Am
primit de curînd, de la autorul ei (profesor Dumitru DRAGOMIR din Comuna
Vulturu, județul Vrancea), o carte excepțională: ”Satul de pe hotar. Malurile 1500. Crîmpeie de istorie între începuturi
și prezent” (Editura Atec, Focșani, 2015), în care se reproduce la
capitolul ”6.4. Mai trebuia sînge… (Revolta de la Vadu-Roșca)” (pp. 174-176) un
fragment uluitor din cartea ”Monografia
istorică a Comunei Vulturu” scrisă de profesoara Petrița Gheorghiță
Bîlbîie.
Pentru
că, personal, socotesc incredibil și inadmisibil pentru un conducător comunist
de la cel mai înalt nivel comportamentul evidențiat în fragment, îl copiez
aici, cu dorința și rugămintea ca toți
cei care cunosc episodul, precum și membrii Comitetului Raional, Regional și
Central ale PCR, ori cercetători care dețin informații certe și documente
–despre calomniile și defăimările monstruoase/ ori adevărurile crunte- să
intervină infirmînd sau confirmînd evenimentele relatate.
”Represaliile
împotriva vadu-roșcenilor care refuzau să se înscrie în colectiv au început în
vara anului 1957 (…). Pe lîngă aceasta, sătenii au fost bătuți, maltratați în
diferite forme, precum strîngerea mîinilor în ușă, înțepatul cu sula în tot
corpul.
Primul
secretar al Raionului Liești, un anume Ciocîldău, avea la dispoziție regimentul
din Tecuci (…).
În
octombrie și noiembrie, în Răstoaca și Boțîrlău, locuitorii au ocupat
primăriile și au ars actele între care se aflau și cererile de înscriere în
colectiv, făcute cu forța. S-a folosit armata, care a deschis focul și s-au
făcut zeci de arestări. (…) În ziua de marți, 2 decembrie, în zonă soseau,
într-o mașină, N. Ceaușescu și Ciocîldău, fiind opriți de săteanul Toader Gh.
Iordache înarmat cu un par. Ceaușescu și-a scos pistolul pe care l-a descărcat
în aer, apoi a plecat în huiduielile mulțimii. După aceasta, Ceaușescu a dat
ordin ca armata să înconjoare satul.
Miercuri,
3 decembrie, sătenii au fost anunțați să se adune joi dimineața (…)
În
dimineața de joi, pe un ger aspru, sătenii s-au strîns, iar activiștii sosiți
în prezența armatei au început să-i amenințe pe săteni să intre în colectiv,
iar pentru a-i intimida, armata a deschisa focul, trăgînd în aer. Reacția
sătenilor a fost promptă. Ei au început să huiduie și să arunce cu pietre.
Atunci, armata și-a dirijat tiorul către săteni. Cei care n-au apucat să se
adăpostească în cazemată au căzut împușcați: Arcan Ion, de 14 ani, Crăciun
Dumitru, de 28 de ani, Crăciun Toader, de 49 de ani, tată a 8 copii, Crăciun
Stroie, de 38 de ani, Marin Dumitru, de 49 de ani, Radu Dana a lui Chilichi, de
28 de ani, mamă a 4 copii, Mihai Martin, zis Roșu, de 42 de ani, ciuruit de
gloanțe și mort după 15 zile.
(…)
Armata a înaintat spre mijlocul satului și a mai făcut o victimă, împușcîndu-l
pe tînărul Dimofte Aurel, de 29 de ani, care a ieșit în fața soldaților
protestînd. Corpul său a fost luat din fața soției și copilului pentru a nu
rămîne urme. În fața clopotniței o mitralieră a deschis focul ucigîndu-l pe
tînărul Cristea Enuță. (…)
Toți morții au fost tîrîți într-o casă la
marginea satului, iar răniții într-o altă casă.Erau 27 de răniți, între care se
aflau: Crăciun Domnica, Cristea Maria, Dobre Marin, rănit la mînă, Haralambie
Ionel, împușcat în picior, Cristea Stan, zis Mraniță, rănit la mînă și picior.
Pînă
la miezul nopții au fost arestați peste 100 de țărani și duși în cele două
clase ale școlii, unde au stat în frig pînă a venit ”partidul”. Au venit
Ceaușescu și Ciocîldău instituind starea de urgență și dînd curs anchetei.
Ancheta a avut loc în casa lui Stănică Dumitru, șeful C.A.P.-ului. Printre cei
anchetați și bătuți s-au numărat::
- Toader Gh. Iordache, născut în comuna
Vulturu, pe 1 ianuarie 1917; el a fost bătut crunt și adus în asemenea hal
încît recunoștea tot ce doreau călăii; a fost condamnat la 7 ani de închisoare,
iar astăzi este paralizat ca urmare a chinurilor îndurate;
- Haralambie Ionică, zis Mînzu, tată a șase
copii, care a strigat ”Jos comunismul” și ”Jos hoții”, a fost torturat și
condamnat la 10 ani închisoare.
- Grigore Irina a fost luată de lîngă mama ei
(în vîrstă de 100 de ani) și învinuită de a fi tras clopotul din prispa casei,
deși casa ei era situată la 70-80
m distanță de biserică.
- Marinache Tudor, zis Grecu, a fost bătut așa
de rău că nu se putea ține pe picioare.
(…)
Satul
a rămas înconjurat pentru ca să nu se afle nimic din ce se întîmpla acolo.
Peste două zile, morții au fost transportați la Focșani și înmormîntați într-un
cimitir. Arestații, după anchetă, au fost trimiși la Tribunalul Militar din
Constanța. Recursul s-a ținut la Galați. Un număr de 18 săteni au primit (cîte
?) 6 ani de închisoare corecțională, din care au făcut (cîte ?) 2 ani și 3 luni
la Galați, Gherla și Balta Brăilei”.
8 noiembrie 101 e.d.
Prof. Gheorghe Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu