Conducătorul Contrarevoluţiei declarat ... contrarevoluţionar !

Am auzit că cineva (care-şi zice "revoluţionar") a propus retragerea calităţii de "revoluţionar" a conducătorului... contrarevoluţiei ! Cum este evident pentru cine are un minimum de bun simţ şi o capacitate intelectuală elementară, tovarăşul Iliescu nu a fost niciodată revoluţionar şi nici nu putea să fie; dumnealui nu putea să fie decît trădător al PCR şi al regimului democrat şi, desigur, contrarevoluţionar.
Revoluţionar, adică luptător pentru progres politic faţă de Socialismul în starea cunoscută, nu a fost şi nu putea fi decît cel care lupta împotriva peceriştilor - autorii şi beneficiarii tuturor relelor manifestate în timpul regimului democrat, constant degradat şi apoi trădat de către toţi peceriştii, fără excepţie (căci toţi, nu numai autorii, s-au bucurat de asasinarea Preşedintelui Republicii, conducătorul PCR) deoarece pînă astăzi nu s-a văzut niciun pecerist care să se exprime împotriva Contrarevoluţiei.
Tovarăşul Iliescu a îndeplinit prima înaltă funcţie în PCR, după cea de Secretar General, deţinută de victima sa şi a ciocoilor pecerişti, deci ca să fie revoluţionar trebuia să se ridice împotriva asasinilor şefului său, să apere Partidul şi pe Secretarul General împotriva trădătorilor, să lupte, pînă la sacrificiul suprem, conform jurămîntului, pentru apărarea regimului democrat, ci nu să procedeze exact ... invers !
Problema este că un contrarevoluţionar (cum se pare, după exprimare) vrea să-l declare contrarevoluţionar pe conducătorul ... Contrarevoluţiei !
Succesul ciudat al acestor contrarevoluţionari s-a datorat chiar conducătorului lor, susţinut de cei 3.800.000 de pecerişti, ceea ce a permis organizarea "naţională" a cîtorva zeci de asociaţii locale ale "revoluţionarilor", toţi contrarevoluţionari, în condiţiile în care , cu o excepţie, revoluţionarii autentici nu s-au organizat în nicio localitate.
Abil, versat şi deţinător al Puterii obţinută prin asasinat, conducătorul
Contrarevoluţiei nu a acceptat singurul lucru neapărat şi obiectiv necesar pentru cei care au vrut revoluţie: organizaţie unică şi unitară a revoluţionarilor care, deţinînd Puterea, ar fi definit toate datele evenimentelor din decembrie cel sumbru al anului 1989...
Dar, cu o astfel de organizaţie, structurată local, judeţean, naţional, nu ar mai fi putut domina nici dumnealui şi nici preopinenţii săi, tot pecerişti şi, deci, tot contrarevoluţionari !
Cine vrea să exprime adevărul în faţa Istoriei, cu aceasta trebuie să înceapă, dînd revoluţionarilor ceea ce şi-au dorit: Putere politică, după înlăturarea peceriştilor; nimeni nu a vrut privilegii, toţi voiam Putere fără pecerişti, pentru a ne valorifica şi a ne îmbunătăţi drepturile şi libertăţile primejduite de către conducerea despotică a PCR, care s-a întărit şi mai mult după 22 decembrie, ajungînd astăzi la terorism şi banditism de stat !
Moarte Capitalismului şi Terorismului de Stat ! Trăiască Socialismul ! Trăiască 1 Mai, Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii !
1 Mai 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU