La 24 Ianuarie 1859 s-a împlinit cea dintîi Mare Unire a Dacilor, după temeiul istoric pus la 5 Ianuarie 1859 și care a constituit cadrul de granit al celei de-a doua Mari Uniri de la 27 Martie 1918, la ambele momente Moldova Dacică fiind Coloana de Rezistență și Lumină.
La primul eveniment, Unirea Dacilor a reprezentat împlinirea celui mai mare Deziderat Național, iar aceasta a fost o replică elocventă și dură dată forțelor hrăpărețe care, la 1812 și după Războiul Crimeii, ne-au pus ziduri între părțile aceluiași Neam...
Din păcate, cele două evenimente. care au realizat voința masivă a maselor populare, au fost pecetluite, în numele acestora, de către ”intelighenția” minoritară (telectualii slujitori ai Exploatatorilor și susținători ai mișcării anti-naționale și anti-patriotice numită în istorie ”Școala Ardeleană”) care a știrbit în părți esențiale atît Unirea statală cît și numele statului, înlăturîndu-se cel firesc - Dacia.
Cea de-a doua Mare Unire, la care tot Moldovenii, în mod exclusiv de data aceasta, și-au adus contribuția, s-a realizat printr-un miracol excepțional, misterios chiar, prin care Basarabenii, liberi ca Neam și ca țară -ca urmare a principiului și decretului Leninist privind autodeterminarea- s-au unit cu Țara-Mamă atunci cînd aceasta era învinsă și dispărută, ajustată la valoarea unui simbol.
Eroismul Basarabenilor sporește exponențial prin aceea că armata romînă a intrat pe teritoriul noii Republici Democrate de la Chișinău și au înlăturat-o prin violență (cum se va întîmpla ulterior și în Vest, la Budapesta), dar Dezideratul Național nu a fost abandonat.
Încă un merit de excepție patriotică revine Basarabenilor și Bucovinenilor prin aceea că și-au mobilizat toate forțele capabile de luptă, reorganizînd Armata Romînă, cu efective din întregul cuprins al pămînturilor Dacice, continuînd, cu toți Dacii uniți, lupta pentru eliberarea Ardealului, Maramureșului și Banatului, iar prin unirea acestora cu Țara Mamă, în luna decembrie 1918, s-a realizat, a treia oară, după 1064 (sub Regele Vlad) și 1600 (sub Mihai Vodă) finalizarea Marilor Uniri din martie și noiembrie 1918.
Din păcate pentru istoria noastră străveche, s-a menținut numele țării dat de porecla anti-istorică (Romînia) a Neamului nostru Dac, iar marele și luminosul nostru Domn, Alexandru Ioan Cuza a fost înlăturat prin trădare mișelească de către grupul unor spurcați în fruntea cărora s-a aflat familia de tristă amintire, Brătianu.
Fericiți să fie cei care îi slăvesc pe făuritorii Unirii !
24 Ianuarie 102 e.d.
Prof. Gheorghe Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu