Rezistența Patriei

 

Rezistența Patriei

 

Cred că nu mai este un ”secret” pentru nimeni că Patria noastră a rămas doar un nume, că statul ”nostru” este doar un Arendaș în slujba străinilor naziști, că nu mai avem limbă și scriere naționale, că Economia Națională este o simplă amintire, că Pămîntul, Vatra fostei Patrii aparține străinilor invadatori, că Poporul a devenit o populație imigrantă, în curs de sălbăticire, pe rol de zdreanță în slujba Vestului Sălbatic al Europei și, în general, al Occidentului.

            Dacă am conștientizat această cruntă realitate, realizată într-un ritm uluitor în numai 34 de ani, ar fi de datoria celor care o simt ca pe un atac mortal împotriva existenței proprii și a Neamului, să așezăm într-un Depozit al Valorilor Naționale, pentru eventualitatea că vom dispărea definitiv ori că ne vom reveni printr-un miracol, tot ceea ce gîndimcă ar fi important, esențial și definitoriu pentru rezistența Patriei în fața agresiunilor de esență nazistă inițiate împotriva noastră, unele de vreo două-trei secole, puse în aplicare după 22 decembrie 1989.

            Am motive și informații că oameni din toate clasele și categoriile sociale, întrunind cvasitotalitatea poporului, indiferent de caracteristici și năzuințe, regretă disoluția Patriei și radierea ei de pe harta Europei, aspect care mi-a fost confirmat chiar și de cei mai îndărătnici dintre cei care sînt în realitate ori numai porecliți ”maghiari”, dar cetățeni ai patriei noastre. Pornid de la această premisă, am considerat necesar să constituim un fel de stăvilar de beton pentru Rezistența Patriei care ar putea deveni scop și mijloc pentru o Mișcare Națională atotcuprinzătoare prin care Poporul să oprească trecerea în neființă a Istoriei Patriei și Poporului.

            Ca urmare lansez ideea de a structura prin liberă înscriere o asemenea Mișcare (care poate fi înscrisă apoi oficial) și o listă a elementelor care ar forma betonul de rezistență a Patriei. Vă recomand celor care apreciați inițiativa și formulați ”cărămizile” Rezistenței să nu-i băgați în seamă pe entitățile care se vor spîrcîi în calea noastră.

25 noiembrie 107 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

”Romînia se trezește” ?

”Romînia se trezește”

”33 de ani degeaba: ne-au întors în comunism”

Am reprodus două titluri pe care le-am văzut arborate la o televiziune, dar care există, probabil, la toate sutele de prostituate care sînt manipulate de șmecherii interni și internaționali. Aceștia toți continuă să adîncească tîmpitizarea în care au cufundat fosta noastră Patrie, golită de tot ce era Bun, Adevărat și Frumos în ea pînă în 22 decembrie, cu ultimii cinci-șase ani împletiți în Rele provocate de ticăloșia maximă din comportarea conducerii acelei găști fantomatice numită PCR, căzută în capcana otrăvitoare a împrumutului sinucigaș de la capitaliștii imperialiști.

            Romînia… nu se trezește; ea de fapt nu mai există decît ca un caldarîm pe care tropăie cizmele trupelor de ocupație, venite să provoace al PATRULEA Război Mondial, iar gunoaiele lor sînt măturate de trențăroșii fără minți, înfofoliți în lux occidental, menit să arate că Romînia moare, ci nu se trezește; niciodată în Istoria Omenirii ieșirea în stradă nu a adus vreun bine, ci, în cazuri de ”succes”, Străzniții au înlocuit răul existent cu unul mai mare și mai complex.

            Dar Năvlegăria din televiziuni este încîntată să-și vomite otrava și iluziile, pentru ca Romînia, care, în realitate, agonizează, să le mai asigure un crîmpei de bunăstare și, apoi, să-și dea duhul; saltimbancii chiar cred, înșelîndu-se, că în Globalism nu doar că vor supraviețui, ci chiar că o vor duce mai bine (așa cum se și exprima un universitar, doctor în științe, pretendent la titlul de politician de… stînga) !

            ”Romînia” este deja un sac de var ars și nestins, aruncat în oceanul infinit al pulverizării. ”Trezirea” ei ar avea o singură cale: organizarea politică a claselor sociale de elită -Țărănimea și Muncitorimea- care, cu procentul lor zdrobitor, ar înlătura din Putere Gunoaiele, lăsîndu-le liberă… Strada, pusă acum, de ele, la dispoziția Muribunzilor !

            Al doilea citat, în prima parte, îl confirmă post-factum, din partea ”dumiriților”, pe maestrul Tudor Gheorghe; da, Maestre, ți s-a sărutat, iată, obrazul spurcat, cu vreo trei ani în urmă, de niște jigodii… Dar cei 33 de ani nu s-au scurs degeaba; au golit Țara, lăsînd fără Patrie pe mai mulți de jumătate din Rătăciți. Și, în plus, au urcat bomboana idioțeniei în vîrful colivei: nu ne-au întors în ceea ce nu a existat niciodată, deci nu ne-au întor în… viitor. Comunismul -dacă Omenirea nu va dispărea în curînd- îl vom edifica după mai multe secole, după ce vom înlătura capitalismul, imperialismul, globalismul, extremismul, terorismul, fascismul -toate ismele otrăvitoare- și, revenind la Socialismul Patriilor, dar cu Partide Politice în locul găștilor, vom deschide, spre Lumină și Căldură, calea Democrației.

            Însă e un singur mod pentru aceasta: organizarea politică în Partide politice a tuturor claselor sociale care să obțină, fiecare, cîte voturi îi revin de la propriul Număr, căci Numărul este Regele în Politică.

17 octombrie 105 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Scrisoare deschisă

 

Scrisoare deschisă

către răspunzătorii iresponsabili

pentru declanșarea celui de-al PATRULEA Război Mondial

(care va fi, probabil, ultimul)

În baza libertății constituționale de exprimare (art. 30) și a îndatoririlor fundamentale care ne revin fiecăruia față de Patrie (art. 54-55) formulez prezenta scrisoare în scopul atenționării cetățenilor care au îndatoriri, în cadrul funcțiilor ocupate prin alegere sau numire, față de Patrie și față de Umanitate, în raport de creșterea alarmantă și galopantă a gradului de îngrijorare determinată de pregătirea și apariția unui amplu conflict planetar, la care participă (deja) zeci de state din toate continentele, atît cu specialiști militari de comandă și organizare, cît și cu cele mai moderne mijloace de luptă, existînd enunțuri de tip amenințare și acțiuni experimentale chiar cu arme de distrugere în masă, inclusiv nucleare.

            Lupii hămesiți din întreaga lume, aflați la conducerea țărilor lor, incapabili să-și rezolve problemele existenței propriilor popoare –pe care le țin în mizerie și sărăcie (vedeți cîți săraci și analfabeți există în USA !)- au tăbărît cu toate forțele pe Marea Rusie ca s-o oblige să le dea ”pămînt și apă”, totul începînd cu practicile Globalismului constînd în acapararea prin ”cumpărare” a pămîntului din statele proiectate spre înfulecare, între acestea fiind regiunea rusească numită Ucraina și statul Romînia; informații neconfirmate (la noi nu există public nici un adevăr, oricît de mic, în ceea ce emană autoritățile) aduc știrea că o treime din Ucraina este cumpărată de USA –probabil și pămînturile Dacice de acolo- iar în Romînia procentul ar fi ajuns la jumătate !

            Ca urmare -și pe această bază- cele două foste state socialiste sînt acum burdușite cu trupe și armament, făcînd exerciții de nimicire a pămîntului și populației din Ucraina, spre a toca realizările acesteia (pentru ca apoi să reconstruiască pe poziție de stăpîni) și provocînd, prin toate mijloacele, pe Rusia pentru a-și reduce armata și forța militară și, mai ales, pentru a impune, în apărare, utilizarea armelor nucleare.

            Rusia este singura mare putere care apără ideea de Patrie, toate celelalte din Europa -și nu numai- aflate sub conducerea triburilor sălbatice ale Khazarilor, s-au aliniat la ideologia și politica lui Marx în scopul oficializării Statului Unic Global Extremist Marxist ale cărui aspecte importante (filozofie, ideologie, limbă, modul de producție -în toate fazele lui- conducere unică, nealeasă de nimeni, necunoscută, inclusiv a forțelor armate centralizate și cu comandă suprastatală) dirijează deja existența Omenirii, întru aplicarea principiului vechi de 35 de secole elaborat de evrei și aplicat ideologic de Marx-Engels și politic de V.I. Lenin, principiu căruia i s-a opus doar I.V. Stalin, motiv pentru care acesta nu a fost Învingător în cel de-al Treilea Război Mondial: O Turmă și un Păstor…

            La acest parcurs al distrugerii Omenirii s-a aliniat, de 33 de ani, și statul poreclit Romînia în care viețuiește, de zeci de mii de ani, partea centrală a Poporului Dac, cel mai vechi și cel mai mare din Europa, cum ne-au spus-o Grecii, ei înșiși nomazi veniți și stabiliți pe pămîntul nostru. Dîrz, neînfricat și rezistent, harnic și înțelept în lupte, de înaltă civilizație și respect pentru alții (cum nu sînt hoardele invadatoare), existăm, iată, ca Popor, în vreme ce mulți din invadatorii noștri nu mai au nici nume…

            Dar acum, cotropiți, fără Patrie, fără Glia toată, fără Limba Dacă, lipsiți de Demnitate și Verticalitate, fără conducători proprii, ne-au luat vînturile turbate în iureșul lor împotriva Fraților istorici, Rușii, urmași ai Massageților, cu care, împreună, am stat victorioși, sub Regina Tomiris, în înfruntarea și învingerea marelui Cyrus al Perșilor; să ia aminte căpcăunii: Dacii toți, împreună, l-au învins pe Cyrus (pe cînd Romanii abia apăruseră), iar acum Turbații, veniți din toate colțurile lumii, ne iau cu ei împotriva noastră și alor noștri, spre a contribui la declanșarea celui de-al PATRULEA RĂZBOI MONDIAL (inițiat în urmă cu zece ani, la Maidanul Kievului). Punctez, din nou, că istoricii, analfabeți în Politică, nu știu că războaiele mondiale au fost pînă acum TREI: 1. 1914-noiembrie 1918, 2. martie 1918-1922, 3. 1939-1945/1946, toate pornite de Lupii hămesiți împotriva Poporului pașnic al Rusiei, pentru a i se fura pămîntul și bogățiile, la fel ca cel de-acum, al Patrulea. Am comunicat Președintelui Putin soluția Victoriei.

            În acest vîrtej a fost antrenat și Poporul nostru de conducerea post-decembristă, esențial și total anti-națională, anti-patriotică, anti-democrată care -dacă Omenirea nu va pieri- poartă întreaga răspundere pentru subjugarea, umilirea și posibila dispariție a Patriei și a Poporului.

12 octombrie 105 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Precizare importantă

 Publicăm aici un comunicat pregătit pentru domeniul propriu ”Partidul Comuniștilor” care ne-a fost, însă, refuzat:

                                                                            PRECIZARE

Postările de pe pagina de facebok a partidului ”Comuniștii (Anti-marxiști)” nu reprezintă un comunicat sau poziția oficială a partidului decît sub semnătura inițiatorului și Președintele partidului, prof. Gheorghe I. Ungureanu. Precizăm că noi, fiind partid al Țăranilor și Muncitorilor –clasele sociale de elită ale Poporului Dac- nu avem nimic în comun cu ”partidele”, inclusiv PCR (care nu sînt Partide) numite comuniste, socialiste, social-democrate etc etc, deoarece toate acestea au un singur țel anti-democrat și anti-patriotic: construirea societății formată dintr-o Turmă și un Păstor (stabilit de vechile triburi sălbatice ale evreilor), concretizat filozofic, ideologic și politic de Marx și Engels, aplicat de V.I. Lenin, totul prin VIOLENȚĂ, pentru constituirea Statului Unic Globalist Extremist Marxist, cu anularea tuturor Patriilor.

Fiind Comuniști Anti Marxiști, milităm pentru o societate Democrată –de esența Socialismului Primar Natural (din Comuna Primitivă)- cu partide politice organizate pe principiul fiecărei clase sociale -ci nu pe idei aberante, lipsite de conținut social- și păstrarea intangibilă a fiecărei Patrii. Orice organizare supra-statală nu poate cuprinde decît subiecte absolut egale, cu drept de VETO pentru fiecare, fără explicații. Niciun stat ori cetățean nu poate deține nici un metru pătrat de pămînt în alt stat și nu poate promova în Putere persoane cu altă cetățenie (dar acelea pot ocupa, în raport de competențe, orice post în Administrație și Justiție, slujind cu devotament Puterea).

21 septembrie 105 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

 

Zdrăngănăul

Zdrăngănăul 

Pe ruta Pitești-Curtea de Argeș a reapărut Zdrăngănăul, un fel de ”dîrzînă” pe care o știam din anii adolescenței, călătorind cu CFF de la Oești la Curtea de Argeș și retur, uneori chiar pînă la Cumpăna, Capra sau Braia, pe unde ”trenulețul” transporta bușteni, metri steri, muncitori și chiar… turiști. Am avut și ocazia rarisimă să merg și cu dîrzîna, căci într-o zi, aflîndu-mă la Cumpăna, venind spre casă de la Stîna Mare, unde lucram la preseacă, s-a oprit lîngă mine miraculosul vehicul gata-gata să mă calce și dinăuntru m-auzii strigat: ”Măi, băiete, nu ești al lui Ion ? Hai cu noi”…

            Era consăteanul Vasile Surdu, de-ai lui Pîrvulescu, ajuns director al UFET-ului, iar eu, da, eram al lui Ion, tatăl meu, pe care-l respecta directorul. Am mers așa lin și frumos, secondat prin Cheile Argeșului de o muzică în sunet diafan, cu un țăcănit în surdină, abia perceptibil, ca un zumzet de albine, pînă la Oești, unde era șef de stație alt consătean, tot Vasile Surdu, frate cu faimosul național ”ghicitor” și tămăduitor Lisandru lu Voicuț; nu am avut nicio neplăcere din partea bijuteriei, iar despre călătoria asta minunată am vorbit deseori, cu mîndrie…

            Acum, urcat în Zdrăngănău, am parcurs cam 90 de minute pînă la Pitești (și, respectiv, Curtea de Argeș, la retur) și relatam unor tineri (exuberanți și rîzîtori) despre ce minunat era să călătorești de la Curtea de Argeș la București (și retur) în cam 110 minute, în urmă cu vreo 60 de ani cînd Romînia era… Țară (se priveau mirați adolescenții) și funcționa un tren adevărat, cu totul ”romînesc”, dar ziceam că mergem cu ”trenul japonez”…

            Urcat de curînd pe plaiul înspre îmbătrînire, am regretat expres de cel puțin 90 de ori, în cele 90 de minute, că nu mi-am făcut asigurare pentru incidente cu CFR-ul și mă gîndeam, echilibrîdu-mi suferința, la ce-or fi pățit bieții noștri conaționali, în urmă cu vreo două sute de ani, cînd li s-a pus la dispoziție primul tren în Banatul nostru (Oricît este el de mare/ trei feluri de drumuri are…), grănițuit atunci de alții…

            Pot să cred că nici în Ucraina, sub bombardamente apocaliptice, nu circulă trenuri care să-l egaleze în grotesc și dezmăț pe zdrăngănăul nostru; dacă vreți să înțelegeți, văzînd cu proprii ochi, cît de cumplită este groapa de gunoi în care ne-a aruncat Contrarevoluția din 1989, vă sugerez să încercați Zdrăngănăul pe ruta Pitești-Curtea de Argeș.

30 august 105 e.d.

                                                           Prof. Gheorghe I. Ungureanu            

 

23 August 1944

 

23 August 

Zi de mare însemnătate și importanță pentru înreaga lume, dar mai ales pentru Europa și, în primul rînd, pentru statul Romînia. Ruperea unilaterală a alianței țării noastre cu Germania Hitleristă și cu consecința întoarcerii armelor împotriva fostului aliat au produs mari consecințe pentru evoluția celui de-al Treilea Război Mondial (1939-1945), în sensul scurtării duratei, reducerii numărului victimelor (din partea tuturor beligeranților), facilitarea înaintării mai rapide a Armatei Roșii spre Berlin, reluarea activității economice normale pe întinse spații din mai multe țări și, nu în ultimul rînd, refacerea colaborării tradiționale, de multe milenii, între Poporul și țara Daciei cu Poporul și Țara Sovietelor, ele însele formînd cea de-a doua și cea mai mare parte a Daciei (Massageții), care formaseră în urmă cu două-trei milenii un singur Stat, cu o singură mare și puternică oaste care l-a învins și l-a decapitat, sub Marea Regină Tomiris, pe mîndrul și înfumuratul Cirus, regele Perșilor, devenit amintire prin nesăbuința dorului de-a și-o face roabă sau asociată pe viteaza, tînăra și frumoasa Regină Dacă, devenind stăpîn peste mult rîvnita țară bogată.

            Actul de la 23 August 1944 fixează în istorie și meritul lui Mihai –chiar dacă ar fi singurul- care funcționa ca Rege, prin cele două intervenții, realizate cu forțele politice progresiste: deschiderea frontului de la Iași pentru Armata Roșie și înlăturarea guvernului condus de Generalul Antonescu, colaborator al Germaniei hitleriste..

            Numirea unor guverne de orientare democrată, avînd ca reper central Partidul Comunist din Romînia, ieșit din neagra ilegalitate chiar în această mare zi istorică însemnată -care a creat premizele evoluției istorice spre Socialism- reprezintă pasul decisiv pentru progresul excepțional al țării în următoarele patru-cinci decenii, întrerupt brutal și total de crimele monstruoase din 22 decembrie 1989, săvîrșite de către peceriști din conducerea țării.

            De remarcat datoria politică, istorică și patriotică de a înlătura din denumirea nejustificată a marelui act de la 23 August 1944 consemnarea trecută ca ”zi a eliberării de sub jugul fascist”, deoarece această calificare nu are sub nicio formă acoperire în faptele reale ale istoriei. Romînia a fost aliata Germaniei din voința guvernului, care așa a înțeles să exprime și să apere interesul național al timpului (cum nu se întîmplă deloc sub Contrarevoluția din 1989).

Trăiască 23 August 1944 !

23 August 105 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu

Comuniști și ”comuniști”

Comuniști și ”comuniști”

 

Două categorii de perfecte antonime își zic la fel: comuniști, dar unii au fost și sînt -de 165 de ani, care includ și Secolul Socialismului- esențial anti-comuniști, pentru că așa i-a proiectat și orientat Marx, apoi i-a format Lenin, sub imperiul unicului principiu – Violența, cu excluderea, evidentă, a Democrației și a Patriei, atît în întreaga societate, cît și în interiorul propriei organizații. De aici înlăturarea și chiar uciderea în masă a adversarilor-dușmani –cum au fost în Rusia, devenită Sovietică, Eserii, de fapt Socialiștii Revoluționari, bolșevicii adevărați- și a populației, în partea ei cuprinzîndu-i pe cei bogați și puțin mai înstăriți decît cei săraci.

            De aici pornind, un Pucăr actual, total analfabet (în politică), își dezgolește urîciunea în public: ”ori sînteți comuniști, ori democrați și patrioți !”. Vă imaginați la ce nivel de hal a ajuns tîmpitizarea și cît de greu -sau poate niciodată- vom trece peste molozul pecerist, cum știm și am simțit deja în fiecare clipă că în 33 de ani ai Contrarevoluției –clar anti-comunistă, deci anti-democrată și anti-națională- nu s-a ivit nici un Comunist, din tot nămolul autootrăvit de 3.831.000 cîți se ițeau în osanale pînă în 22 decembrie cel negru.

            Peste tot în lume s-a urmat același șablon: preluarea averilor din mîna celor bogați, acțiune justificată limitativ, prin aceea că obligațiile de război o impuneau, apoi, cu dreptate, averile erau realizate de cei mulți, deveniți beneficiari ai noii Puteri și Guvernări, dar nicio lege a societății Omului, specia superioară a planetei, nu permitea niciodată și nicăieri uciderea celor învinși, așa cum au făcut-o pretutindeni bestiile care au condus fără drept, ci prin uzurpare, societatea în orînduirile dezastrului istoric –Sclavagism, Feudalism, Capitalism, Imperialist, Fascism. Gîndiți-vă cîte mii, zeci de mii, sute de mii de producători ai bunurilor de tot felul au fost uciși prin înfrîngerea revoltelor, răscoalelor, grevelor, manifestațiilor anti-guvernamentale, războaielor civile, revoluțiilor și tuturor împotrivirilor, toate petrecute în orînduiri care nu aveau și nu permiteau organizare politică.

            Acești ”comuniști” marxiști-leniniști n-au explicat niciodată –nici nu știau și nici n-ar fi înțeles, cum constatăm zilnic- ce înseamnă Democrație, Politică, Partid, Luptă-de-clasă (care este exclusiv politică, deci de idei, proiecte, programe enunțate în total respect pentru adversari), Adversari-Dușmani-Colaboratori, Putere și Administrație, Alegere și Votări… Cucerind Puterea, prin Violență și înșelăciuni, puneau în practică un singur principiu, fixat din vechime de conducerea triburilor sălbatice ale Evreilor și Khazarilor: regula Mortală ”cine nu e cu noi este împotriva noastră”, de unde justificarea eliminării, încălcînd legea sfîntă a comunității pe care toate speciile (exceptînd cea superioară… Omul !) o respectă: nu ucizi semenul !

            Comuniștii adevărați, anti-marxiști, am proiectat o societate dreaptă pentru toți, fără dușmani,, fără exploatare, fără asuprire, fără înrobire, în care ”lupta” se dă între cuvinte, idei, proiecte, programe, organizații politice ale fiecărei clase sociale –Partidele- în deplin respect reciproc, atît în accesul spre Putere și Administrație, cît și în interiorul acestora, aceasta fiind lupta calitativă pentru organizarea și conducerea societății astfel încît ”s-avem parte dreaptă, egală fiecare și să trăim ca frați”, deviză pe care geniul nostru tutelar, Eminescu, o pune în graiul Proletarului și în care ”partea dreaptă” ”egală” și frățietatea au conținut noțional calitativ, ci nu cantitativ, după tezele stabilite (corect) de Marx…

            Cei care ”au rămas agățați de barba lui Marx”, cum scrie un cademician, evident pecerist, nu pot înțelege că altceva, cu totul altceva, este a fi Comunist, esența calificării formînd-o împlinirea Democrației, cu păstrarea și înălțarea Patriei, eliminarea tuturor discriminărilor, iar instrumentul de măsură a calității este Munca în libertate organizată (pentru sine, pentru familie, pentru societate), cu excluderea oricărui element al Globalizării, iar interesele bilaterale devin rezolvabile prin colaborare reciprocă.

            Pentru această cale a drumului Frumos și Drept, fără convulsii, spre Socialism, apoi spre Comunism, trebuie să hotărască politic CEI MULȚI și EGALI –diferența dînd-o prima calitate în Politică, Numărul- prin singura pîrghie cinstită (asigurată în contemporaneitate de cele mai multe constituții): Partidul, adică organizarea politică a fiecărei clase sociale; cei care au vrut și au făcut ”partidul întregului popor” au fost, fără dubii, anti-comuniști, rezultînd foarte clar pentru oricine, chiar neinițiat, că adevărații Comuniști nu pot fi decît anti-marxiști.

20 august 105 e.d.

Prof. Gheorghe I. Ungureanu