S-a spus și s-a scris, în cei
76 de ani scurși, foarte mult despre această dată, care devenise Ziua Națională
a Romîniei -ca stat cu regim politic democrat- și aceasta pe bună dreptate
deoarece ”mutarea” petrecută atunci din inițiativa forțelor democrate -al căror
embrion era Partidul Comunist, cînd acesta chiar era Partid- pecetluită de
Regele Mihai care acceptase astfel să iasă din umbra plăcută în care îl ținea
”mareșalul” Antonescu și să reinte în activitatea firească (ceea ce, însă, nu
s-a întîmplat decît simbolic și pentru puțină vreme).
Faimoasa Zi Națională a fost
onorată ori ocărîtă copios, însă toți autorii de osanale sau de ocări, de pînă
acum, au săvîrșit o eroare pe cît de elementară, pe atît de grosolană, tipărită
fără temei în formula ”ziua eliberării de sub jugul fascist”, ceea ce este
absolut aberant, Romînia neaflîndu-se niciodată sub acest jug (fascist german,
cu care eram în alianță) și nici sub cel rusesc (sovietic) decît, în acest
ultim caz, parțial și vremelnic (cu referire la întreaga frontieă de Nord și
Est: Maramureș, Transcarpatia, Bucovina, Republica Moldova, Bugeac,
Transnistria)…
Gestul Romîniei de a întoarce
armele împotriva unui aliat încă puternic și cu prezență militară pretutindeni
în propriile coaste, fără a avea asigurate aranjamente și garanții de vreun fel
și postîndu-se între Ciocan și Nicovală, i-a marcat în ochii întregii lumi, o
statură eroică, de esențială salvgardare a Poporului și o contribuție
fundamentală a reducerii duratei și spațiului războiului mondial, iar momentul
merita să fie cinstit ca Zi a Curajului și a Demnității Naționale, chiar cu
riscul de-a rămîne ciuntită de părți importante ale trupului, stare care ne
apare imortalizată după sinuciderea spre care a fost împinsă de contrarevoluția
din 1989, prin Hăul în care ne-am scufundat, cu spații imperiale și fasciste
asfixiante: U.E, USA, NATO; acestea ne-au anulat și Curajul și Demnitatea, iar
în nici 30 de ani am devenit un loc pustiu, unde comandă alții, iar populația,
redusă la jumătate –ar fi trebuit și puteam să fin 40 de milioane !- rătăcește pe drumuri pierdute, căutîndu-și
sfărșitul, spre bucuria tuturor acelora care niciodată nu ne-au putut înfuleca…
Totuși, rezistînd și venind
din stră-vechime, fiind singurul Popor european care existăm de multe zeci de
mii de ani, chiar în locul în care am apărut, poate vom găsi rezerve și forțe
pentru un impuls de tip reviriment salvator pe care încă nu-l putem întrezări,
în șuvoiul devastator al tuturor statelor și popoarelor europene. Care încă nu
s-au prăbușit, tocmai datorită unui larg și profund respiro asigurat chiar de
Poporul nostru, ca odată, cînd am arătat Lumii organizarea statală perfectă
(Troia, Tomiris, Alexandru, Burebista, Decebal, Vlad) și Limba cu prima Scriere
din Istorie (Daca de la Tărtăria, Coliboaia, Apusenii, Bucegii)…
23
August 103 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu