vineri, 24 aprilie 2015

Condoleanțe, Popor Romîn !




            Camera Rebutaților, în care sînt întrunite toate găștile de interese din țară autonumite ”partide”, a hotărît uluitor de rapid imediat după ”consultările cu Președintele tuturor Romînilor”, secret și majoritar, desființarea Zilei Naționale a Unirii, decisă în urmă cu 24 de ani în favoarea Unirii din 1918; toate găștile clisei politice au votat cu o unanimitate devastatoare (UN VOT împotrivă, arătîndu-ne, încă o dată, cum o fac de 25 de ani, că sînt toți o apă și-un pămînt  !), ca un aviz de avertisment de tip kosovo pentru Dacii din jurul țării. Sau pentru cei din  interiorul actual al ei ?!?
            Poporul, afionat prin tîmpitizare, nu pare a pricepe ceva, motiv pentru care mă simt dator să-i prezint condoleanțe, iar celor de dincolo de hotare să le cer iertare pentru că încă mai respirăm, încovrigați..., impunîndu-ni-se adio pentru Dezideratul nostru Național
Chiar dacă era nedreaptă despărțirea de 23 August, cantonarea  (după cum vedem, vremelnică) a sărbătorii naționale la 1 Decembrie bloca multe dureri sau resentimente, căci cel mai important eveniment din viața unui popor este Unirea, iar noi, Dacii, nu am mai fost reuniți într-o singură Țară de la 1101, cînd s-a încheiat domnia lui Vlad, Regele Daciei Unite, începută la 1064, răstimp în care acest viteaz și eroic Rege a ținut la respect pe toți inamicii care nu au reușit niciodată să treacă granițele pe care marele Rege scrises, cu sabia oștenilor săi, inscripția preoituzică ”Pe aici nu se trece !”, toate hotarele rămînînd nepîngărite: Dunărea cu Dobrogea întreagă, Marea Neagră, Nistru, Carpații Păduroși, Tisa, Dunărea…
            Urmașul său cel mai destonic, Alexandru Ioan Cuza, după strălucita încercare a lui Mihai Viteazul, a fost, la puțini dar glorioși ani de la începutul domniei, îndepărtat de la tron și din Patrie de către o clică de interese meschine și trădătoare, spre grea durere a Poporului care l-a iubit fără seamăn între conducătorii cunoscuți de pînă la el și după el. Totul  pentru a pune în locul sfințit de Domnul Unirii pe un figurant care ne-a înfeudat Patria țării lui de origine, unde era un Nimeni.
            Acest Nimeni (care în 1883 ne-a făcut colonie a Germaniei și apoi ne-a ucis Poetul Național, după care ne-a mitraliat 24.000 de Țărani ai Țării în fruntea căreia fusese cocoțat să ne croncăne), a sosit pe pămîntul nostru sfințit de istorie într-o zi de 10 mai, la trei luni de la pîngărirea și izgonirea banditească a lui Cuza, iar Ziua Nefericirii noastre s-a transformat, la propunerea lingușitoare și trădătoare a Rebutaților de atunci, în ziua națională a Romîniei.
            Țară și Popor cu nume de împrumut, cu potcap străin pe grumaz, am suportat gunoiul asfixiant pînă la 30 Decembrie 1947, cînd, grație instaurării Republicii, am scăpat de hopînțolii importați și, spre luminarea noastră, ne-am ales conducători dintre noi. Însă, acum, sub despotismul contrarevoluționar, după consultarea Taciturnului care scrijelește pe fesebuci, aproape instantaneu, fără nicio pregătire sau discuție în public, toți ”aleșii” din Camera Rebutaților au dovedit că nu mai suportă unirea cu cei de-o fire.
            Gest de mare trădare… Alba Iulia, înnegrită, tremură...
23 aprilie 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU

Niciun comentariu: