Excepțional și Devastator
Doctrina tutelară a celor trei secole =19-20-21= în:
”Manifestul Partidului Comunist” de Karl Marx și
Friedrich Engels
Am fost primul (de la ora 8 și un sfert
din 22 decembrie 1989) și am rămas ultimul Dac (Romîn, cum se folosește,
oficial, porecla defăimătoare) susținător și apărător (în public) al
Președintelui Nicolae Ceaușescu, asasinat mișelește, împreună cu nevinovata lui
soție –”victimă colaterală”, cum ar spune renumiții clasici fasciști
contemporani- în decembrie 1989, de către gașca unor criminașli odioși, în
frunte cu Criminalul șef Ion Iliescu, totul în urma puciului militar al
generalului Gips.
Din primul impuls patriotic, profund
cernit prin comunicatul de la minutul precizat difuzat prin ”Latrina Europei”,
am inițiat și am constituit, în 1990, Comitetul Național pentru Cinstirea
Memoriei Președintelui-cel-Mare, Eroul-Martir-Național, Nicolae Ceaușescu, și
i-am onorat memoria an de an la Mormîntul Sfînt din cimitirul Ghencea (în locul
stabilit de mine, exact unde s-a confirmat ulterior) și, fără să-i trec cu
vederea marile, catastrofalele, aspecte negative, am ajuns să-l declar –pentru
meritele excepționale- Sfînt al Poporului și al Neamului Dac (ceea ce rămîne
corect și valabil).
Dar profesorul Dumitru Dragomir din din
Vrancea mi-a pus în față o carte cu pagini de istorie cruntă, privind crimele
(oribile, dacă sunt adevărate) de la Vadu-Roșca. Apoi alte multe informații am
primit despre tragice evenimente, deși eu știu, din perioada cînd l-am cunoscut
(și apoi din documente și evocări), că Președintele Ceaușescu (conducătorul
peceriștilor care l-au asasinat) era o personalitate de deosebite calități,
între care se evidenția, în ciuda unor aparențe și critici, umanismul.
Am făcut introducerea spre lectura
neaveniților care vorbesc despre ”comunism” și ”comunist” fără discernămîntul
necesar, orbiți de ”învățătura marxist-leninistă” luată în totul, fără să
disocieze Răul de Binele, ambele proprii. De altfel, nepricepînd nimic din
doctrina politicii ori fiind adversari ”in integrum” ai gîndirii, lălăitorii și
hămăitorii confundă cu cei doi termeni pe cel opus, antonimic și antinomic:
socialist, iar pe toate le amestecă și le opus Luminii care a apărut în urmă cu
102 ani – Socialismul.
Folosesc rățoirea unora la aceste vorbe
(și la altele) pentru a-i invita, în respect total și sincer față de opinia
dumnealor, să-mi fie colaboratori la cartea cu titlul de mai sus, de care mă
ocup de mai multă vreme (și la care gîndesc de aproape 50 de ani).
Îi rog să-mi prezinte, chiar fără să
dezvolte, care sînt aspectele pozitive –pe care eu le-am desemnat cu
calificativul ”excepțional” în lucrarea -foarte puțin cunoscută (în afară de
titlu) și studiată (chiar și în timpul regimului democrat, ceea ce multora le
părea cel puțin neexplicabil)- ”Manifestul Partidului Comunist”, elaborat de
cei doi arhicunoscuți autori, iar eu voi complecta contribuția mea la
realizarea cărții viitoare –referitor la același text- cu aspectele critice,
desemnate drept ”devastatoare” care, profunde și dure, vă atenționez, nu vin de
la un ”dușman al Comunismului” ci de la un Comunist real, ideolog doctrinar și
practician, cititor, din adolescență, cu simț de acribie, al clasicelor texte
ideologice și politice, contestator analitic atît al osanalelor tipice cultului
deșănțat al personalității, cît și al ocărilor burgheze, moșierești,
bancheriste, menșevice ori fascistoide, vomitate din belșug, mai ales de către
cei 3.831.000 de peceriști (autorii neuitatelor osanale respingătoare), chiar
din primele secunde ale orei 12 din 22 decembrie-cel-negru.
Cu modestia (caracteristică a
existenței mele, dar nu și a Trudei), vă atenționez că lucrările mele vor face
epocă și istorie; reflectați cu ce vă veți defini propria asociere, mai ales că
eu sînt, oficial recunoscut, Deținut Politic din Socialism, singura
persoană care l-am dat în judecată (în
1974, dosar 2065) pe Președintele Republicii, pentru abuzurile grosolane ale
sistemului politic anti-comunist din Socialism, fiind și în prezent cu bunurile
esențiale acaparate de Stat nerestituite (apartamentul, pămîntul, pușca și
muniția de vînătoare, manuscrisele literare și politice), iar din 2006 sînt
declarat de CNSAS-ul tovarășilor Patăpievici, Pleșu, Mircea Dinescu și
in-justiția post-decembristă contrarevoluționară ”colaborator al Securității ca
poliție politică (și, de la acea dată, îmi onorez calificarea) pentru că l-am
reclamat, din proprie inițiativă, serviciului de securitate pe un agent
scrietor de ”Note informative” care mă agasa lăudîndu-se în public, mîndru și
repetat, cu producțiile sale.
18 martie 102 e.d./ 2019
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu