Nici măcar o persoană nu a fost interesată de propunerea mea de-a reorganiza Partidul înființat la 8 Mai 1921 prin desprinderea din Partidul Socialist (care era social-democrat, deci anti-comunist) a celor care se considerau Comuniști și doreau să instaureze un stat al Muncitorilor și Țăranilor, după modelul dat Omenirii de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie.
Acest Partid, în ciuda unor erori de interpretare și orientare, de organizare și conducere –în condițiile existenței unor Internaționale opuse, în care predominau (în ambele !) anti-comuniștii marxiști- chiar a fost un Partid real, declarat al Clasei Muncitoare, adept al Democrației în sensul propriu al termenului, caracteristici pe care le-a pierdut treptat după 23 August 1944 și le-a abandonat după asfixierea în PSDR (1948). Acesta, cînd i-a venit rîndul, după 1989, și-a eliminat complet partenerul din 1948-1989 iar în decembrie 1989 s-a dovedit că în stuful de 3.431.000 nu mai exista nici un Comunist, după ce acest colos imens și-a ucis conducătorul…
Pînă în prezent nu a apărut, în cei 32 de ani ai Contrarevoluției, nici măcar un ins din interiorul acelui colos care să fie și să se declare în public a fi Comunist, deși au apărut grupuri mai mici sau mai mari care își spun ”comuniști” și lălăie, ca toți marxiștii globaliști ce bine le este ori le-ar fi ca partid comunist în interiorul imperiilor obișnuite sau a celui Globalizant lăudîndu-l pe Marx și făurind Fascismul unificator, agățați de barba lui, cum zice un cademician…
Din marele colos, trecut în negură într-o secundă, nu a rămas nici o luminiță: unii s-au dovedit, cum erau, tîmpiți și profitori și înainte și după, alții s-au tîmpitizat sub loviturile ”tămăduitoare” ale Marxismului Fascist, acționînd cu pricererea dată de înaltele studii la ”Ștefan Gheorghiu” sau ȘNSPA, devenind formatori talentați, pricepuți și devotați în Cauza cea mare a Marxismului Globalizant – tîmpitizarea maselor populare, ceea ce, observăm, s-a realizat cu mult succes; auzim, chiar astăzi, că o ”judecătoare celebră” este agasată de organizarea… neomarxiștilor…
Probabil, contaminată de tîmpitizare, ea crede că neomarxiștii ar fi… comuniști și i-ar pune în pericol ”fieful”; stai liniștită, cumătră, în cei 174 de ani de la Manifestul Partidului Comunist, nu a existat nici un Comunist între Marxiști !
Așadar, 8 Mai 1921 rămîne o dată memorabilă, uitată, trădată și abandonată de toți pretinșii comuniști. Noi o ținem la înaltă valoare, atît în lucrările noastre cît și în partidul –a cărui organizare am început-o în 22 decembrie 1989- numit, cum firesc devine ”Comuniștii (Anti-Marxiști)”.
8 Mai 104 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu