În Socialism exista un cîntec mobilizator pentru alegeri care avea un refren "Hai la vot !", sigur făcut de aceiaşi, de tip Ana Blandiana, care miaună şi acum pe aceleaşi lungimi de undă...
Exceptînd primul vot, pare-mi-se, de ziua mea,-la 5 martie 1960- nu m-am dus decît luat de şleahtici, cu maşina, de acasă (să fim corecţi: cu rugăminţi). Noi toţi îngînam, murmuram sau rosteam refrenul -ceea ce ne amuza, ca formă de protest- "Dă-i la Bot, dă-i la Bot !"
Acum mergem să facem acelaşi lucru, deşi nu mai există garanţia din timpul regimului democrat, cînd ştiai că ei, Aleşii, reprezintă interesele generale pozitive ale comunităţii, garanţie negată parţial atunci, negată total şi absolut acum.
Pînă la această mascaradă, deviza era să NU mergem la vot, căci şi aşa nu-l putem transforma în alegere, noi neputînd depune candidaturi, nici după recunoaşterea "de jure" a Partidului de către CEDO, datorită bestialităţii despotice a ciocoilor pecerişti care ne-au blocat orice cale de existenţă, darmite de acţiune !
Totuşi o INOVAŢIE de maximă importanţă a intervenit anul acesta: posibilitatea de a ne evidenţia VOTUL DE PROTEST prin introducerea în urnă a votului alb, fără nicio ştampilă. De aceea, de acum deviza noastră este OAMENI AI MUNCII, SĂ MERGEM CU TOŢII LA VOT ! Este singura "alegere" a noastră, fără alternativă; numărul de voturi albe va arăta cîţi ne-am înţeles rostul nostru cel mai intim.
În speranţa că VOTUL DE PROTEST va fi semnificativ înalt, avem, iată, baza de la care să pornim, imediat, la pregătirea prezentării candidaţilor noştri proprii pentru europarlamentarele şi prezidenţialele din 2009. Să trecem la fapte !
Nici un votant lipsă ! Toate buletinele noastre de vot - albe, neatinse de ştampilă ! Să afle infractorii că NOI SÎNTEM CEI MULŢI ! Iar în politică NUMĂRUL ESTE CEA MAI MARE CALITATE ! Succes, stimaţi tovarăşi, exploataţi de către infractori şi asupriţi de imperii !
Jos burghezo-moşierimea ! Moarte Imperialismului şi Terorismului de Stat !
Trăiască SOCIALISMUL !
Adaug două epigrame adecvate momentului:
1. Unui partid (PSD) care pretinde, absolut gratuit, că este de stînga, dar face alianţă politică şi electorală cu un partid tipic burghez (PC), deşi acesta l-a trădat o dată, provocînd cel mai dezastruos moment:
Pare că te-ai ars (ori ba ?)
În trecut, şi-atunci de ce,
Pregătindu-ţi iarăşi ciorba
Nu sufli şi în ... P.C. ?
2. Unii candidaţi şi-au pictat chipul pe trotuar şi ne îndeamnă să-i votăm:
V-asigur că, anticipat,
Şi nu-s în urbe eu întîiul-
Deja pe unii i-am Botat
Chiar apăsat - şi cu ... călcîiul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu