

Clasa
muncitoare, devenită dominantă, conduce societatea sub stindardul Partidului
Comuniștilor
care, însă, în primul Secol al Socialismului (1917-2017) și în
continuare, la începutul celui de-al doilea, a vehiculat doar, în baza ”învățăturii marxist-leniniste”, teze
ale Democrației, deturnate și golite de conținut de către Partidul care nu era
al Comuniștilor Bolșevici, ci al inamicilor acestora, social-democrații
Menșevici, practicînd Puterea ascunsă a Burgheziei și Moșierimii, ambalată în
vorbele goale, măiestrit șlefuite de geniul lui V.I. Lenin și date în vileag,
șocant și halucinant, de M.S. Gorbaciov.
Astfel, Secolul Socialismului, bazat pe Violență, proiectat și edificat de Burghezii și
Moșierii geniali Marx, Engels, Lenin, ne-a dat măsura unor realizări
excepționale ale claselor muncitoare, dar și pe-a dezastrului produs de
trădarea conceptuală și practică a conducătorilor.
Redefinind
corect conceptele democratice, Doctrina Comunistă va da claselor sociale
muncitoare și Partidelor proprii armele ideologice și politice ale Bolșevismului
real,
promovînd teza (sine qua non)
conducerii Partidului și a Puterii de către Cei Mulți din societate:
Muncitorii și Țăranii, astfel realizînd Puterea
lor, adică Democrația, căci ei sînt, în
majoritate calificată, Poporul. Fără
Muncitori și Țărani în Putere, în procentul real din societate, nu poate exista
Democrație; este evidentă contradicția in terminis care a guvernat primul Secol al Socialismului, condus
practic de o minoritate infimă din
Intelectualitate, de la care au izvorît Violența și Dezastrele…
1 martie 103 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu