Comuniști și ”comuniști”
Două categorii de perfecte antonime își zic la fel: comuniști, dar unii au fost și sînt -de 165 de ani, care includ și Secolul Socialismului- esențial anti-comuniști, pentru că așa i-a proiectat și orientat Marx, apoi i-a format Lenin, sub imperiul unicului principiu – Violența, cu excluderea, evidentă, a Democrației și a Patriei, atît în întreaga societate, cît și în interiorul propriei organizații. De aici înlăturarea și chiar uciderea în masă a adversarilor-dușmani –cum au fost în Rusia, devenită Sovietică, Eserii, de fapt Socialiștii Revoluționari, bolșevicii adevărați- și a populației, în partea ei cuprinzîndu-i pe cei bogați și puțin mai înstăriți decît cei săraci.
De aici pornind, un Pucăr actual, total analfabet (în politică), își dezgolește urîciunea în public: ”ori sînteți comuniști, ori democrați și patrioți !”. Vă imaginați la ce nivel de hal a ajuns tîmpitizarea și cît de greu -sau poate niciodată- vom trece peste molozul pecerist, cum știm și am simțit deja în fiecare clipă că în 33 de ani ai Contrarevoluției –clar anti-comunistă, deci anti-democrată și anti-națională- nu s-a ivit nici un Comunist, din tot nămolul autootrăvit de 3.831.000 cîți se ițeau în osanale pînă în 22 decembrie cel negru.
Peste tot în lume s-a urmat același șablon: preluarea averilor din mîna celor bogați, acțiune justificată limitativ, prin aceea că obligațiile de război o impuneau, apoi, cu dreptate, averile erau realizate de cei mulți, deveniți beneficiari ai noii Puteri și Guvernări, dar nicio lege a societății Omului, specia superioară a planetei, nu permitea niciodată și nicăieri uciderea celor învinși, așa cum au făcut-o pretutindeni bestiile care au condus fără drept, ci prin uzurpare, societatea în orînduirile dezastrului istoric –Sclavagism, Feudalism, Capitalism, Imperialist, Fascism. Gîndiți-vă cîte mii, zeci de mii, sute de mii de producători ai bunurilor de tot felul au fost uciși prin înfrîngerea revoltelor, răscoalelor, grevelor, manifestațiilor anti-guvernamentale, războaielor civile, revoluțiilor și tuturor împotrivirilor, toate petrecute în orînduiri care nu aveau și nu permiteau organizare politică.
Acești ”comuniști” marxiști-leniniști n-au explicat niciodată –nici nu știau și nici n-ar fi înțeles, cum constatăm zilnic- ce înseamnă Democrație, Politică, Partid, Luptă-de-clasă (care este exclusiv politică, deci de idei, proiecte, programe enunțate în total respect pentru adversari), Adversari-Dușmani-Colaboratori, Putere și Administrație, Alegere și Votări… Cucerind Puterea, prin Violență și înșelăciuni, puneau în practică un singur principiu, fixat din vechime de conducerea triburilor sălbatice ale Evreilor și Khazarilor: regula Mortală ”cine nu e cu noi este împotriva noastră”, de unde justificarea eliminării, încălcînd legea sfîntă a comunității pe care toate speciile (exceptînd cea superioară… Omul !) o respectă: nu ucizi semenul !
Comuniștii adevărați, anti-marxiști, am proiectat o societate dreaptă pentru toți, fără dușmani,, fără exploatare, fără asuprire, fără înrobire, în care ”lupta” se dă între cuvinte, idei, proiecte, programe, organizații politice ale fiecărei clase sociale –Partidele- în deplin respect reciproc, atît în accesul spre Putere și Administrație, cît și în interiorul acestora, aceasta fiind lupta calitativă pentru organizarea și conducerea societății astfel încît ”s-avem parte dreaptă, egală fiecare și să trăim ca frați”, deviză pe care geniul nostru tutelar, Eminescu, o pune în graiul Proletarului și în care ”partea dreaptă” ”egală” și frățietatea au conținut noțional calitativ, ci nu cantitativ, după tezele stabilite (corect) de Marx…
Cei care ”au rămas agățați de barba lui Marx”, cum scrie un cademician, evident pecerist, nu pot înțelege că altceva, cu totul altceva, este a fi Comunist, esența calificării formînd-o împlinirea Democrației, cu păstrarea și înălțarea Patriei, eliminarea tuturor discriminărilor, iar instrumentul de măsură a calității este Munca în libertate organizată (pentru sine, pentru familie, pentru societate), cu excluderea oricărui element al Globalizării, iar interesele bilaterale devin rezolvabile prin colaborare reciprocă.
Pentru această cale a drumului Frumos și Drept, fără convulsii, spre Socialism, apoi spre Comunism, trebuie să hotărască politic CEI MULȚI și EGALI –diferența dînd-o prima calitate în Politică, Numărul- prin singura pîrghie cinstită (asigurată în contemporaneitate de cele mai multe constituții): Partidul, adică organizarea politică a fiecărei clase sociale; cei care au vrut și au făcut ”partidul întregului popor” au fost, fără dubii, anti-comuniști, rezultînd foarte clar pentru oricine, chiar neinițiat, că adevărații Comuniști nu pot fi decît anti-marxiști.
20 august 105 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu