Romînia Biruitoare

Inaugurarea de ieri, la Bacău, a Grupului statuar ”Romînia Biruitoare” este un gest național de mare importanță, care unește amintirile și respectul pentru jerfele trecute ale Neamului cu aspirația refacerii și dăinuirii, peste veacuri și milenii, a Unirii Neamului Dac din teritoriile actualelor state Romînia, Republica Moldova și Ucraina.

Măreția gestului remarcabil este umbrită de conceptul eronat care pune deasupra o reprezentare alegorică feminină neidentificabilă –sau cu un scop inductiv șiret- iar reprezentarea nominalizată istoric –din impulsuri conjuncturale vremelnice, date de vremurile tulburi în care ne aflăm- prin Regele Ferdinand și soția sa (prezentată, nereal, drept… Regină !) este o ofensă parțială la adresa Mulțimii de Eroi anonimi – Ostașii Țărani din toate pămînturile Daciei…

Nu vreau să minimalizez eforturile nevestei lui Ferdinand –depuse post-factum și ”pro domo sua”, pentru acceptarea Unirii, de către Conferința de Pace de la Paris, după realizarea Unirii de către Popor și Armata sa- dar noi, Dacii, putem pune oricînd, oriunde și permanent, ca reprezentare reală și alegorică în orice monument –sculptură, pictură, desen, text- imaginea celei mai mari Regine a Dacilor, conducătoare a lor cînd toți eram reuniți într-un stat, avînd Tomis, întemeiat de ea,  capitală, cunoscută și recunoscută, în plus, exceptînd Romînia, drept cea mai mare Regină a Lumii, TOMIRIS, învingătoarea lui Cyrus cel Mare, poftitor al nurilor ei și al bogățiilor Daciei, înecate însă, în ligheanul cu propriul sînge, prin curajul, eroismul și vitejia marii Regine.

Apoi, Unirea noastră cea Mare din anii 1918-1922, prin osîrdia istoricilor și politicienilor repetenți la Patriotism, Politică și Respect pentru Adevăr, nu a fost niciodată exprimată la justa ei determinare, din dispreț politicard total neîntemeiat față de adevăratul autor moral, ideologic, politic, al unirii noastre – Vladimir Ilici Lenin. Acesta, prin viziunea lui genială, de unicat istoric absolut, turnată în betonul de lege, chiar în prima zi de Putere a primului stat cu regim politic democrat din lume (”decretul asupra autodeterminării”), a deschis porțile ieșirii de sub opresiune a tuturor popoarelor. Măreția acestui gest fără asemănare este subliniată de împrejurările crunte ale Războiului Mondial, cu poziție defavorabilă pentru Rusia Sovietică, mai ales că popoarele care au și trecut imediat la autodeterminare o defavorizau sub toate aspectele. Pentru aceasta, deși ne păstrăm criticile de substanță privind ideologia menșevică ascunsă în haine bolșevice, precum și pentru caracterul anti-democrat și violența din activitatea sa de conducător de partid și de stat, remarcăm cu înadatorirea firească pentru un om politic și ideolog Comunist, că Lenin nu a avut și nu va avea egal în istoria infinită a Planetei.

Mai este încă un lucru de maximă importanță, neglijat de toți politicienii și oamenii de știință, mai ales istorici (scuze, dacă există excepții necunoscute de mine): unirea miraculoasă, eroică, a Basarabiei cu ”Țara Mamă” atunci cînd aceasta, practic, nu exista, iar Armata Romînă mai dispunea de doar cinci divizii care abia asigurau paza guvernului și Regelui, cantonați ia Iași, pregătind și ”transferul” plănuit al Regelui înspre Rusia. Alte vreo șapte divizii înaintau, fără contact cu armata Rusiei care se retrăgea (din ordin guvernamental) spre Răsărit, săvîrșind înlăturarea guvernului democrat care se instalase în noiembrie 1917 la Chișinău (Ferdinand a mai înlăturat alte două guverne democrate: la Budapesta și la Timișoara !) și asigurînd apoi proclamarea pașnică a unirii Eroicei Basarabii cu Romînia, aceasta fiind unirea cea mare !

Devenită parte a Romîniei, populația eroică a Basarabiei a întregit efectivele distruse ale Armatei Romîniei, la care s-au adăugat efectivele din Bucovina (reunită și ea, fără împotriviri sîngeroase, tot ca efect al decretului leninist); înaintînd spre Vest, Armata se întregea, devenea tot mai puternică, autoritățile ne- și anti-romînești nu mai aveau grai în fața Tunetului dat de evocatul decret și, astfel, Romînii năpăstuiți –din Ardealul tot, Maramureșul tot (inclusiv Volohii, care nici nu știau să-și zică Romîni sau Daci), Panonia, Banat- au reușit Biruința cea Mare, Unirea Întregului,m la 320 de ani după Mihai Viteazul și 820 de ani de la spargerea Regatului Dacia Unită de sub Vlad, Regela Daciei Unite (1064-1102).

Iată cîte sugestii avem pentru grupuri statuare dedicate Unirii …

28 septembrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu