Camera
Rebutaților, în care sînt întrunite toate găștile de interese din țară
autonumite ”partide”, a hotărît uluitor de rapid imediat după ”consultările cu
Președintele tuturor Romînilor”, secret și majoritar, desființarea Zilei Naționale a Unirii, decisă în urmă cu 24 de ani
în favoarea Unirii din 1918; toate găștile
clisei politice au votat cu o unanimitate devastatoare (UN VOT împotrivă,
arătîndu-ne, încă o dată, cum o fac de 25 de ani, că sînt toți o apă și-un pămînt !),
ca un aviz de avertisment de tip kosovo pentru
Dacii din jurul țării. Sau pentru cei din
interiorul actual al ei ?!?
Poporul, afionat prin tîmpitizare,
nu pare a pricepe ceva, motiv pentru care mă simt dator să-i prezint condoleanțe, iar celor de dincolo de
hotare să le cer iertare pentru că
încă mai respirăm, încovrigați...,
impunîndu-ni-se adio pentru Dezideratul
nostru Național…
Chiar
dacă era nedreaptă despărțirea de 23
August, cantonarea (după cum vedem,
vremelnică) a sărbătorii naționale la 1 Decembrie bloca multe dureri sau
resentimente, căci cel mai important
eveniment din viața unui popor este Unirea, iar noi, Dacii, nu am mai fost
reuniți într-o singură Țară de la 1101, cînd s-a încheiat domnia lui Vlad, Regele Daciei Unite, începută la
1064, răstimp în care acest viteaz și eroic Rege a ținut la respect pe toți
inamicii care nu au reușit niciodată să treacă granițele pe care marele Rege
scrises, cu sabia oștenilor săi, inscripția preoituzică ”Pe aici nu se trece
!”, toate hotarele rămînînd nepîngărite: Dunărea cu Dobrogea întreagă, Marea
Neagră, Nistru, Carpații Păduroși, Tisa, Dunărea…
Urmașul său cel mai destonic, Alexandru Ioan Cuza, după strălucita
încercare a lui Mihai Viteazul, a fost, la puțini dar
glorioși ani de la începutul domniei, îndepărtat de la tron și din Patrie de
către o clică de interese meschine și trădătoare, spre grea durere a Poporului
care l-a iubit fără seamăn între conducătorii cunoscuți de pînă la el și după
el. Totul pentru a pune în locul sfințit
de Domnul Unirii pe un figurant care ne-a înfeudat Patria țării lui de origine,
unde era un Nimeni.
Acest Nimeni (care în 1883 ne-a
făcut colonie a Germaniei și apoi ne-a ucis Poetul Național, după care ne-a
mitraliat 24.000 de Țărani ai Țării în fruntea căreia fusese cocoțat să ne
croncăne), a sosit pe pămîntul nostru sfințit de istorie într-o zi de 10 mai,
la trei luni de la pîngărirea și izgonirea banditească a lui Cuza, iar Ziua Nefericirii noastre s-a
transformat, la propunerea lingușitoare și trădătoare a Rebutaților de atunci,
în ziua națională a Romîniei.
Țară și Popor cu nume de împrumut,
cu potcap străin pe grumaz, am suportat gunoiul asfixiant pînă la 30 Decembrie
1947, cînd, grație instaurării Republicii, am scăpat de hopînțolii importați și, spre luminarea noastră, ne-am ales
conducători dintre noi. Însă, acum, sub despotismul contrarevoluționar, după
consultarea Taciturnului care scrijelește pe fesebuci, aproape instantaneu, fără nicio pregătire sau discuție în
public, toți ”aleșii” din Camera Rebutaților au dovedit că nu mai suportă
unirea cu cei de-o fire.
Gest de mare trădare… Alba Iulia, înnegrită, tremură...
23
aprilie 98
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu