Găştile peceriste nu doresc partide !

Imediat după victoria (vremelnică) a contrarevoluţiei antisocialiste, antipopulare şi antinaţionale din 22 decembrie 1989, ciocoii peceriştideclaraţi subit desăvîrşiţi şi stră-vechi anti-comunişti -aşa cum au fost dintotdeauna şi în totalitatea lor- au clamat, cu prioritate incendiară, de necesitate universală, nevoia de a se organiza cît mai puţine partide -"partide", aşa-şi numeau "dizidenţele" peceriste.
Astăzi,după 18 ani de la acel monstruos complot contrarevoluţionar al Imperialismului internaţional şi terorist, toţi conducătorii pecerişti, candidaţi, permanenţi la votări, ai diverselor găşti capitalistice, imperialiste şi teroriste, unele extremiste şi chiar fasciste, în ciuda faptului că în cele două decenii au organizat peste 1.000 de grupări poreclite "partide", continuă, fără jenă faţă de poporul de care se declară îngrijoraţi, insultîndu-l şi calomniindu-l permanent, se plîng urlînd că există prea multe "partide", referindu-se chiar şi la cele patru-cinci lălăitoare din parlament !
În numele unei vieţi politice simple şi clare, în sprijinul ... maselor de votanţi, secţiunile de propagandă ale PCR -adevărata directă şi dreaptă caracterizare a "partidelor" de ghiftuiţi, reprezentînd exclusiv interesele clanurilor de infractori- pentru a realiza -auziţi Neruşinare !- o ... democraţie perfectă, chelălăie pe toate lungimile de undă, prin toate tonele de maculatură, că se impune ca şi la noi, la fel ca în alte vestite ţări "democratice", să existe puţine partide, de preferat numai două !
Realizată, ideea ar produce soluţia ideală pentru exploatatori: elitele lepădăturilor, grupate în alb şi negru, deşi esenţa le-ar rămîne de gunoaie, formînd "clisa politică", ar înlătura total, de jure, accesul maselor populare la Putere, care şi aşa, nu a permis, în perioada 1990-2008, niciunui reprezentant al celor 85-90 % -care formează baza productivă a societăţii- să intre în Parlamentul ţării...
Uşor de observat cît de mult ne-am adîncit în negura regimului politic despotic, de esenţă feudalo-sclavagistă şi ecleziastică, noi coborînd cu multe secole, sau chiar un Mileniu în Împărăţia Întunericului, dacă răsfoim puţin memoria unor vremuri relativ apropiate: în "divanurile" ad-hoc de la 1859, în "parlamentele" principatelor dacice existau şi se exprimau grupuri masive de ţărani (unii, din acel secol al 19-lea, devenind celebri, precum Constantin Dobrescu-Argeş de la Muşăteşti.
Clisa politică post-decembristă nu numai că nu acceptă nici teoretic prezenţa Ţăranilor şi Muncitorilor -clasele sociale fundamentale ale Poporului- în parlament, ci, deseori, se aud propuneri violente şi spurcate ca aceştia să nu mai aibă nici dreptul ... la vot !
Iată de ce nu trebuie să le facem jocul ducîndu-ne să-i votăm, iar ei să se considere ... aleşi ! Noi, cei mulţi, trebuie să ne organizăm politic în sine şi pentru sine, ca să transformăm votările în alegeri, astfel ei fiind nevoiţi să se întoarcă de unde au venit: la groapa de gunoi a Istoriei, căci viitorul aparţine, indubitabil şi exclusiv, Democraţiei, deci Socialismului.
Prof. Gheorghe UNGUREANU