1 Decembrie

1 Decembrie, Ziua Națională

1 Decembrie 1918 ne-a adus încununarea dorită de toți Dacii de peste 800 de ani de cînd nu mai eram toți într-o singură țară, după ce Regatul Daciei Unite de sub Regele Vlad nu a supraviețuit dificultăților din interior și celor dinspre vecinii hrăpăreți.

Noi, Dacii, am fost totdeauna uniți, cel puțin prin Limba comună Dacă, însă ne-am scornit singuri obstacole, întotdeuna din partea autorităților de stat, care au reprezentat interese interne egoiste sau străine, de asuprire și înrobire, acestea funcționînd la cel mai aprig și agresiv nivel după 22 decembrie 1989.

1 Decembrie a devenit Ziua Națională a Daciei care ne aflăm (poreclită insultător și chiar calomnios Romînia), pentru că ne-au salvat Dacii Basarabeni, după Împlinirea cea Mare din 27 Martie 1918, făurită de Eroii cei dintîi ai Daciei din Basarabia, care au proclamat Unirea cu Țara Mamă atunci cînd aceasta nu mai era decît un simbol în jurul Iașului, iar ”Regele Întregirii”, cu doar cinci divizii în juru-i, își făcea bagajele să plece în… Rusia.

Căpătînd forțe, întindere și granițe prin organizarea de sine stătătoare –garantată de supremul principiu leninist, dreptul la autodeterminare, devenit lege prin voința conducătorului statului sovietic, genialul V.I. Lenin- noul stat a beneficiat de rapida refacere a armatei, cu efective de patrioți înflăcărați din Basarabia și Bucovina, și ea reunită cu Țara înainte de 1 Decembrie 1918. În condițiile slăbirii forțelor inamice, oștirea noastră obținea victorie după victorie împotriva celor două imperii (german și austro-maghiar), împingîndu-le efectivele pînă dincolo de Tisa, dînd astfel posibilitate maselor de Daci din toate localitățile Ardealului (termen Dacic preluat și de nomazii siberieni, maghiarii) de a-și trimite ”Deputații”, cu Credenționalul scris, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia pentru a vota Unirea; așa s-a întregit Marea Unire, ulterior alipindu-se și ”Republica Banatului”.

Dar ne-au rămas în afară întinse teritorii, iar unele ne-au fost smulse ulterior de la sînul Iubirii de Mamă și rătăcesc la porți străine, în vreme ce noi sărbătorim unirea cea mare: Basarabia cu Bugeacul și tot întinsul de lîngă mare și de dincolo de Nistru, Moghilăul cu mîndra cetate a lui Ștefan, Bucovina cu Pocuția, Maramureșul Dacic de pînă la Polonia și Slovacia, Panonia, Banatul cu Voievodina și Craina, Tribalia, Cadrilaterul. În aceste teritorii (și altele nenumite aici, din marea întindere a Daciei străvechi) sînt mii de sate locuite de Daci în număr de multe, multe milioane despre care autoritățile statale, inclusiv din Țtiință și Cultură nu rostesc nicio silabă. Nici măcar numele real al țării nu le vine pe buze, căci nu le zvîcnește nici în creier și nici în inimă. Totuși, Dacia trebuie să revină la viață, căci lumea întreagă o proclamă ca prim stat al Europei, cu ”cei mai viteji și mai drepți” locuitori: Dacii.

Trăiască 1 Decembrie ! Trăiască Dorul și Gîndul de Unire !

30 noiembrie 102 e.d.

Prof. Gheorghe Ungureanu