Răspund la întrebări

1. ”Doctrina Comunistă” este o carte de istorie a Comunismului ?

            Am primit deja multe întrebări (cele mai multe telefonic, sau direct verbal, dar și scrise, puse în cutia poștală) privind cartea publicată recent. La aceste întrebări (propriu-zise, ci nu aiureli anti-comuniste, pline de venin otrăvitor, ale Pucărilor) voi răspunde cu spirit de responsabilitate științifică și ideologică de autor. Am în vedere și pe cele care provin de la adversari (Burghezi, Moșieri, Bancheri) dacă sînt formulate în spirit de respect științific și doctrinar, ci nu din băltoace pestilențiale, cum se întîmplă destul de des față de textele noastre (mai ales dinspre peceriștii cu carnet sau doar contaminați de Boala lui Marx, care le-a rămas străină).

            Cartea nu este o istorie a… Comunismului, nici doctrinar (cartea noastră fiind primul text de elaborare și fixare a Doctrinei Comuniste, prin iluminarea genului proxim și a diferențelor specifice) și nici social (căci pînă în prezent, în istoria cunoscută a Omenirii –de 435.000 de ani- nu a existat o societate comunistă). Ignorăm confuzia pucărească dintre ”comunism” ca societate și ”comunism” ca doctrină, specific al cărturarilor analfabeți politici (sau care joacă un asemenea rol din subjugare ideologică sau… bănească). ”Comunismul”, în sensul real de ”socialism” este prezentat, ca apariție, evoluție istorică și efecte, în multe cărți, unele citate de mine în lucrările proprii, din care menționez, ca atitudine profund negativă, ”O istorie mondială a Comunismului” de Thierry Wolton (două volume, așteptăm pe al treilea) și, pentru atitudinea exagerat și denaturat pozitivă, ”Povestea Civilizației”, cu apendicele ”Lecțiile istoriei” de Will și Ariel Durant.

            Eu nu am tratat problemele ca istoric, ci ca ideolog, punctînd doar, de la caz la caz, aspectele ideologiei cu momente sau evoluții istorice, evidențiind relațional esența noii doctrine, care -atenție !- nu este marxist-leninistă, ci tocmai contrariul, menit să ducă spre instaurarea în societatea omenească, după milioane de ani, a unei organizări politice de stabil și deplin respect între clasele sociale cu structuri politice proprii absolut libere și specifice, lupta de clasă fiind exclusiv ideologică și politică, fără insulte și calomnii, fără amenințări, fără Pumn, fără Kalașnikov, fără Violența –regină supremă și devastatoare în marxism-leninism. Este vorba de o reluare, la nivel superior spiralic, a societății socialiste primare, formată natural, arhicunoscută drept ”Comuna Primitivă”.

            Fiind o doctrină nouă, esențial diferită și opusă celor anterioare, Doctrina Comunistă nu este și nu poate fi o istorie a Comunismului (în sensul de socialism); ea este un proiect, luminat și luminos, străin de Violență (Marx-Engels) și Parșivitate (Lenin-Troțki), care propune societatea desăvîrșirii prin dorința tuturor componentelor pentru Respect și Libertate, în instaurarea Democrației, termen al cărui conținut nu este înțeles decît de masele populare, rămînînd zăvorît și nedescuiabil pentru trîntorii îmbogățiți și pentru slugile lor, cărturarii (care, din lecturarea cărților rămîn doar cu ”citeala”, ei golindu-se de înțelepciunea celor mulți, motiv pentru care aceștia au statuat, paremiologic, ”unde este minte multă este și prostie /=nepricepere/ multă !”).  

20 aprilie 103 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu