară nu exista nici un fel de organizare politică pentru conștientizare și solidarizare de clasă între Oamenii Muncii din cele două clase sociale fundamentare, care erau ”reprezentate” politic și în Putere de ”partidul” care le oprima, acesta fiind, la rîndul lui, cu belciug și botniță puse de cei ”aleși” în Comitetul Central unde nu pătrundea nicio persoană fără nominalizarea expresă a ”mult stimatului cel mai iubit fiu al poporului”, motiv, probabil, pentru care toți aplaudacii, fără nici o excepție, se bucurau fără margini la răpirea și sechestrarea lui, iar la mișelescul asasinat nu mai puteau respira de Ocări pentru trecut și de Osanale pentru asasini.

            Așa se face că generațiile de după 1946 (anul ultimelor alegeri) nu au avut nicio informație privind organizarea politică, mai întîi a propriului partid PCR din perioada 1921-1946; de aceea astăzi nimeni nu se gîndește la cel mai important, poate singurul, obiectiv pe care să-l abordeze Oamenii Muncii în ziua lor: organizarea politică (chiar, sau mai ales, în jurul micilor și berii). Cum-necum, cu sau fără Virus-cu-coroană, vor veni și votările care vor fi, din nou, ca în toți anii 1946-2020, fără alegeri, deoarece Muncitorii și Țăranii -și alți oameni ai muncii- nu vor avea candidați proprii, pentru că nu au partide proprii, toți alunecînd, ca pîraiele, de pe toate ulițele și străzile spre centrele de votare (aceasta, Votarea, fiind de 74 de ani înlocuitoarea Alegerilor, dar în calea Adevărului stă mamutul PCR cu istoria, realizările (de excepție, făcute cu măciuca) și tragediile cunoscute sau încî necunoscute.

            Oameni ai Muncii,

De ziua dv. faceți un singur lucru: organizați-vă politic în organizații proprii, formate exclusiv din Muncitori și Țărani și, dintre aceștia, dintre dv, propuneți-vă candidații la toate funcțiile, dar mai ales la cele din Parlament (de unde trebuie izgoniți burjuii, trîntorii și clăbucitorii, toți anti-democrați și anti-patrioți). Dacă vreți, Partidul Comuniștilor vă stă la dispoziție. Succes !

            Trăiască 1 Mai !

1 Mai 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Răspund la întrebări

1. ”Doctrina Comunistă” este o carte de istorie a Comunismului ?

            Am primit deja multe întrebări (cele mai multe telefonic, sau direct verbal, dar și scrise, puse în cutia poștală) privind cartea publicată recent. La aceste întrebări (propriu-zise, ci nu aiureli anti-comuniste, pline de venin otrăvitor, ale Pucărilor) voi răspunde cu spirit de responsabilitate științifică și ideologică de autor. Am în vedere și pe cele care provin de la adversari (Burghezi, Moșieri, Bancheri) dacă sînt formulate în spirit de respect științific și doctrinar, ci nu din băltoace pestilențiale, cum se întîmplă destul de des față de textele noastre (mai ales dinspre peceriștii cu carnet sau doar contaminați de Boala lui Marx, care le-a rămas străină).

            Cartea nu este o istorie a… Comunismului, nici doctrinar (cartea noastră fiind primul text de elaborare și fixare a Doctrinei Comuniste, prin iluminarea genului proxim și a diferențelor specifice) și nici social (căci pînă în prezent, în istoria cunoscută a Omenirii –de 435.000 de ani- nu a existat o societate comunistă). Ignorăm confuzia pucărească dintre ”comunism” ca societate și ”comunism” ca doctrină, specific al cărturarilor analfabeți politici (sau care joacă un asemenea rol din subjugare ideologică sau… bănească). ”Comunismul”, în sensul real de ”socialism” este prezentat, ca apariție, evoluție istorică și efecte, în multe cărți, unele citate de mine în lucrările proprii, din care menționez, ca atitudine profund negativă, ”O istorie mondială a Comunismului” de Thierry Wolton (două volume, așteptăm pe al treilea) și, pentru atitudinea exagerat și denaturat pozitivă, ”Povestea Civilizației”, cu apendicele ”Lecțiile istoriei” de Will și Ariel Durant.

            Eu nu am tratat problemele ca istoric, ci ca ideolog, punctînd doar, de la caz la caz, aspectele ideologiei cu momente sau evoluții istorice, evidențiind relațional esența noii doctrine, care -atenție !- nu este marxist-leninistă, ci tocmai contrariul, menit să ducă spre instaurarea în societatea omenească, după milioane de ani, a unei organizări politice de stabil și deplin respect între clasele sociale cu structuri politice proprii absolut libere și specifice, lupta de clasă fiind exclusiv ideologică și politică, fără insulte și calomnii, fără amenințări, fără Pumn, fără Kalașnikov, fără Violența –regină supremă și devastatoare în marxism-leninism. Este vorba de o reluare, la nivel superior spiralic, a societății socialiste primare, formată natural, arhicunoscută drept ”Comuna Primitivă”.

            Fiind o doctrină nouă, esențial diferită și opusă celor anterioare, Doctrina Comunistă nu este și nu poate fi o istorie a Comunismului (în sensul de socialism); ea este un proiect, luminat și luminos, străin de Violență (Marx-Engels) și Parșivitate (Lenin-Troțki), care propune societatea desăvîrșirii prin dorința tuturor componentelor pentru Respect și Libertate, în instaurarea Democrației, termen al cărui conținut nu este înțeles decît de masele populare, rămînînd zăvorît și nedescuiabil pentru trîntorii îmbogățiți și pentru slugile lor, cărturarii (care, din lecturarea cărților rămîn doar cu ”citeala”, ei golindu-se de înțelepciunea celor mulți, motiv pentru care aceștia au statuat, paremiologic, ”unde este minte multă este și prostie /=nepricepere/ multă !”).  

20 aprilie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Un răspuns al nostru privind Coronavirusul

Este vorba de articolul

"Evenimentele la care asistăm pasiv în prezent, ascund de fapt o luptă finală

care se dă între două tabere: SUVERANIȘTII și GLOBALIȘTII” publica de

Sylvain Laforest 

Dacă explicația științifică privind virusul este reală, articolul este demn de remarcat. Celelalte aspecte privind opiniile politice sînt invalide în multe puncte esențiale, fiind evident faptul că autorului îi lipsește cunoașterea, înțelegerea și interpretarea atitudinilor și a evenimentelor din punctul de vedere al Democrației, lipsind, deci fundamentul aprecierilor.

Pe această linie, adaug doar cîteva sugestii:

- Războaiele fasciștilor nu se duc pentru petrol, ci CONTRA DEMOCRAȚIEI; înlăturînd regimurile politice democrate, agresorii au acces liber la orice;

- Nu pot fi puși alături Vladimir Putin cu Trump; războaiele de la prima linioară sînt declanșate chiar de Trump (și antecesorii lui); cuvîntarea lui din toamna trecută de la ONU a fost, desigur, un șiretlic;

- Este pueril să crezi că sînt ”suveraniști” cei care au organizat și conduc imperii (precum UE, USA, NATO);

- Ieșirea din U.E -o remarcă pozitivă a autorului- trebuie să fie Dezideratul prim al tuturor țărilor europene, puse la cheremul imperialist al Germaniei și Franței;

- Mare eroare ascunde afirmația ”globalismul e mort”. Dimpotrivă: virusul cu coroană imperialistă fascistă globalistă l-a întărit. El va fi pe care de a muri după ce trupele barbare ale blocului militar fascist NATO se vor retrage din toațe țările pînă la ultimul soldat;

- Pe această bază, refăcîndu-se, Patriile vor arunca la gunoi pecetea ciumată și zăbrelele care le-au ținut în lanțurile imperiilor.

3 aprilie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

tel.: 0745.056752

Un adolescent zvăpăiat

            Aflat într-un mic grup de tineri care mergeau rapid prin centrul orașului Curtea de Argeș, unul dintre ei îmi întinde o carte avînd pe copertă poza proprie, spunîndu-mi: ”Vă ofer o carte pentru că purtați tricolorul”. S-o fi considerat dator cu motivarea pentru că însoțitorii i-or fi spus cine sînt eu (aproape toți conorășenii mă cunosc, eu fiind singurul purtător permanent al costumului național).

            Nu l-am văzut niciodată pe autor, dar citindu-i cartea de 96 de pagini ”Cum i-am cunoscut pe Klaus Iohannis, Dan Barna, Traian Băsescu și Ion Iliescu”, m-am lămurit: este George Simion, cel care, de mulți ani, îmi trimite mesaje pentru a colabora la diferite acțiuni unioniste, organizate în țară sau în Republica Moldova. (Ce-o fi căutînd Dan Barna între Președinți ?)

            Nu știu cum își asigură fondurile pentru incredibil de multele deplasări în țară și străinătate, dar îmi este clar că tumultuoasa lui activitate de adolescent zvăpăiat are susținerea din umbră a celor care ne-au distrus țara și ne-au ocupat-o, inclusiv militar, urmărind lichidarea ultimului crîmpei de Dacie încă liber. Căci aceasta ar însemna unirea Republicii Moldova cu Romînia, în condițiile în care noi sîntem, în realitate, preșul de purtare al unor imperii fasciste: UE, USA, NATO.

            Sigur că toți Dacii din Romînia și din Republica Moldova –ca și din alte părți- vrem să ne unim, dar în condițiile în care noi nu mai sîntem independenți, unirea ar fi dezastruoasă, cu efecte devastatoare pentru întregul neam și ar agrava la maximum relațiile internaționale și chiar mondiale, căci, uniți într-o Romînie subjugată, vom da șansă fasciștilor, stăpîni peste noi, ca în cîteva ore să-și ducă arsenalul morții pe malul Nistrului…

            Citindu-i textul, mi-am confirmat convingerea că energicul autor, intelectual post-decembrist, este acel adolescent zvăpăiat străin de întreaga esență a Politicii, toți termenii fundamentali fiind utilizați cu sensuri străine, bazate pe aroganța pe care o și evidențiază prin opinia ”reformării din temelii a statului pe baze (…) meritocratice” (pag. 94). Referirile la meritocrație și meritocratism ne amintesc de Primo Laurențiu și alții, susținători ai unei construcții bizare, în esență fără partide, în care să conducă despotic un grup minuscul format din cei mai incompetenți bîțîitori în politică: licențiații, doctorii, docenții, cademicienii.

            Utilizînd termenii politici cu sensuri deviate și chiar antonimice, iubitorul unirii (în această etapă absolut neprielnică) înspre prăpăstuirea Poporului nostru și a Neamului Dac, nu știe și nu acceptă că singurii competenți să hotărască drumul națiunii sînt CEI MULȚI, adică Muncitorii și Țăranii, cei care constituie clasele sociale fundamentale. Educația anti-valorică și zvăpăierea tînărului energic nu i-au permis să aprofundeze conținutul noțional real al termenilor politici fundamentali: politică, partid, democrație, alegere, bolșevism, socialism, unire (în sens social-politic), clase sociale (de care nu a auzit)… Toate acestea în ciuda faptului că deține o cunoaștere reală și o definire corectă a stării de dezastru în care ne aflăm și continuăm să ne afundăm, datorită ”găștilor politice” post-decembriste, toate organizate și conduse de către peceriștii trădători.

            Lipsa de fundamentare și claritate ideologică îl determină pe autor să formuleze un deziderat contradictoriu, totdeauna finalizat cu rezultate negative: ”Oriunde există comunități importante de romîni, aceștia trebuie să se organizeze politic”, neobservînd că, în toate cazurile, romînii îmbogățiți sînt înfrățiți, în orice țară, cu bogații, inamici ai celor mulți și îi determină pe toți la acțiuni destabilizatoare, unele foarte periculoase și anti-politice (cum au fost manifestațiile războinice anti-guvernamentale ale zecilor de mii din țară sau din afara ei). Niciodată Muncitorii și Țăranii, deveniți slugi în propria țară sau în alte țări ale Capitaliștilor (inclusiv Romîni) nu au obținut nimic pozitiv din ”unirea” în disprețul singurului criteriu corect – clasa socială.

            Ce clasă socială reprezentați, George Simion ? Ticăloșii care ucid Patriile și Democrația nu v-au susținut (căci le ziceți, ca și mine, ”găști politice”), cei mulți din clasele sociale fundamentale, Țărănimea și Muncitorimea, nu vă recunosc de-al lor (nici nu sînteți !); ce ”unire” vreți ? Niciodată nu se pot uni cei care nu sînt independenți, atît social cît și național ! 

13 martie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Metaforă, desigur

Titlul din tableta anterioară era, desigur, o metaforă, menită să-i atenționeze pe cititori asupra faptului că  apariția virusului și urmările acesteia sînt, după părerea noastră, acțiuni bine calculate ale celor care au plan să decimeze populația planetei (este un fel de-a zice, căci se urmăreșre o ”performanță” mult mai mare !) și, să înghită bugetele țărilor, obligîndu-le în plus la contractarea unor noi împrumuturi, din ce în ce mai mari, spulberînd orice șanse de revenire la libertate și independență, mai ales că problemele cele mai grave urmează a fi produse de anti-virusul cu care se va trata virusul…

            Populația tuturor țărilor, aflată în stare de sclavie față de ”puterea” nealeasă de nimeni este lipsită de orice pîrghie nefiind organizată politic, în toate Puterile țărilor nefiind prezenți decît reprezentanții unor găști de infractori, circa 1-3 % cît reprezintă categoriile sociale formate din bogătași (burghezi, bancheri, moșieri, la care se adaugă  slugile lor).

            Cei mulți, singurii care ar putea să oprească marasmul, nu fac nimic și nu pot face nimic, deoarece nu sînt organizați politic, toți fiind într-o stare profundă de tîmpitizare, practicată prin toate felurile posibile în ultimii 30 de ani, de cînd au dispărut cele mai multe state democrate, în primul rînd cele din Europa, care formau baza puternicului sistem mondial socialist. Lipsite de partide politice proprii și, deci, de reprezentanți direcți în Putere, clasele muncitoare (Muncitorii și Țăranii) nu fac altceva decît să se expună -chemați de bandele care îi stăpînesc prin guvernare- batjocurii și bătăilor în Strada ucigătoare unde se întîlnesc, pe poziții adverse, părți ale acelorași categorii sociale, antrenate metodic în adevărate ”războaie civile”, prezente în ultimele trei decenii în toate țările lumii.

10 martie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Corona-jihadul !

 

            Este fără îndoială că actuala pandemie provocată de coronavirus este un segment al războiului biologic purtat de globaliștii teroriști poftitori de decimarea Omenirii pentru a-și subordona întreaga existență a Planetei, acest tip de terorism fiind de multă vreme utilizat, mai ales din timpul primului război mondial și după aceea.

            Știm din confirmarea savantului nord-american de inventarea otrăvii cu care avea misiunea să extermine 1/3 din populația lumii, apoi aflăm de la jurnalista Jane Burgermeister despre ”tentativa de comitere a unui masacru uriaș (…) în scopul scăderii cu cinci miliarde a populației în zece ani”, ceea ce l-ar fi satisfăcut chiar pe sîngerosul Robert McNamara care nu se sfia să ceară ”Trebuie luate măsuri draconice de reducere demografică împotriva voinței populației (...), trebuie crescută rata mortalității. Cum ? Prin mijloace naturale: foametea și boala”.. (Am citat din cartea ”Complotul mondial împotriva sănătății” de Claire Severac).

            Savanții lumii ne avertizaseră de multă vreme, iată: ”Oamenii trebuie preveniți că sînt în pericol de moarte, știința devine criminală” (Albert Einstein), ceea ce și marele savant Stephen Hawking, stins de curînd, ne-a spus-o deseori, inclusiv cu puțin timp înainte de dispariție, după lunga și greaua suferință: ”Dacă 11 septembrie a fost ceva oribil, nu a amenințat supraviețuirea speciei umane, așa cum fac armele nucleare. Dar, pe termen lung, mă preocupă mai mult biologia. Armele nucleare necesită uzine mari, în timp ce manipulările genetice pot fi făcute într-un laborator mic. Este imposibil să controlezi toate laboratoarele din lume. Pericolul este că, accidental sau în mod voit, creăm un virus care ne va distruge”.

            Cineva a creat un asemenea virus, și-a făcut cale prin regiunea Wuhan din China –care prea și-a luat nasul la purtare și s-a instalat în fruntea țărilor lumii prin organizarea economică fundamentată de micul Mare Chinez, în cadrul politic superior dat de conducerea Partidului Comunist Chinez- a scăpat jucăreala și, ca urmare, bugetele țărilor lumii vor vărsa procente imense bestiilor globale pentru contracararea virusului prin vaccinuri foarte costisitoare și firav eficiente, cu consecința însă a marii satisfacții obținută de globaliștii fabricanți de viruși și anti-viruși, de alimente potențate să dubleze rolul virușilor și de ”medicamente”-otrăvuri, care să multiplice eforturile secerătoarei cu Coasa, la toate adăugîndu-se aplicarea grabnică, neavizată de parlamente și guverne, a măsurilor diabolice dispuse de mai multă vreme, pe deasupra Statelor, de către OMS, cu dreptul organelor din afara Justiției, de a aresta pe oricine și de a-l pitula în ”izoletă” și apoi în ascunzători sigilate, mai teribil ca mai-marii infractori sechestrați în cătușe, apoi expuși hazului-necazului public prin televiziuni…

            Ca o consecință ”colaterală” întămplătoare, cum s-ar motiva oficial fasciștii, mormanului de satisfacții i se va pune tichie un număr imens de victime, număr care va trezi, totuși, mulțumiri abia disimulate, chiar dacă nu vor fi… CINCI MILIARDE.

3 martie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu