Scrisoare deschisă...

Scrisoare deschisă către Dreapta (peceristă) politicardă,

cu o propunere… secretă

Dorința de a contracara adversarul –V.V. Ponta, exponentul principal al Dreptei reale (tot peceriste, căci la noi nu există decît PeCeRăul)- V-a indus la ideea cu care trebuia să intrați în templul Politicii. Dar, fiind peceriști (poate toți cu carnet roșu, trădat), nu puteți ști și nici măcar înțelege ce este Politica…

De aceea Vă îngîmfați (deși unii sînteți simpatici și ați putea avea deschidere la votanții cei mulți, dacă nu ați fi bogați –oare sînteți ?!?) și  Vă înaripați considerînd că veți obține un procent cît o… piramidă !

Dacă ați fi politicieni (cu știință de carte politică ori simț politic limpezi, pe care le-ați putut însuși în timpul regimului democrat), V-ar fi clar că Dreapta, în condițiile bietei Romînii, suptă pînă la secare de către peceriștii trădători, nu poate obține mai mult de unu-două procente din votanții reali, nemistificați de dragnii cei șmecheri, la care s-ar putea adăuga alte unu-două de la slugi, ghiftuiții dv, plus rătăciți, bolnavi, bețivi…

De Vă veți uni într-o alianță cretino-dreptistă sau într-un partid de dreapta –declarîndu-Vă, statutar și programatic, exponent politic al Burghezilor, Bancherilor, Feudalilor, Stăpînilor de sclavi, deci susținător al exploatării, asupririi naționale și înrobirii spirituale, practicant al Extremismului, Terorismului și Fascismului, prin fenomenele de tismănenizare, becalizare și corogenizare- atunci veți obține procentul dv. real, reușind să duceți în parlamentul contrarevoluției cel 5 % necesar, după legea dv. esențialmente anti-democratică.

Dar, niciodată în mii și mii, zeci de mii de ani, nu veți putea da un Președinte al Romîniei (care este, fatalmente, cu zdrobitoare majoritate socială de Stînga).

După opinia noastră, aveți șanse, însă, de a duce la Cotroceni un Președinte al dv., dacă ajungeți la înțelepciune și Vă uniți într-un singur partid cu conducătorul Dreptei efective și eficiente –urmaș de drept și de fapt al vîrfului Dreptei ideologice, Ion Iliescu- și astfel l-ați înlătura de la candidatură pe șubredul, lamentrabilul, înfumuratul V.V. Ponta…

Debilitatea dv politică nu V-a putut asigura priceperea orientărilor direcționale înspre succes, date de egalul lui Iliescu, anume tovarășul Președinte Traian Băsescu, vîrful de lance al Dreptei declarate,. Cu aceeași motivare, ați împins în față politicarzi inacceptabili, respingători și respinși, precum Coposu, Cîmpeanu, Cunescu, Constantinescu, Ciorbă, Stolojan, Radu Vasile etc, punîndu-i în moțul gunoiaielor istorice reînviermuite (PNȚ, PNL, PSDR) și în funcții importante din Putere și Administrație (dv., ca neavizații, le numiți pe toate, inclusiv Justiția, ”putere” !)…

Deci, cam ce să căutați la Cotroceni ?!?  V-ar trebui cam cîteva mii spre a-i egala în abilități pe tovarășii președinți Iliescu și Băsescu.

Dincolo de toate acestea, mai aveți, totuși, o șansă certă (și acum vă spun secretul): cum să-l învingeți pe V.V. Ponta, fără să vă uniți sub biciul său. Formula este cea a susținerii unui candidat al Stîngii sociale (și politice) reale, reprezentînd interesele celor 85 % care (cum chiar dv. spuneți mereu) sînt susținătorii și ”nostalgicii” regimului democrat, trădat de dv, toți peceriștii, la 22 decembrie.

Desigur, nu puteți cîștiga Cotroceniul în numele propriu, cu trecutul peceristic și cu prezentul esențialmente antidemocrat, dar, cu un Președinte susținut de dv., scăpați de inamicul numărul UNU, V.V. Ponta, contribuiți la organizarea politică a Stîngii adevărate –antipeceriste- care vă va recunoaște locul și meritul, ceea ce veți înțelege, cu timpul. Eu vă voi da acel candidat; grăbiți-vă (este nu numai secret, ci și urgent).

25 iulie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Apel către Comnuniști și simpatizanți

Fundația MEMORIA SOCIALISMULUI

          12 iulie 98 e.d. (2014)

Apel către Comuniști și simpatizanți

          Dacă în Romînia mai există Comuniști (adevărați, ci nu de cei care lălăie doar  formule comuniste), precum și simpatizanți, inclusiv tineri (elevi și studenți, iuntelectuali), îi solicit ca pentru o datorie față de credința lor în izbînda Libertății, să mă contacteze întru sprijinirea organizării unui Festival internațional de poezie militantă.

          Sprijinul așteptat constă în următoarele: 1. traducerea unor materiale (comunicate, regulamente, corespondență) în limbile: Arabă, Chineză, Franceză, Rusă, Spaniolă; 2.stabilirea de relații cu Partidele Comuniste din orice țară și transmiterea pe cale electronică a materialelor scrise.

          Colaboratorii pot fi din orice țară și ne pot contacta la: adresa electronică daciapcn@yahoo.com ; telemobil 0745.056752, 0754.678581, tel/fax 0248.722546 ori poștal sau direct la sediul Partidului Comuniștilor din Curtea de Argeș.

Prof. Gheorghe UNGUREAU,

Președintele Partidului Comuniștilor

Dacologie anti-Dacică ?

          Sînt deja 15 ani de cînd au loc, în diferite localizări din cuprinsul Daciei, (mici, Romînia și Republica Moldova, atît cît a mai rămas din Dacia Mare) congrese anuale de Dacologie (care au început în anul 2000 /anul 84 al Erei Democrate), sub direcția iluminată și luminoasă a Dr. Napoleon Săvescu, organizate (însă) de o firmă cu nume ne-Dacic –Dacia Revival International Society- într-o structură închisă, parcă voit necunoscută, cu restricții severe de înscriei și participări la dezbateri în săli supraaglomerate, neprecedate și neurmate de publicitate (aceasta fiind complect și ostentativ absentă la ultimele ediții).

            Foarte puțini, din ce în ce mai puțini, sînt cei care află de congrese și de localitățile unde au loc. Fiind unul dintre puținii participanți încă de la începutul acestei acțiuni –care ar fi trebuit să capete amploarea și rezonanța cel puțin a ”Cîntării Romîniei” sau a Cenaclului Flacăra de sub Bardul Adrian Păunescu- am avut șansa de a avea plăcute întîlniri și discuții cu unul dintre cei mai mari Daci –dacă nu cel mai mare- Dr. Napoleon Săvescu, precum și cu autoarea celei mai însemnate cărți din istoria Daciei, ”Rohonczi Codex”, cercetătoarea Viorica Enăchiuc.

            De la aceasta am primit, la București, în 2002 (anul 86 al Erei Democrate) faimoasa operă care dă la iveală cea mai glorioasă trăire a Dacilor din vremea Regatului Daciei Unite, existență extraordinară de aproape o jumătate de secol, începută în anul 1064 sub Regele Vlad, Dacia Unită avîndu-și capitala în localitățile Ștei și Ineu, iar frontierele (strașnic păzite și necălcate de barbari), pe Nistru, Tisa, Dunăre și Mare…

            Așadar, în urmă cu 1000 de ani a existat un răstimp luminos al Daciei Unite, chiar dacă, din străvechea Dacie Mare, aceasta cuprindea numai o parte, situată în centrul imensei Dacii străbune, iar istoria glorioasă a Daciei Unite este prezentată în cartea cu 448 de pagini, scrise în Limba Dacă și în alfabetul tradițional antechirilic, utilizat secole și milenii înaintea acestuia…

            O asemenea apariție editorială ar fi trebuit să aibă un efect devastator, mortal, asupra idioțeniilor ”științifice” anti-Dacice pompate peste pămîntul Daciei în ultimele secole, cu începutul prin secolele 13-15, cînd s-a impus la noi, prin curțile voievodale, răspîndirea ciumei evreiești, cu scabroasa ei faună de creaturi anti-umane, cele mai mari dintre idioțenii fiind despre: 1. formarea poporului ”romîn”, în condițiile în care noi sîntem cel mai vechi popor din Europa (cu mult și mult mai vechi decît Grecii), 2. formarea limbii -și ea poreclită ”romînă”- ca urmașă a limbii Latine, aceasta fiind de fapt urmașă (nepoată ori stră-nepoată) a Limbii Dace și, cel mai grav dintre toate, 3. calomnia axială spusă și scrisă cu nonșalanță de toți tîmpiții și tîmpitizații, că noi, Dacii, am fi creștini (de fapt sîntem cretini acceptînd gogorița) înainte de cristosul evreilor…

            Și am ajuns la punctul cel mai vulnerabil care răstoarnă Lumina gîndită de Dr. Napoleon Săvescu în Întunericul cel mai profund, cu o singură finalizare proiectată de anti-Daci: înrobirea Poporului Dac: toate comunicările scrise ori rostite la congresele Dacologiei, expuse de personalități ale diferitelor științe și arte, prezintă numele abominabilei creaturi (cu biografie fizată, de Greci, în anul 465 la Constanța Daciei), cu trimiteri la șmecherita ”naștere” îhr, dhr, însoțite de regulă de zgîieli spre tavan, chiar dacă savanții vorbesc și dovedesc istoria Daciei cu zeci de mii de ani înaintea anului 465…

            Întregul acest comportament mi-a sugerat încă de la început și mi-a întărit mereu suferința ipotezei că aceste congrese ale Dacologiei sînt populate de anti-Daci, fiind în fapt ale….. iudeo-logiei. În alte articole voi aduce probe din astfel de prezențe. Mă mir, deocamdată, că chiar corifeul Dacologiei, Dr. Napoleon Săvescu, care ne-a dat o carte științifică (Noi nu sîntem urmașii Romei, ediția a II-a în douî volume, Editura Teocora, Buzău, 2012), aceasta întrecînd în valoare deocumentară Iliada și Odiseea, Eneida, Alexandria, cîpătînd o certă diademă de prima carte a Omenirii, chiar dumnealui face toate referirile datării, inclusiv ale istoriei marelui general Dac, Alexandru Macedon, la jaloanele de ceară otrăvită puse de creatura îhr, dhr…

            N.B. în 18-19 iulie a.c. va avea loc la Oradea cel de-al 15-lea Congres de Dacologie.

4 iulie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Un COMUNIST pentru COTROCENI ! -în atenția Muncitorilor și Țăranilor- Reamintind că în PCR nu au existat în 22 decembrie-cel-negru decît trei comuniști –pe care i-au ucis peceriștii anticomuniști- toți ceilalți 3.800.000 de peceriști declarîndu-se ceea ce au fost dintotdeauna: anti-comuniști și, în consecință, atragem atenția că orice candidat izvorînd din PCR nu poate fi decît anti-democrat, deci anti-comunist. Nu negăm dreptul oricărei clase ori categorii sociale să aibă partide politice și proprii candidați, dar peceriștii să candideze sub numele lor, PCR, iar oamenii muncii trebuie să știe și să înțeleagă două lucruri importante: 1. toate multele sute de ”partide” post-decembriste sînt peceriste, deci anti-democrate, iar politicienii burghezo-moșierimii peceriste (auto-numite reciproc dar corect ”găști de interese” egoiste) nu pot exprima real decît interesele unei minorități minuscule de 1 % din populația țării. Dar au beneficiat în cei 25 de ani de Dezmăț Național de voturile celor 3.800.000 de păcăliți, ceea ce se pregătește și acum pentru votarea din noiembrie cînd vom avea în buletinele de vot cît mai multe nume dintre cei puțini, iar în următorii 10 ani ne va asfixia altă imagine -și mai criminală decît a precedesorilor- venită, evident, din galeria celei mai de dreapta găști: PSD, pentru care bugetul țării, aflat la dispoziția imensei minorități și micile buzunare sparte ale celor mulți, vor fi iarăși secătuite în folosul burților sparte ale grașilor… 2. Democrat nu poate fi decît un exponent autentic al Muncitorilor și Țăranilor, un om politic democrat, deci un COMUNIST. De aceea Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) propune Muncitorilor și Țăranilor, altor Oameni ai Muncii, un candidat propriu la funcția supremă în stat –Președinte al Republicii. Oameni ai Muncii, Avem totală disponibilitate pentru a vă reprezenta, exprima și apăra interesele de clasă și pe-ale întregului popor, în scopul de a bloca prăpăstuirea țării, pentru revenirea la un regim politic democrat, pentru înlăturarea explooatării, pentru ieșirea din imperii și de sub influența lor, pentru scuturarea jugului murdar al religiilor, pentru ieșirea din blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, astfel recăpătîndu-ne LIBERTATEA complectă și complexă. Întru aceasta așteptăm orice colaborare de la toți Oamenii Muncii din țară sau din străinătate, unde au fost izgoniți de guvernarea post-decembristă contrarevoluționară a peceriștilor anti-comuniști, patronată de criminalii din decembrie prin formule sălbatice: tismănenizare, becalizare, corogenizare… Revitalizînd spiritul luptei de clasă –singura realitate dreaptă în politică- se impune să ne regăsim toți Oamenii Muncii într-o structură proprie și să ducem la Cotroceni un exponent Dac, al Țăranilor și Muncitorilor, să ne refacem Libertatea înlăturînd exploatarea socială, asuprirea națională, robia religioasă. Nimeni nu ni le aduce plocon; trebuie să ne organizăm și să luptăm pe toate căile politice, pentru a înlătura Răul cel mare pe care îl trăim de 25 de ani… 16 iunie 98 . Prof. Gheorghe UNGUREANU, Președintele

Un COMUNIST pentru COTROCENI !

-în atenția Muncitorilor  și Țăranilor-

            Reamintind că în PCR nu au existat în 22 decembrie-cel-negru decît trei comuniști –pe care i-au ucis peceriștii anticomuniști- toți ceilalți 3.800.000 de peceriști declarîndu-se ceea ce au fost dintotdeauna: anti-comuniști și, în consecință, atragem atenția că orice candidat izvorînd din PCR nu poate fi decît anti-democrat, deci anti-comunist.

            Nu negăm dreptul oricărei clase ori categorii sociale să aibă partide politice și proprii candidați, dar peceriștii să candideze sub numele lor, PCR, iar oamenii muncii trebuie să știe și să înțeleagă două lucruri importante: 1. toate multele sute de ”partide” post-decembriste sînt peceriste, deci anti-democrate, iar politicienii burghezo-moșierimii peceriste (auto-numite reciproc dar corect ”găști de interese” egoiste) nu pot exprima real decît interesele unei minorități minuscule de 1 % din populația țării.

Dar au beneficiat în cei 25 de ani de Dezmăț Național de voturile  celor 3.800.000 de păcăliți, ceea ce se pregătește și acum pentru votarea din noiembrie cînd vom avea în buletinele de vot cît mai multe nume dintre cei puțini, iar în următorii 10 ani ne va asfixia altă imagine -și mai criminală decît a precedesorilor- venită, evident, din galeria celei mai de dreapta găști: PSD, pentru care bugetul țării, aflat la dispoziția imensei minorități și micile buzunare sparte ale celor mulți, vor fi iarăși secătuite în folosul burților sparte ale grașilor…

2. Democrat nu poate fi decît un exponent autentic al Muncitorilor și Țăranilor, un om politic democrat, deci un COMUNIST. De aceea Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) propune Muncitorilor și Țăranilor, altor Oameni ai Muncii, un candidat propriu la funcția supremă în stat –Președinte al Republicii.

Oameni ai Muncii,

Avem totală disponibilitate pentru a vă reprezenta, exprima și apăra interesele de clasă și pe-ale întregului popor, în scopul de a bloca prăpăstuirea țării, pentru revenirea la un regim politic democrat, pentru înlăturarea exploatării, pentru ieșirea din imperii și de sub influența lor, pentru scuturarea jugului murdar al religiilor, pentru ieșirea din blocul militar agresiv de tip fascist, NATO, astfel recăpătîndu-ne LIBERTATEA complectă și complexă.

Întru aceasta așteptăm orice colaborare de la toți Oamenii Muncii din țară sau din străinătate, unde au fost izgoniți de guvernarea post-decembristă contrarevoluționară a peceriștilor anti-comuniști, patronată de criminalii din decembrie prin formule sălbatice: tismănenizare, becalizare, corogenizare…

Revitalizînd spiritul luptei de clasă –singura realitate dreaptă în politică- se impune să ne regăsim toți Oamenii Muncii într-o structură proprie și să ducem la Cotroceni un exponent Dac, al Țăranilor și Muncitorilor, să ne refacem Libertatea înlăturînd exploatarea socială, asuprirea națională, robia religioasă.

Nimeni nu ni le aduce plocon; trebuie să ne organizăm și să luptăm pe toate căile politice, pentru a înlătura Răul cel mare pe care îl trăim de 25 de ani…

16 iunie 98

.

Prof. Gheorghe UNGUREANU,

Președintele  Partidului Comuniștilor

Problemele noastre grave

            Găștile peceriste care se pretind, după 22 decembrie, a fi partide, flecăresc permanent despre orice, în toți cei 25 de ani ai dezmățului contrarevoluționar, dar niciodată, niciuna, nici măcar pentru un minut, nu evidențiază nici una din gravele noastre probleme pentru a propune ori sugera, în planurile ori proiectele lor, vreo soluție.

            Nici chiar cînd lălăie, săptămîni și luni întregi despre ”alegerile” –care nu există, ei fiind singurii care se votează reciproc, împotriva marii majorități a Poporului, împinsă în afara Puterii- nimeni nu vorbește despre ceea ce preocupă majoritatea Poporului în cei 25 de ani de destrăbălare post-decembristă

            Această destrăbălare complexă și atotcuprinzătoare ne-a șters practic din existență Statul, Limba, Economia, Cultura specifică, Învățămîntul, Sănătatea, a pus în pericol extrem Familia și nivelul de trai asigurat la o înaltă cotă în regimul democrat, toate aceste crunte realități la un loc, făcînd nesigur viitorului Poporului nostru.

            Dacă am avea Partide (adevărate) potrivit criteriilor normale (de clasă) pentru organizarea lor, iată ce ar discuta acestea în fiecare zi, în fiecare ceas și, mai ales, ce preocupări ar avea o Putere și o Administrație ne-infracționale.

            1. Prima Problemă națională foarte gravă: inundațiile care, de 25 de ani, devastează tot cuprinsul țării, acțiune care îmi apare a fi întreprinsă, sigur, de forțe ostile Poporului Dac, aduse peste noi (ca protectori) de găștile peceriste, dar guvernarea post-decembristă contrarevoluționară nu face altceva decît, cu mare bucurie și competență, să toace banii de la buget pentru îndepărtarea efectelor, preocupare prin care se îngroapă permanent saci cu nisip, bolovani, combustibil în buzunarele patronilor de firme ”salvatoare” (întotdeauna fiind cele ale familiilor și prietenilor de ”baroni” peceriști).

            Se lucrează cu așa desăvîrșit devotament și talent dragnic, încît la noile inundații (nelipsite în nici un an), nimic, absolut nimic nu există ridicat în calea apelor din imensele consumuri anterioare și eforturi eroice ale ostașilor din toate structurile militare. Motiv pentru care se reia jocul de-a sacii de nisip, bolovani, combustibil, utilaje, fonduri peste fonduri aruncate în hăuri…

            Dacă am avea Partide (ci nu găști hrăpărețe servind exclusiv pe infractori), în fiecare an, cu aceiași bani, aruncați pe apele învolburate ale sîmbetelor, am construi diguri preventive de apărare, durabile, permanente, complectabile, perfectibile, iar în 25 de ani nu ar mai rămîne nici un sat, nici un cătun, nici un sătic, nici un pod sau podeț neapărate și nu ar mai fi nici o casă în calea apelor…

            În cadrul unui Program național de apărare contra inundațiilor, un loc aparte l-ar ocupa adoptarea de Măsuri severe privind autorizarea locuințelor spre a nu mai fi în calea apelor, precum și asigurarea certă sau mutarea celor aflate în pericol (cu aceleași fonduri date pe ape)…

            2. A doua Problemă foarte gravă va face obiectul articolului următor.

            Pînă atunci reamintesc celor care mă solicită să-i susțin pe ”băsiști” sau pe ”pontiști”, că aceste găști nu au nimic în comun cu Politica maselor populare, ci doar cu burdihanele lor, iar cei 85 % dintre alegători –împotriva cărora acționează constant toate găștile paliticarde- au două alternative: să-și facă Partidul propriu ori să doarmă în vecii vecilor…

            Soluția la 25 mai – Boicotul total !

Techirghiol, 16 mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Sînt gata pentru Luptă !

            Se prefigurează război civil în țara vecină, Ucraina, pus la cale, fără îndoială, de bezmetici politicieni pro-occidentali, cu sprijin de specialitate de la ”sportivi” sosiți la jocurile olimpice de la Soci, cu prestație directă în Maidanul Kievului…

            Ucrainenii ruși nu puteau răbda la nesfîrșit, mai ales că a fost alungat din țară președintele legal și decapitate toate organele importante ale statului; cu curaj de la vecinii conaționali, ei nu au zăbovit răbdători să fie ochiți și batjocoriți de inamicii (de dreapta) aflați sub influiențele zurbei mondiale și ale imperiului european, acesta așteptînd cu mare nerăbdare și pregătind cu imens interes extinderea blocului militar agresiv de tip fascist, NATO, pînă la granițele directe cu ținta finală – Federația Rusă.

            Duă primele deșirate comunicate neutrale ori liniștitoare ale Președintelui și Primului-ministru, responsabilii iresponsabili ai autorităților romîne anti-romînești au început să vorbească despre stare de pericol la granițele estice ale Romîniei și Republicii Moldova, momentul periculos avînd și un (singur) aspect pozitiv: conducătorii de stat ale celor două state, Romînia și Republica Moldova, le pun pe amîndouă într-o exprimare unitară, deși, din păcate, aceasta este defavorabilă, căci este înclinată puternic pe panta prăbușirii în Occidentul murdar și mîrșav.

            Tragismul acestei căderi este subliniat de împrejurarea, ca izvor de optimism, că Republica Moldova putea constitui salavarea pentru întregul Popor Dac (poreclit Romîn) prin păstrarea unor elemente specifice poporului nostru comun: memoria Daciei străvechi, păstrarea scrierii în alfabetul propriu din Mileniul Chirilic, independența față de cele mai odioase guri care ne-au înghițit pe noi: Imperiul European, NATO, Imperiul american (USA).

            Sugestia pozitivă se amplifica prin faptul negativ al ruperii din Republica Moldova a unei părți Dacice din stînga Nistrului, adaos semnificativ la multele întinse teritorii Dacice aflate în afara granițelor celor două state romînești, în toată cuprinderea celor 360 de grade, unde conservarea elementelor de populație, limbă, cultură, port, tradiții, sentimente, conștiința comunei Glii străbune, determina rezistența Neamului Dac însuși.

            Alunecarea Republicii Moldova, sub cea mai retrogradă și reacționară guvernare, în mocirla Imperiului European grăbește degradarea generală și slăbește la maximum capacitatea noastră de rezistență consemnată și păstrată de-a lungul a zeci de milenii…

            De aceea ”chemările la război” cu care își presară discursurile vîrfurile autorităților naționale, trezesc profunde reacții contradictorii: populația matură acceptă ideea reluării pregătirii militare a poporului precum și chemarea sub arme pentru apărarea Patriei, în vreme ce tinerii –obișnuiți cu petreceri, discoteci, alcool și droguri, tutun, sex, dezlănțuiri destrăbălate în multele mini-vacanțe pe litoral sau la munte- se miră de năstrușnicia pregătirii militare, insensibili la cuvîntul gol (pentru ei) Patrie, indiferenți la numele țării, nepăsători dacă țara are Capitală și unde s-ar afla ea – la București, Budapesta ori Sofia…

            Noi, maturii, inclusiv cei care ne aflăm la maturitatea de 60-90 de ani, vrem să mergem la arme; dacă ne ajută starea de sănătate, dorim să-i alungăm din țară pe ocupanți, să le radem bazele militare, să găurim cît mai multe caschete străine de pe pămîntul nostru, să-i alungăm pe fasciști din Marea noastră cea Mare, să-i pulverizăm pe cei care ne pîngăresc atmosfera noastră cu reptilele lor zburătoare, să nimicim imperiul european pentru care nu ne-am exprimat nicio opțiune favorabilă, singurii care ne-au băgat în această închisoare fiind politrucii infractorilor, cărora le vom pregăti, la timp, lecția națiunii.

            Necontînd anii adunați în buletin, sperînd într-o sănătate din ce în ce mai bună, sînt gata să merg la Luptă împotriva inamicilor, pentru apărarea Patriei, pentru revenirea și păstrarea la specificul național și la regimul democrat, sacrificate în 22 decembrie pentru destrăbălarea infractorilor interni și imperialiști.

Pentru Patria Liberă și Independentă, de va fi nevoie, la Luptă !

Bughea de Jos, 3 mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Există o singură alternativă - BOICOTUL !

 

            Mă întreabă mulți, pe stradă sau la telefon, cum să procedeze, dacă se duc la votare (ei spun ”alegere”, semn că n-au citit bine articolele mele !), de vreme ce eu sînt contra tuturor găștilor numite ”partide” fiindcă toate sînt peceriste și, deci, anti-democrate.

            În consecință voi repeta răspunsul meu, prezent foarte des în articole și în cărți, precizînd de la început că, în toate cazurile post-decembriste –cu excepția cînd eu însumi am putut candida- a fost vorba de votare, ci nu de alegere, sens în care.corectez întrebările care mi-au fost adresate și subliniez că răspunsul meu se referă la votarea din 25 mai 98 e.d..

            Partidul Comuniștilor (Nepeceriști), pe care îl reprezint în calitate de Președinte, nu a putut depune candidaturi și, deci, nu-l veți găsi în liste, deoarece pecerista guvernare post-decembristă contrarevoluționară nu ne-a permis să candidăm, partidul nostru fiind radiat din lista partidelor înregistrate la Tribunalul București, în urma încheierii celui de-al treilea proces (în luna martie a.c.) promovat de Parchetul București, în acest scop.

            În consecință, infractorii, burghezii, moșierii, bancherii, slugile lor, însumînd cam 3 % din numărul total al votanților –care m-au întrebat sau care vor citi acest articol- se pot duce optimiști, ca de fiecare dată în cei 25 de ani, că ei vor avea ce alege: toate listele cuprind pe reprezentanții opțiunilor politice ale lor, căci toate ”partidele” și toți candidații independenți sînt exponenții contrarevoluției, susținători ai Imperiului Cotroman Romano-German European.

            În aceeași situație se află și telectualitatea trădătoare, adică alt procent de cca 10, toți așteptînd după votare grase recompense de la clanul ciocoiesc al dragnilor, pe care îl slujesc de la 6 martie 1945 și pînă astăzi, 1 Mai 98.

            Rămîne problema grosului format din clasele sociale fundamentale – Muncitorimea și Țărănimea, cei care însumează cam 85 %, pentru care repet aici răspunsul meu grav și responsabil privind participarea lor la circul votării și la modul de a vota. Acești CEI MULȚI care ați uitat că-n ”voi e Număr și Putere” (Eminescu), veți vota -CUM FACEȚI MEREU DE 70 DE ANI- punînd ștampila pe oricare dintre ciocoi, căci toți sînt peceriști, inamici ai dv.

            De altfel, nu are nici o importanță cîți vă deplasați la secția de votare și pe ce nume aplicați ștampila; rezultatele vor fi numai cele ordonate de dragnii diriguitori. Eu știu din timpul regimului democrat (Socialism) că mult peste jumătate dintre votanți nu veneau la urne, dar erau întotdeauna votați fie de capul familiei, fie de către peceriștii desemnați; eu singur rămîneam nevotat, căci partizii știau și se temeau că-i voi reclama, în ipoteza că refuzam să vin la votare; de multe ori trimiteau după mine, mașina instructorului de partid și votam în mijlocul sălii, în văzul tuturor din comisie, înmărmuriți de ceea ce vedeau: tăiam numele candidatului, inclusiv la Marea Adunare Națională (de exemplu Constantin Drăgan, Alexandru Stanislau Codarcea…) și scriam Ungureanu I. Gheorghe…

            Chiar atunci și acolo ori mai tîrziu, unii mă întrebau mirîndu-se: ”De ce ați votat așa ?!?”, iar eu le răspundeam ostentativ, invariabil și mîndru, cu sentimentul datoriei împlinite: ”Am respectat și am aplicat îndemnul conducerii Partidului dv: să-l alegem pe cel mai bun; eu așa am făcut !” Aproape întotdeauna din comuna mea (Cicănești) se raporta ”un vot împotrivă”…

            La votarea de acum doi ani, am fost la cabine împreună cu un coleg (de școală și de partid), am votat, apoi ne-am plimbat cîteva ore în sus și-n jos pe lîngă secția de votare și cîrciumă (vecine, aflate cam la zece metri una de alta), cu care ocazie am constatat și am reținut că a fost o participare extrem de scăzută, mai scăzută decît în toți ultimii 50 de ani, tot așa cum am văzut și la Curtea de Argeș; cred că în toată țara nu au fost la vot mai mult de 25-30 %; deci, nu puteau fi 7,4 milioane, ci… 4,7 !

Am mai observat un alt fenomen absolut specific în imperiul dragnilor: toți votanții erau dirijați discret, de departe, mai întîi la cîrciumă –unde permanent erau toarte locurile ocupate, de unde  plecau, unul cîte unul la votare. Am mai remarcat că toți (cu excepția noastră) aveau în pahare aceeași băutură (noi am băut doar cafea, iar vînzătoarea ne-a primit banii) și pe nimeni nu am văzut… plătind !. Colegul meu, hîtru ca orice țăran, însinua: ”Îmi e clar că s-a dat o singură comandă…”.

            Dacă putem să facem ceva pozitiv la 25 mai, mă întrebați ? Da, putem - un singur lucru: să nu ne prezentăm la vot, în masă, apoi să spunem în gura mare că noi, CEI MULȚI, nu am fost la vot, aceasta pentru că împotriva despotismului politic post-decembrist nu avem decît o singură armă: BOICOTUL. Astfel, atît guvernanții cît și noi, vom ști că au fost votați de o mică majoritate dintr-o mare… minoritate !

            Boicotînd pe despoți, ne cîștigăm libertatea de-a ne numim adversari ai lor ! Succes !

Bughea de Jos, 1 Mai 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU