22 decembrie –ziua cea mai neagră a
Poporului Dac
La ora 8 și un
sfert, împreună cu alte nouă persoane, am ascultat în cancelaria școlii din
comuna natală (Cicănești, județul Argeș), unde mi-am început și am încheiat
întreaga mea activitate didactică, acel uitat ”Comunicat” –de la care trebuie
să înceapă istoria Nopții Poporului Dac- transmis de la postul de radio Latrina
Europei (pe care eu nu-l ascultasem decît, întîmplător, o singură dată -în
1967- pînă la 17 decembrie 1989). Se preciza că sînt destituite din funcție
toate organele de putere și administrative centrale, ca și persoanele fizice de
conducere, fiind nominalizați Președintele Republicii și soția sa.
Pentru
cine nu era Năvleg era clar că ceea ce auzisem putea fi semnalul lichidării
regimului democrat, mai ales că televiziunea prezentase, în zilele anterioare,
încredibile scene penibile care impuneau concluzia că Președintele și toate
organele statului nu vor putea să facă față respingerii războiului imperialist
împotriva Romîniei Socialiste, ceea ce s-a confirmat pe deplin.
Imediat am redactat o Proclamație (”Pentru
Socialism !”) și, la ora 8 și 25 de minute am constituit Comitetul Popular
Revoluționar, pe care l-am reeditat după cîteva ore în Orașul Curtea de Argeș
unde cei patru-cinci mii de participanți m-au prtoclamat Președintele
Comitetului Revoluționar care a preluat Puterea instituită pentru înlăturarera
peceriștilor trădători care îl răpiseră pe Președintele Republicii (șeful lor
de partid) și pentru apărarea Socialismului.
La
nici cinci luni de zile, toți cei 3.831.000 de peceriști –care își rupeau în
bucățele ori își ardeau carnetele roșii- cu toți membrii lor de familie și încă
mulți alții l-au votat (ca Președinte, în locul celui asasinat mișelește !) pe
criminalul șef Ion Iliescu, iar toată camarila criminală a preluat întreaga
activitate de nimicire a Țării și a Poporului, acum aflîndu-ne spre finalul
acestui proces, unic în istorie…
Chiar
în 23-23 decembrie 1989 am contactat personal pe primarii din 21 de localități
(fostul raion Curtea de Argeș) propunîndu-le să colaboreze pentru salvarea
Președintelui și apărarea Socialismului prin Comitetul Popular Revoluționar.
Toți, fără excepție, au rămas în funcție (erau Primari și Secretari ai PCR),
dar declarați total și zgomotos dușmani de decenii și secole ai ”mult iubitului
și stimatului” căruia îi ziceau acum: dictatorul, tiranul, odiosul, despotul,
apoi împușcatul, ciuruitul…
Acum
încă, după 29 de ani, mulți dintre ciocoii peceriști folosesc aceleași cuvinte
de ocară, pentru a-și spăla osanalele deșănțatului cult al personalității…
Iar
la întîlnirea anuală din 22 decembrie –proiectată la Primăria Curtea de Argeș,
unde am instituit Puterea Revoluționară chiar imediat din evenimente- mai este
prezent de vreo 15-20 de ani, un singur Revoluționar: subsemnatul (ceilalți
petrecînd în gașca cea mare – a contrarevoluționarilor, care ne-afundă tot mai
mult în Noaptea cea mai densă).
22 decembrie 102
e.d. (2018)
Prof. Gheorghe Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu