9 mai, Ziua Înfrîngerii
De multă vreme suspectam ca ciudată, ba chiar neverosimilă, neparticiparea lui I.V. Stalin la parada Victoriei din 24 iunie 1945 și chiar am pus semne de întrebare pe exprimări și texte scrise privind acest eveniment, pînă la apariția cărților lui Victor Suvorov [1] care mi-au dat certitudinea: I.V. Stalin, cu cea mai mare și mai blindată armată a lumii din toate timpurile, a pierdut… cel de-al ”doilea” război mondial (care a fost, în realitate, al Treilea, ceea ce eu am afirmat, am argumentat și am probat cu prisosință în articolele și cărțile mele), pierderea războiului neavînd nicio justificare în fața datelor certe: Armata Roșie dispunea de efective și dotare de circa zece ori mai mari decît prea-lăudata armată hitleristă, comandată direct de un soldat… fruntaș !.
Să ne explicăm (în fața troglodiților, mai ales Istorici, care nu vor pricepe niciodată nimic, rămînînd cimentați în ceea ce i-au îndoctrinat dascălii lor, Marxiștii Fasciști: Războiul a fost pierdut de Stalin și de Hitler și cîștigat de inamicii înverșunați ai Socialismului Comunist reprezentat de I.V. Stalin, Amata Roșie și Statul Sovietic, între pierzătorii colaterali aflîndu-se și smintitul de soldat fruntaș, austriacul Hitler, cuibărit în Germania, pe care și-a subordonat-o în totalitate, în ciuda faptului că era total lipsit de orice fel de calități –cum îl caracterizează, cu certitudine, toți biografii- exceptînd flecăreala paranoică în fața unor mulțimi, inclusiv de milioane, care tocmai flecăreli de acest gen așteptau (nefiind meritul lui, ci abominabila sete de palavre a mulțimilor); fără îndoială însă că în mulțimile adulatoare și în serviciile secrete ale hitleriștilor erau plantate insule (diverse) de mobilizare pro-fascistă în favoarea Fasciștilor de rang înalt: guvernanții din USA, Marea Britanie, Franța, scopul tuturor fiind exterminarea Statului Sovietic…
Aceștia sînt cei care l-au împins în sus pe Fruntaș, operațiune la care o mînă de ajutor a dat însuși Stalin, și el avînd un mare și temeinic interes în nimicirea cumpliților adversari care voiau să instaureze, de atunci, Fascismul Global, dar le sta în coaste I.V. Stalin: USA, Marea Brtitanie, Franța și, lînă ei, Germania; am alăturat Franța, pentru că, lîngă ceilalți inamici ai Uniunii Sovietice, ea, ca orice titirez, prindea coajă și curaj… Astăzi nu mai este nimeni care să nu știe că înarmarea și instruirea specialiștilor micului Fruntaș fascist, fost conducător ”comunist” în republica socialistă din 1919, au fost asigurate de țările numite mai sus, din ambele tabere, aparent opuse, fiecare însă, avînd scop diferit, esențial opus: Fasciștii voiau instalarea Statului Mondial Unic Fascist, în vreme ce Comunistul Stalin avea ca finalitate crearea unei Realități Planetare a Statelor Socialiste Suverane, cu existența Independentă a Patriilor. Pentru aceasta se pregătise intens de Război ofensiv, exclusiv ofensiv, neacceptînd (gluma sau zvonul, care îi veneau și de la surse extrem de devotate și calificate, cum era Sorge) că micul Fruntaș ar avea îndrăzneala unui atac, căci doar un dement putea să facă o asemenea încercare mortală în fața colosului militar faimos: Armata Roșie, dar, pentru succesul rapid și zdrobitor, Stalin stabilise ziua declanșării la două săptămîni după Hitler: 6 august 1941.
Aceasta i-a creat handicapul, marile pierderi în bătăliile anilor 1941-1943 și pierderea războiului în 1945, cînd, la 9 mai, parte însemnată din Germania era ocupată de marii lui inamici, colaboratorii fățarnici (și victorioși), cu serviciile hitleriste speciale salvate în întregime și recuperate (în USA, Barea Britanie, Franța, America Latină) pentru viitoarea organizare și victorie a Statului Global Fascist: exact ceea ce se înfăptuiește după 1989-1993, acesta fiind argumentul suprem și cert că I.V. Stalin a pierdut războiul, ceea ce el știa înainte de 9 mai 1945, anume la data deschiderii celui de-al doilea front anti-german de către principalii inamici ai Armatei Roșii (nu la Salonic, ci în… Franța, lîngă Germania !), motiv pentru care nu a vrut să primească parada… Victoriei (și nici să-ți asume titlurile și însemnele acesteia, pe care i le acordau autoritățile de stat și de partid).
Pentru limpezirea Trecutului și proiectarea Viitorului ar fi necesar ca ideologii, politologii, oamenii de stat, istoricii, inclusiv cei militari, să-și asume acest adevăr neîndoielnic: cel de-al treilea război mondial (cunoscut ca fiind al doilea) s-a purtat între marii fasciști, în final cîștigători –USA, Marea Brtitanie, Franța), care s-au îmbogățit prin prestațiile pentru Hitler- și Uniunea Sovietică, aceasta decimîndu-și Armata, Populația, Economia, așa cum s-a întîmplat întotdeauna cu cei înfrînți…
9 mai 104 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu