Preşedintele şi ... clica politică

Într-un discurs temperat, bine condus, deşi dur, Preşedintele Republicii, Traian Băsescu, a lansat o atenţionare-apel către politicieni Fiţi responsabili !, considerînd că astfel va reuşi să-i mobilizeze pentru reformarea Statului, în sensul modernizării, ceea ce reprezintă în viziunea sa esenţa îndatoririlor pentru găştile peceriste pe care continuă să le numească, în mod serios, clasă politică.
Regretabil că nimeni dintre specialişti, măcar universitarii de specialitate adversari, nu corectează această expresie de analfabeţi, înlocuind sintagma "clasă politică", folosită berbeceşte, cu altceva, nu neapărat cu sintagma cea mai potrivită, propusă de noi, pentru epoca noastră de mizerie post-decembristă -anume clică politică- dar cu o formulă care să nu mai fie ridicolă, inexactă, anti-ştiinţifică, stropşind cu amiroase ucigătoare ceea ce se numeşte proprietatea cuvintelor, caracteristici subliniate de împrejurarea, neîntîmplătoare, că umblătorii la poarta sensurilor termenilor, au eliminat utilizarea noţiunii de clasă pentru "clasele sociale", urmînd să înţelegem că acestea au dispărut (situaţie proprie numai Romîniei între cele peste 200 de state din lume !), locul fiind ocupat de existenţa exclusivă a găştilor peceriste, numite la un loc, fără discriminare, "clasă politică".
O cădere mai gravă ca aceasta în absurditatea necunoaşterii (asumată ostentativ prin îngroşare de piele şi de obraz), nu s-a mai aflat în nicio epocă istorică, iar o altă subliniere este dată de faptul că cei din această clică socială nu simt niciun fel de jenă să-şi afişeze ignoranţa şi barbarismele, ci, dimpotrivă, utilizează totul cu emfază şi mîndrie nedisimulată...
Preşedintele critică dur această clică politică -al cărei vîrf totuşi, oricine ştie, este chiar ... domnia sa- iar filonul de autocritică îl înţelegem uşor în sensul că regretă dureros durata imensă de timp în care s-a distrus statul democrat şi încetineala năvlegească prin care s-a nimicit economia naţională, aflată în plină şi complexă evoluţie în anul 73 (1989)...
Această idee, aproape aşa explicată chiar de către Preşedinte, l-a determinat să îndrepte o rază de lumină spre Demolatorul şef iniţial, Petre Roman, lăudat conjunctural, împletită cu o săgeată veninoasă expediată înspre patromul (nenumit) cel mare şi comun al Dezmăţului Universal, Ion Iliescu.
Cuvîntarea cea calmă dar acidă s-a infiltrat în avidele creiere şi inimi prezente la aniversarea Bursei de Valori Bucureşti, care au sorbit, cu satisfacţie, ideile demolatoare de Istorie şi Progres, toate aţintite şi lipite de chipul inexpresiv al stîlpului demolator, Mugur Isărescu, un fel de pereche devotată şi permanentă a Preşedintelui din întreaga Noapte a Neamului Dac începută la 22 decembrie 73 (1989).
Colaborator sau poate autor principal al circului actual -în care ni se flutură steagul negru al efectelor crizei capitalismului şi imperialismului, impuse strategic şi nouă- Preşedintele şi-a dovedit încă o dată măiestria politică prin care clica peceristă post-decembristă abate atenţia oamenilor muncii de la mizeria în care sînt nevoiţi să se mişte, de la starea de exploataţi de către infractorii conducători şi de asupriţi de către barbarii stresaţi şi agitaţi care au întemeiat noul Imperiu Romano-German,înrobiţi, în acelaşi timp şi asfixiaţi în cochilia otrăvită a tuturor religiilor din lume, toate aciuate în permisibila noastră Vatră, prin osîrdia guvernării contrarevoluţionare, care a pus la dispoziţia privatelor ciupercite pretutindeni, chiar bugetul sărmanei triste ţări, batjocorind pe toţi cetăţenii, cu drepturile şi libertăţile lor, enunţate zadarnic în legi speciale, în Constituţie, în convenţii Europene şi Declaraţii Universale...
Reţinem, ca excepţională, constatarea de maximă gravitate privind pe judecătorii care fac legi în loc să le aplice, "legi" de esenţă potrivnică legilor autentice existente, dar, închistat în condiţia sa de pecerist trădător, Preşedintele nu a putut descifra şi soluţia salvatoare pentru a ieşi din ghearele in-justiţiei peceriste (soluţie pe care noi am propus-o deseori).
Reţinem, de asemenea, o altă concluzie, repetată insistent în ultimele zile, privind realitatea din poliţia romînă în care funcţionează, la toate nivelele, grupuri de infractori, colaboratori ai infractorilor din afara sistemului. Apreciem ca exactă convingerea Preşedintelui (care este, fără îndoială, cel mai bine informat romîn) şi precizez că în Argeş (cel puţin) poliţia nu numai că are în interior infractori, dar aceştia batjocoresc treburile instituţiei, cu misiunea, poate expresă şi exclusivă, de a-i apăra pe infractori; cine nu crede sau cine doreşte să ia măsuri, să mă contacteze.
Nu ştie însă -ori nu vrea- Preşedintele să rezolve această stare catastrofală în care se află poliţia, ca apărătoare a infractorilor şi îi sugerăm modul concret al formulei salvatoare: să se ia, prin lege, din competenţa poliţiei toate cazurile de cercetare penală în care părţi vătămate sînt persoanele fizice, dosarele urmînd a fi încredinţate direct judecătorilor, ca astfel infractorii să nu mai beneficieze de protecţia şi favorizarea, în condiţii oculte, ale "organului de cercetare penală".
Dacă şi judecătorii ar fi, cum am propus, aleşi, pentru o perioadă de timp -ci nu numiţi pentru vecie şi inamovibili !- "justiţia" post-decembristă pusă în cătuşele ghilimelelor ar putea deveni chiar Justiţie.
În consecinţă, clica politică ar observa treptat că nu este "clasă", ci clisă, produsă din noroi autohton mestecat în dejecţii imperiale. S-ar deschide calea, blocată în 22 decembrie, spre Democraţie.
Moarte clicilor politice ! Trăiască direct şi prin reprezentanţi proprii clasele sociale fundamentale: Muncitorimea şi Ţărănimea !
25 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU