"Adevărul" din 14 noiembrie 2008 ne-a adus pe prima pagină o ştire care, probabil, a trecut neobservată, deşi ea exprimă esenţa deosebirilor de clasă şi, în fond, a exploatării: "Cel mai mare salariu: 103.000 euro/lună" primit în 2007 de "o persoană care lucrează în domeniul comerţului cu energie".
Este vorba, fără îndoială, de o întreprindere pe care a jefuit-o Statul capitalist de la proprietarul şi producătorul adevărat -Poporul Romîn şi în primul rînd CLASA MUNCITOARE- dăruită apoi unor infractori interni ori străini. Patronul profitor, fără ca să facă vreun efort pentru imensa lui avere, oferă acest salariu unui slujitor devotat lui, din birul pe care îl percepe lună de lună de la cele 23 de milioane de exploataţi, care plătesc chiar pentru folosirea produsului muncii lor...
Fiara acaparatoare este chiar lăudată şi premiată pentru această ispravă, pentru că ... plăteşte impozit Statului donator (care nu avea niciun drept să vîndă proprietatea poporului, acesta fiind singurul -în integritatea sa- să hotărască asupra vînzării), iar din impozitul perceput Statul îşi face bugetul din care, la rîndul său, risipeşte cît poate, inclusiv pentru satisfacerea propriilor slugi devotate cu salarii nelimitate, uneori cît cele private sau chiar mai mari !
Indiferenţa cu care producătorii primari -Clasa Muncitoare care realizează toate mărfurile (de stat sau particulare)- privesc problema salariilor private şi aplombul furios cu care Statul respinge discutarea problemei, ca şi lauda deşănţată a Patronului care se apără ţipînd "sînt cel mai mare plătitor de impozit, pot face ce vreau !" reprezintă bolile grave ale societăţii noastre contemporane -incredibile şi impardonabile după 45 de ani de regim politic democrat- toate la un loc sudînd granitul, din bule de aer cu acizi urît mirositori, care ascunde esenţa putredă a Capitalismului, pretutindeni şi profund antidemocrat şi devorator de valori în scopul îmbuibării bestiilor.
Oamenii muncii cei mulţi, care primesc picul lor de retribuţie, fie de la bugetul Statului, fie din ceea ce se-ndură să le întoarcă patronul din propria lor muncă jefuită, se bucură cînd patronul varsă mai mult impozit, neconştientizînd ceea ce ar fi cel mai important - că aceasta este măsura exploatării majorităţii sociale imense de către o minoritate minusculă. De la această conştientizare pornesc explicaţia, trebuinţa şi legalitatea dreaptă a luptei de clasă. Ea şi numai ea, conştientizată şi asumată, desfăşurată în respect pentru lege şi ordine, poate fi motorul evoluţiei pozitive a societăţii; noi, după 22 decembrie 1989, ne aflăm într-o INVOLUŢIE profundă, complexă şi rapidă, cu unul dintre rezultate lărgirea incredibilă, pînă la ruperea legăturii, a distanţei dintre salariul minim real (de circa trei-patru sute de lei) şi cel maxim nominal (cel real fiind mult mai mare) de circa patru milioane de lei: imaginaţi-vă, grafic, un muncitor mîncînd, într-o lună, cu familia sa, trei-patru pîini în faţa unui munte de godzilă devorînd ... patru milioane de pîini !
Iar deasupra nişte decrepiţi spunîndu-le "nu trebuie să vă gîndiţi la lupta de clasă, căci fericiţi vor fi... cei săraci...!"
Pînă cînd, Clasă Muncitoare, vei suporta batjocura ?!? Ar trebui să-ţi aminteşti, cît nu e prea tîrziu: "Hai la lupta cea mare/ Rob cu rob să ne unim !"
Jos Burghezia şi Moşierimea ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu