Caracteristica Epocii contrarevoluţionare (1989-2009)

PARTIDUL COMUNIŞTILOR (NEPECERIŞTI)
C o m i t e t u l N a ţ i o n a l
Proletari, nu acceptaţi
Să mai fiţi exploataţi !

Caracteristica epocii contrarevoluţionare 1989 – 2009

După războiul imperialist anti-democratic, victorios (vremelnic), din decembrie 1989, în care am căzut victimă a celor 80.000 de militari străini -care ne-au ocupat clandestin ţara, fără declaraţie de război- şi a monstruoasei trădări a întregului PCR –care şi-a asasinat conducătorul- s-a instituit, probabil îndelung şi minuţios pregătit, un complex program de tîmpitizare a tuturor şi a fiecăruia, program început chiar din 22 decembrie, de la ora 12,00, cînd au apărut la televizorul naţional măscăricii contrarevoluţionari, reprezentanţi ai PCR, care s-au pretins victime ale regimului democrat.
Primii asupra cărora a avut succes deosebit fenomenul tîmpitizării au fost activiştii PCR, urmaţi de întregul moloz de 3.800.000 de pecerişti, toţi devenind duşmani înfocaţi, desăvîrşiţi ai Socialismului şi ai doctrinei comuniste, iubitori devotaţi ai Capitalismului poreclit „economie de piaţă” şi ai Imperialismului; nici un pecerist nu s-a ridicat întru apărarea Socialismului şi nici a propriului partid !
În fruntea tuturor s-a situat şi a urcat permanent şi consecvent, cu ambiţii nebănuite, intelectualitatea, care s-a scufundat atît de profund în cloaca infestării încît trîmbiţează ca fiind pozitive cele mai grave nenorociri abătute peste Poporul Dac în ultimele două milenii, de după invazia barbarilor de romani – ocuparea ţării de către blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, şi mocirlirea în cel mai crunt imperiu din istoria omenirii – Uniunea Europeană, unde noi ne aflăm, deja de mulţi ani, ca un căţel jigărît la poarta tîrlei altora, pus să păzească pe cei care-l flămînzesc şi-l batjocoresc.
În nici douăzeci de ani, toate calităţile ancestrale, arhetipale, ale Poporului Dac s-au diluat ori au dispărut în mare parte, înlocuite fiind cu opusul lor: altruismul a devenit egoism, credinţa s-a transformat în trădare, devotamentul este acum prefăcătorie, optimismul este jelanie, ospitalitatea joacă rolul de capcană, aspiraţia de libertate, a fost înlocuită cu elogiul sclaviei, demnitate este considerată încovrigarea în faţa biciuitorului netrebnic, pretinderea dreptului violat a fost înlocuită cu osanale ridicate asupritorului, respectul datorat altuia este poreclit toleranţă, mîndria naţională poartă acum porecla de scîrbă şi dispreţ, iar toate acestea au făcut ca respectabila mulţime de Ţărani şi Muncitori, care ne hrănesc cu truda lor, să fie dispreţuitor ţintuită sub emblema specifică negurilor din veacuri apuse – prostime. Să ne amintim de aprecierea pe care ne-o făcea Preşedintele cel Mare, Eroul-Martir Naţional, Nicolae Ceauşescu: „Minunata clasă muncitoare” !
Prin acumulări de decenii, tîmpitizarea va produce cumplite salturi calitative care ne vor degrada iremediabil. De aceea este timpul ca Partidul Comuniştilor să readucă în viaţa politică pe Excelenţele Lor Muncitorul şi Ţăranul, care să facă ei înşişi legile de care au nevoie. Întru aceasta, deviza noastră este „Nicio Putere fără Muncitori şi Ţărani !”
Cu ei în Putere, atîţia cîţi sînt în Ţară, Tîmpitizarea va păli şi va dispărea.
Curtea de Argeş, 12 decembrie 93
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)