8 Mai 1921

  

            Ziua de 8 Mai 1921 (anul 3 al Erei Democrate) este cea mai importantă pentru mișcarea muncitorească în general și, mai ales, comunistă din Romînia, deoarece în acea zi partidul muncitorilor  (unul dintre cele mai vechi din Europa) s-a declarat Comunist –în sensul marxist-leninist- deși a continuat o vreme să-și spună Socialist.

            Cu aceeași ocazie, adică a primului Congres al P.C.R., acesta și-a declarat afilierea la Internaționala a III-a Comunistă, organizată de V.I. Lenin, după ce, în 1918, și partidul acestuia și-a luat numele de Comunist; începuse finalizarea luptei, deja consemnată la 1847, de clarificare ideologică între militanți și, pe plan politic, despărțirea Bolșevicilor de Menșevici.

            Mai radicali decît ceilalți europeni, Comuniștii Romîni au impus, prin majoritatea voturilor, o despărțire profundă, înțelegînd cel mai bine ce înseamnă a fi Bolșevic și imposibilitatea coabitării cu Menșevicii, aceștia fiind susținătorii în fapt ai regimului politic burghezo-moșieresc. Această evidență s-a impus și este semnificativă și astăzi: conducerea colectivă era formată majoritar din Muncitori, chiar Secretarul General fiind el însuși Muncitor, plăpumarul Gheorghe Cristescu.

            Cu asemenea organizare, P.C.R. și-a demonstrat capacitatea ideologică și politică în mod strălucit, atît în cei trei ani cît s-a aflat în legalitate, cît și în toți anii de după aplicarea Legii Mîrzescu, prin care a fost scos în ilegalitate (în 1924), partidul fiind din ce în ce mai dîrz și mai puternic, reușind să preia conducerea diferitelor acțiuni și acte politice de importanță națională majoră, cum ar fi cel de la 23 August 1944, cînd și-a făcut debutul în legalitate ca primă forță politică a țării (partidele ”istorice” fiind practic inexistente).

            Devenind guvernamental, P.C.R. a fost în anii următori purtătorul stindardului de eliberare a țării, apoi de refacere după marasmul adus de război, obținînd pînă la 30 Decembrie 1947 victorii semnificative ca bază pentru viitoarea dezvoltare economico-socială în timpul republicii populare (1947-1965) și socialiste (1965-1989).

            A rezolvat însă defectuos problema partidelor politice, deoarece nu și-a clarificat esența Doctrinei Democrate (Comuniste), căderea (percepută, evident fals, ca victorie) începînd în primăvara lui 1948 prin unirea cu partidul social-democrat (menșevicii de care, excepțional, se despărțise în 1921) ceea ce a dus la cuprinderea în conducerea colectivă a unor social-democrați cu capacitate de influențare a orientărilor ideologice și politice, de unde mișcările ”intestine” multe și puternice, soldate cu momente complicate și grele, ba chiar și cu victime.

            În acest climat, deși avînd în frunte conducători devotați, Muncitori, de ținută patriotică excepțională (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu), P.C.R. nu și-a mai regăsit, pînă la începerea Nopții-celei-Mari la 22 decembrie 1989, albia curată și dreaptă a Doctrinei Comuniste, iar cei 3.831.000 de membri (un nămol asfixiant și chiar toxic pentru restul Poporului) din acea zi au dispărut cu toții după asasinarea celor trei Martiri: Președintele Republicii, Nicolae Ceaușescu, soția sa, înalt demnitar în stat (expresie a erorii grave în care s-a complăcut Președintele) și Generalul Milea și au trecut in corpore, luînd cu ei tot felul de gunoaie, de partea cealaltă a baricadei. Barajul acesta s-a devenit impenetrabil pentru organizarea politică firească a țării, toți peceriștii dovedindu-se anti-comuniști –dovada peremptorie fiind făcută chiar în 1990 cu apariția P.D.M. și apoi P.S.M.- și nici după 29 de ani nici unul, nici unu, nu pricepe esența Doctrinei Comuniste, stare deplorabilă care va determina cele mai grave consecințe pentru Statul nostru și pentru Poporul Romîn, ca și pentru întregul Neam Dac.

            O ultimă încercare de reabilitare vom face în acest an prin candidatura unui Comunist la funcția de Președinte al țării; vom vedea cîți peceriști se vor declara comuniști și o vor susține…

            Trăiască 8 Mai, ziua Comuniștilor !

8 Mai 102 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu