Ionuț,
simbolul sălbăticirii noastre,
a readus în discuție războiul cotidian pe care toate comunitățile urbane din
țară îl poartă cu cîinii sălbăticiți și cu Jigodiile din primării, în fruntea
cărora își flutură foalele mandibulare Strîmbul Capitalei, alesul pleavei
bucureștene…
În această alegere e simplu, e ușor și trebuie să
vedem modul în care societatea romînească s-a sălbăticit în cei 24 de ani de Noapte
profundă și atotcuprinzătoare, înlocuitoarea zilelor luminoase ale dezvoltării
multilaterale din timpul regimului democrat, care a devenit victima firească a
trădării in corpore a partizilor
peceriști, incapabili să suporte cea mai mare realizare a Poporului Dac, sub
conducerea celui mai mare Voievod din răstimpul de zeci și zeci de milenii: libertatea economică a Țării sub conducerea
înțeleaptă a Președintelui-cel-Mare, asasinat de ciocoii peceriști, spre
imensa bucurie a celor 3.800.000 de peceriști…
Știu ce spun și confirm spusele dureroase cu esențe
ale propriei mele vieți reale, aceste esențe fiind determinate de criticile
juste pe care le-am formulat deschis la adresa lichelelor anti-comuniste din
Partidul care s-a dovedit, cu trei excepții, anti-comunist în totalitate:
1. am fost, sînt și voi fi Comunist, ceea ce m-a opus
tuturor lichelelor peceriste, iar în organizația școlii în care am funcționat
și în cea a comunei nu exista pecerist care să nu știe că ”numai tovarășul Ungureanu e Comunist Adevărat”, cum spunea în gura
mare Eugenia Marinescu, îngrijitoarea de la școală, dar toți ciocoii peceriști
mi-au refuzat cele șapte cereri de primire în partid și toți peceriștii au
permis și au tăcut;
2. din 22 decembrie-cel-negru am început construirea
Partidului Comuniștilor a cărui corectă înregistrare legală a fost refuzată de
ciocoii peceriști din in-justiția post-decembristă a anilor 80-97 e.d. (1996-2013
i-m)[1];
numai Curtea Europeană a făcut tîrzie, limitată și ineficientă dreptate;
3. sînt deținut politic anti-pecerist, condamnat de
slugile in-justiției peceriste (între 59-73/1975-1989) pentru că apăram
pămîntul strămoșesc al sătenilor, cotropit de Banda-de-nfractori din Primăria
Cicănești, constantă în jafuri și lălăieli în toată perioada 32-97/1948-2013;
4. această bandă și magistrații in-justiției îmi
refuză și astăzi (2 octombrie 97) restituirea bunurilor confiscate: apartamentul,
pămîntul, arma de vînătoare și muniția, manuscrisele literare și politice…
5. sînt unul dintre zecile de mii de Oameni mușcați de
cîinii sălbatici din stradă, ocrotiți de Jigodiile din primării. Vedeți cum
Strîmbul mai mare peste bucureșteni își plescăie foalele și, în loc să pună
gloanțele pe jivine, o gratulează cu atenții pe Poarca de la Paris, Frigida cu
Bardă, care îi impune ascultare și abia medicul dintr-unsul rătăciților îl
emoționează (ori a arătat doar că… vorba regizorală a Actorului ”revoluționar”)
în fața Icoanei micuțului nefericit Ionuț, victima barbariei noastre)…
Sîntem
un popor menit pieirii și avem temeiuri certe să ne
temem de împliniri, dar și speranțe evidente întru rezistență și supraviețuire;
le vom dezvălui cititorilor (chiar dacă puțini mai sîntem…). Dar, pentru
izbăvire, trebuie să ne organizăm spre a lupta, în demnitatea specifică
regnului, cu Cîinii și cu Jigodiile pentru Libertate socială, Eliberare
Națională și, mai ales, Dezrobire spirituală.
Mai întîi trebuie să ieșim din sălbăticie: să lichidăm
pe loc, simultan în toate orașele, cu armele de război, toți cîinii sălbatici
(sălbatici, ci nu… comunitari !), să încetăm pălăvrăgelile despre… eutanasiere
(am putea să-i eutanasiem pe cei care ne hrănesc ciopîrțitorii !).
Vă propun spre degustare un catren: ”Între Cîini și-ntre Jigodii/ Viața noastră
ce-o să fie ?/ Plînsete și vorbe-n dodii/ Și pe străzi și-n primărie”.
2 octombrie 97
Prof.
Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu