De ce-i condamnaţi pe popi ?

Aflîndu-mă într-un spital, am fost violentat la un moment dat, de intrarea bruscă în salon a unei entităţi bărboase care, fără "bună ziua", fără vreo explicaţie sau cerere de învoire, a început să împrăştie cu un pămătuf, dintr-un vas, apă înnoroiată punînd în pericol nu numai pereţii imaculaţi ai încăperii şi lenjeria, ci şi cărţile, hîrtiile, manuscrisul şi calculatorul la care lucram; bodogănea ceva...
Brusc m-am gîndit că în spital vor fi fiind internaţi şi dezechilibraţi, apoi m-am pregătit de o reacţie corespunzătoare, deşi sînt un tip calm şi răbdător, reacţie pe care mi-am reprimat-o văzînd că arătarea era însoţită de un medic din spital, cunoscut de altfel şi apreciat de mine, nu numai pentru meritele profesionale.
Entitatea se apropia ameninţător de mine şi cred că voia să mă brutalizeze cu obiectele pe care le deţinea, dacă nu l-aş fi oprit cu un gest aproape disperat; văzînd cine sînt (eram singur în salon) şi înţelegînd reacţia mea, tovarăşul doctor l-a luat de braţ pe individ şi, răsucindu-l, au ieşit amîndoi...
Am formulat critici respectuoase dar dure, la adresa medicului meu curant, o personalitate de înaltă ţinută morală şi profesională, precum şi la adresa instituţiei (de stat !) pentru că aceasta permite asemenea ingerinţe impardonabile în activitatea ei şi a cetăţenilor; exprim şi cu acest prilej repulsia fără margini pe care o simt cînd sînt bruscat de pe frontispiciile instituţiilor statului de numiri şi diverse obiecte religioase care nu ar trebui să apară în public, ci numai în intimitatea celor preocupaţi şi interesaţi de ele.
Comentînd episodul cu persoane cunoscute, acestea mi-au reproşat că, în ciuda faptului că sînt om liber (adică ateu), am relaţii bune şi foarte bune, în unele cazuri foarte apropiate, considerate chiar prieteneşti, cu anumiţi preoţi, numind respectul reciproc dintre noi drept un paradox, în vreme ce foarte mulţi au numai critici şi caracterizări negative la adresa slujitorilor de religii, mai ales din aria celor evreieşti şi în primul rînd referitor la ortodocşi...
Am mai avut prilejuri să răspund la această nedumerire şi acum mă repet. Eu nu sînt prieten sau în relaţii bune, de colaborare, de respect şi sprijin etc. cu popii (indiferent de ce culoare ar fi), ci cu cetăţenii, cu persoanele respective, pe care dv. ceilalţi, le ocărîţi,de cele mai multe ori pe nedrept, cu cele mai nechibzuite cuvinte şi expresii...
Sigur că sînt şi ticăloşi (ca şi printre noi) de talia corogenilor, dar nu trebuie să confundăm, să suprapunem pe popă cu omul (vorbind de una şi aceeaşi persoană). Omul în discuţie este ca oricare altul: cu bune şi cu rele, unii fiind sensibili, îndatoritori, plini de respect, gata să te ajute, au preocupări gospodăreşti şi agricole meritorii, sînt buni soţi şi taţi, nu te sîcîie în viaţa "civilă" cu năstruşniciile serviciului...
Tocmai pentru activităţile serviciului sau în legătură cu acestea, li se aduc cele mai cumplite critici şi acuze din partea tuturor, inclusiv a celor care mimează supunerea cerută de relaţia specială. Căci eu ştiu ceea ce este cert: în afară de rudele apropiate şi cei care fac publicitate în anti-presa post-decembristă, nimeni nu-i laudă şi nu-i respectă pe popi, dar nu-i numai atît: toţi îi ponegresc chiar pentru serviciul cerut sau acceptat, ceea ce este absolut nedrept căci ei, popii, îşi îndeplinesc misiunea serviciului lor. De vreme ce există oameni care, nefiind obligaţi de nimeni, au nevoie de serviciul popilor, cred că aceste persoane trebuie să le acorde toată înţelegerea şi tot respectul datorat faţă de acela care îşi îndeplineşte o misiune licită.
O singură critică este total îndreptăţită, care însă trebuie adresată mai întîi organelor statului, funcţionarilor de stat, dar mai ales persoanelor din Putere, în special celor din Parlament: este un abuz GROSOLAN fără pereche ca slujitorii oricăror religii şi bisericile lor să primească fonduri de la bugetul de stat, alcătuit din BIRURILE NENUMĂRATE puse pe spinarea tuturor cetăţenilor !!! Această stare, absolut inadmisibilă, trebuie să înceteze ! Cine vrea religie, slujitor al ei la dispoziţie şi spaţiu - să-şi facă ! Noi toţi îi recunoaştem dreptul acesta şi libertatea de a şi-l practica, dar nu cu bănuţii mei amărîţi, luaţi hoţeşte prin forţa statului, stat care trebuie să-mi asigure şi mie aceleaşi drepturi ! Cînd statul ia de la toţi, cu Japca, dar dă numai unuia, acel stat este despotic şi trebuie înlăturat ! Statul nostru post-decembrist este un asemenea stat !
Conchizînd, cred că trebuie să fim mai raţionali în judecăţile şi "judecările" noastre; putem şi trebuie să ne apărăm drepturile şi libertăţile constituţionale, dar în aceeaşi măsură să recunoaştem acest drept şi celorlalţi. Ca să fii liber, trebuie să recunoşti libertatea celorlalţi. Unele religii, în special cele evreieşti, mai ales cea poreclită BOR, nu recunosc, ba chiar condamnă, inclusiv capital, pe ceilalţi. Gravă şi condamnabilă eroare ! Iată ce trebuie să condamnăm, ci nu pe popi pentru că sînt ... popi !
Trăiască Libertatea, aşa cum a definit-o Marx ! "Libertatea este necesitatea înţeleasă".
Prof. Gheorghe UNGUREANU
30 ianuarie 94