În
afara intimităților –care sînt și ele determinate în mare măsură de societate- nu există nimic în viața omului care să nu
aibă determinare politică, aceasta, Politica,
fiind regina existenței planetei (care poate fi liniștită sau tulbure). Ea
exista, ca Regină, oriunde și oricînd, chiar atunci cînd omul era în peșteră
sau în copaci, cu familia ori ginta; organizarea și conducerea locului de
stație, paza acestuia, găsirea hranei, din cules, vînat ori pescuit, îngrijirea
copiilor (o comunitate fără copii se sinucide !), toate acestea exprimau, fără
să se numească, Politica.
Astfel,
formată în mod ”natural”, Comuna Primitivă, adică societatea ”socialistă”
inițială a constituit model admirabil de organizare și conducere, de răspundere
a fiecăruia față de cei mulți și a tuturor pentru fiecare. Dacă fiarele
(re)sălbăticite din cadrul speciei noastre nu ar fi apărut, Omul ar fi cunoscut
o evoluție (pozitivă) permanentă, împlinindu-și, de multe sute de mii de ani,
idealul suprem: fericirea.
Au
apărut, însă, Fiarele speciei și așa s-a fixat stigmatul ei, prefigurîndu-i firul
tragic pentru îndelungată vreme: Homo
Homini Lupus est ! Societățile caracterizate prin acest precept sînt toare
cele predemocratice – Sclavagismul, Feudalismul, Capitalismul; în toate
acestea, o infimă minoritate spurcată și-a batjocorit pe aceia care i-au
asigurat, bunăstarea, luxul, desfrîul și Puterea, care, întru apărarea
abuzurilor și crimelor monstruoase și-a fătat brațele ucigașe: Administrația și
Justiția.
Treptat,
în ultima societate anti-democrată, Capitalismul, devenit tot mai agresiv, imperialist,
extremist, terorist și fascist, dar mai ales după ce Omenirea a intrat, la 7 Noiembrie 1917, în Era Democrată, Lupus a devenit mai șiret, și-a
diversificat și rafinat mijloacele și formele de nimicire a celor pe care îi
numește cu dezinvoltură, Prostime.
La
noi, după decembrie-cel-negru, cînd am intrrat în Noaptea cea Mare a Neamului
Dac, a creat contrarevoluția forme specifice ale banditismului politic:
tismănenizarea, becalizarea și cotogenizarea, corespondentele ”dacice” ale
extremismului, terorismului și fascismului, toate înfășurate în patrafirul
însîngerat al religiilor nenumărate, care și-au găsit loc liber pe pămîntul
nostru răbdător…
În
acest climat otrăvit și otrăvitor (sîntem singura țară între cele foste
democrate în care a fost condamnat Comunismul –fără a fi definit- chiar de
către Președintele Republicii, responsabil în fața a peste 40 de milioane de
Daci răspîndiți ”ex toto orbe Dacico și
nu numai”, între aceștia fiind și cei 3.800.000 de peceriști, al căror
ciocoi era și s-a mărit !), guvernarea postdecembristă anti-democrată aplică
principiul ”divide et impera” cu mare
pricepere, talent, experiență și devotament, teribile pîrghii ale persuasiunii
dobîndite la înaltele școli ștefano-gheorghiuiste.
De
unde grupurile de cîini care ne mănîncă în stradă –în timp ce Jigodiile ne
mănîncă în primării- și opozanții care lălăie, în loc să rupă gura Strîmbului
care împrăștie banii celor care îi hrănesc pe jefuitorii noștri…
Tot
așa grupurile de mineri cu viața lor și a familiilor în dezastru, rugîndu-i pe
jefuitori să-i viziteze, în loc să le confiște fotoliile pe care lîncezesc și
se îmbogățesc, dar trimit în contrapartidă alte grupuri să joace comedia pe
străzile Capitalei, totul fiind o complexă și cumplită tragedie, jucată pe viu
ca o comedie.
Vom
reveni la cîini și jigodii, la mineri și minori…
26 septembrie 97
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu