Mișcarea... Șmecheriei ”populare”
Toți cei care se pricep la politică știu că, pe
măsură ce se adîncește coborîrea în
nămolul Contrarevoluției -demers evidențiat cotidian prin desființarea
economiei naționale și, ca urmare, prin scăderea nivelului de trai al Romînilor
din țară și al celor fugăriți de guvernare în afara țării- populația, votantă
și ne-votantă, deslușește tot mai clar și mai pregnant jocul ciocoilor peceriști de-a politica, într-un climat în care, de
23 de ani, Politica lipsește cu
desăvîrșire.
Reamintim că
Politica este un sistem de concepții și idei despre organizarea și conducerea
societății, aceasta ca ideologie, elaborată cu scopul aplicării în practica
socială. Deci, nu este o simplă lălăială filozofică, ci are un pronunțat
caracter social, de clasă, neputînd exista o politică în general, a întregii
societăți, ci a grupurilor sociale, adică a claselor și păturilor sociale.
De la victoria (vremelnică) a Contrarevoluției
antisocialiste, antipopulare și antinaționale, nimeni, în afară de noi, nu s-a
manifestat ca politician, toți fiind doar politicarzi și politruci, chiar și
cei de dreapta, aceia care ei înșiși (fără jenă, cu dezinvoltură !)
recunosc în public faptul că sînt de dreapta (ceea ce, într-o societate ca a
noastră, în care stînga tinde spre 90 %, ar trebui să inducă o subliniată sfială
față de public, acesta presimțind pericolul în raport cu cei care afirmă că
sînt de dreapta, chiar dacă nu sînt !).
Apoi, nu este posibil, ba este și ridicol, să
afirmi că ești de dreapta, fără să-ți numești clasa socială și fără să spui
care sînt celelalte clase sociale cu care te afli în concurență politică, în cooperare, în concurs sau chiar în... conflict !
În mod normal, potrivit Doctrinei Comuniste, între clasele sociale nu trebuie să fie conflict (care poate exista
între persoane fizice, inclusiv politicieni, sau juridice), ci doar concurență calitativă, care să-i scoată
pe bogătași –care sînt puțini- din handicapul concurenței cantitative, căci Numărul este principala determinare în
politică !
Ciocoii peceriști, cu serioase studii în
învățămîntul ante-decembrist, inclusiv în cel politic, știu foarte bine aceste
adevăruri. De aceea coriferii lor (doi manevranți politici maximali există la
noi: Ion Iliescu și Traian Băsescu), jucînd rolul celor mai pricepuți demagogi
politicarzi, fac să se înfrunte formal clica politică –total, esențial și
profund unită și unitară- cu săgeți de același soi, trase din același resort și
înspre aceeași țintă, această țintă fiind
majoritatea votanților, de vreo 90-95 %, formată din clasele sociale
fundamentale -Muncitorimea și Țărănimea- marea parte a Intelectualității,
funcționărimea, micii meseriași și întreprinzători și, evident, pensionarii și
tinerii.
Cum pot fi aceștia manevrați de (circa 1 %) dizgrațioasa,
vulgara și violenta minoritate a bogătașilor jefuitori și a slugilor lor ?
Bineînțeles, punîndu-se în fruntea unor găști poreclite partide, pe care nu le
definesc normal și legal, nu le afirmă identitatea de clasă, absolut necesară,
dar le corelează în poziție formală de
luptă, pentru mascarea originii comune și antrenarea votanților nepricepuți
și, mai ales, tîmpitizați (între aceștia primii fiind telectualii).
Există, fără îndoială, chiar din 22
Decembrie-cel-Negru, confirmat la puține zile de Criminalul șef, Ion Iliescu
–atunci cînd se referea la primul dintre gunoaiele istorice, Coposu, ieșite la
suprafață- o deplină colaborare a celor ”două părți” unite și unitare, fiind în
totalitate vîrful de capacitate al P.C.R.-ăului; am convingerea că vîrfurile
Antipoliticii, fără excepție de dreapta, se întîlnesc periodic și, oricum, în
momente tensionate, la Cancelaria C.C. de la Cotroceni, pentru reglarea
deplină, perfectă chiar, a ”Războiului” purtat în public, drept spectacol
pentru... prostime.
După ce Președintele, singurul în afară de noi,
care susține -pe bună dreptate și în respect înalt pentru voința supremă a
votanților- aplicarea rezultatelor Referendumului din noiembrie 2009, cerință
reafirmată în aceste zile, a și lansat pîrghia
ademenirii votanților, aceasta
fiind o posibilă fundație politică de dreapta, dar care s-ar numi, ca toate
șmecheriile politicarzilor peceriști, a fi de stînga: Mișcarea... populară !
Cum să fie ”populară” o organizație de dreapta, în fața unui popor unde
dreapta este cel mult UNU LA SUTĂ și organizată special împotriva marii
majorități a... poporului ?!?
Dar șmecheria peceristă funcționează de 23 de ani,
cu strălucite succese în... devastarea maselor populare și a intereselor
acestora, cel mai desăvîrșit exemplu constituindu-l Frontul Stingerii Neamului, F.S.N. poreclit banditește Frontul
Salvării Naționale ! Conducător omniprezent și omnipotent, prin cei
3.800.000 de trădători, acest front, gîndit de timpuriu (de prin anii 70) în
laboratoarele ultrasecrete ale Capitalismului și Imperialismului, ne-a ”salvat”
de blazonul de singura țară liberă economic, de cele 36.000 de întreprinderi
proprietate a cetățenilor și a statului, de rețeaua de școli și unități
sanitare, toate gratuite, de cele 14.000.000 de locuri de muncă, de asigurarea
de către stat a locuințelor pentru întreaga populație urbană, de liniștea și
ordinea publică... Ne-a salvat de Statul însuși, noi devenind cățelușă jigărîtă și tot mai flămîndă,
schelălăind la Poarta Imperială a Oborului Cotroman Romano-German...
Mai avînd cîteva sute de întreprinderi și burtica
semi-plină (încă !), votanții vor fi din nou păcăliți de cele două găști
de dreapta, bîțîindu-se în echipament de stînga, cu largul concurs al
Anti-presei, călare pe toate mijloacele de comunicare în masă, peste care, ca
un Don Chijote, tronează și direcționează, ca Mare Maestru, Ion Cristoiu,
permanent și emfatic, autodeclarat (de cîțiva ani încoace) ostentativ...
Comunist !
Este, din nou, clar că, în hîrîiala
anglo-americano-saxonă, în care clipocește tot ce mișună în țara asta, sînt create toate condițiile, ca niciodată,
pentru dispariția Poporului Dac, poreclit Romîn; am însă certitudinea că
cei peste 40.000.000 de Daci vor ști, vor putea și vor reuși să reziste, astfel
supraviețuind autozdrobirii Imperialismului, iar puțin memorata Unire a Basarabiei
cu Țara ar fi o rază de lumină sugestivă și călăuzitoare.
Sper și veghez ca oamenii muncii să nu se lase
păcăliți de noua șmecherie ”populară” ticluită de Președintele Băsescu, titularul
nominal al Dreptei, în fruntea căreia va apărea curînd vreun urangutan...
27 martie 97
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu