sâmbătă, 11 noiembrie 2017

Datoria istorică a Jubileului

Răspund acum la o întrebare în mod firesc așteptată; scrisesem o parte a textului cînd am fost apelat și am avut o lungă convorbire cu Vicepreședintele Constantin Dascălu. Tema este ce le-aș fi spus și pro-pus participanților la sărbătorirea Centenatului MRSO. Încă din anul 73 al Erei Democrate, chiar din ianuarie 1990 (în calendarul iudeo-masonic), am elaborat texte fundamentale pentru Doctrina Comunistă, deosebită, în esențe, de ceea ce pretinșii bolșevici numesc ”marxism-leninism”, limitînd și strangulînd, spre și pentru Dreapta, caracterul deschis și sistemic al materialismului dialectic. Am scris despre toate în articole, le-am publicat în cărțile mele pe care puțini le-au citit și le citesc, căci toate mijloacele de comunicare în masă sînt la mîna exclusivă a anti-comuniștilor peceriști, în vreme ce Partidul Comuniștilor nu poate face niciun pas, orice încercare fiindu-i blocată de nămolul de peceriști care sporește în progresie geometrică, prin tinerii fără carnete, pe măsură ce unii ies din viață, în progresie artitmetică. Iată despre ce trebuia să se vorbească la Leningrad (cred că nimeni n-a protestat față de pîngărirea anti-istorică a numelui acestui oraș în care s-a schimbat istoria) și la Moscova: 1. MRSO nu a fost un puci, cum îl batjocoresc unii, ci o Revoluție, prima din istoria Omenirii, care a instaurat bazele social-politice ale societății mult visate –Socialismul- prin aceea că a instituit Puterea Democrată, exprimată neechivoc, fizic, prezenți în stradă –fără Lenin, fără Troțki, fără Stalin, fără Plehanov, fără Zinoviev, fără Kamenev, care au pregătit-o, însă, ideologic, politic-organizatoric și mobilizator, prin presa comunistă care circula clandestin dar imens- de către Muncitori, Țărani și Soldați, înarmați, chiar sub administrația guvernului provizoriu și împotriva acestuia, declarat (genial, de către Lenin !) inamic al Revoluției, astfel înlăturat, iar Puterea a revenit celor de drept Puternici. 2. Din păcate, Puterea Democrată, Revoluționară, a durat numai o noapte și o jumătate de zi, căci conducătorii pesediști –prezenți acum la tribună în fața sălii arhipline de cei care au cucerit Puterea prin Revoluție- au numit guvernul cel nou în care s-au pus ei, iar din Putere au dispărut cei care au făurit-o: Muncitorii, Țăranii și Soldații; aceasta este pecetea stranie, anti-democrată, deci anti-comunistă a primului secol al Erei Democrate ! Vorbele acestea ar fi trebuir să fie betonate în esența textului sau cuvîntării tovarășului Ziuganov; ele i-ar fi adus 85 de procente la viitoarele alegeri. Momentul pierdut va reveni, poate la finalul următprului secol. 3. De ce s-a întîmplat așa ?!? Pentru că Revoluția Bolșevică a fost furată de Menșevici ! ”Confiscată”, cum ar zice Criminalul șef de la noi. Toți, în toate statele în care s-a instaurat regimul politic democrat (poate, cu excepții în Cuba și Albania, dar trebuie cercetat) s-au declarat Comuniști bolșevici și au fost, după exemplul lui Lenin, menșevici anti-bolșevici, care au lălăit despre Politică, despre Democrație, despre mase populare, despre partid, despre alegeri, despre Socialism, construit dificil, deseori sucit, ajuns uneori caricatură, ca în schemele grotești de tip Orwell-Păun… 4. Dacă putem, cînd și cum să reparăm ? La eventuala întrebare pusă de tovarășul Ziuganov –oaspeții săi, interni și externi, toți menșevici, n-o puteau silabisi- l-aș fi sprijinit pe loc: Conducerea Partidului Comuniștilor autentici, adică Bolșevici –al ”Comuniștilor”, ci nu doar ”Comunist” !- trebuie să aparțină Bolșevicilor, adică celor mulți. Condiție sine qua non, altfel Partidul, ca și Puterea, se situează în afara noțiunii ”democrație”. Concretizez: un partid al Comuniștilor trebuie să aibă, obligatoriu, ad validitatem, în conducerea executivă circa 85 % Muncitori și Țărani, iar în Puterea statului (legislativ), spre a fi democrată, Muncitorii și Țăranii trebuie să ocupe, obligatoriu, prin Constituție, circa 85 procente. La jubileul Centenarului de aur al Omenirii, PCFR ar fi trebuit să aibă, în afară de tovarășul Ziuganov și alți vreo 10-14, Muncitori și Țărani în procent de 85. În plus, spiritul Bolșevic impune o repartizare absolut justă din punct de vedere teritorial și al vîrstei, precum și al etniei și naționalității. 5. Esența Doctrinei Comuniste detestă secretul, inclusiv al votului ascuns, atît în Partid cît și pentru Putere, exclude profesionalismul în politică, precum și calificarea ca inamici a adversarilor politici. 6. Internaționala Comunistă este o necesitate vitală, ca centru de studii și dezbateri teoretice, de acumulare, analiză și sinteză a practicii revoluționare, fără structură organizatorică de conducere. 10 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

joi, 9 noiembrie 2017

”Tovarășe Bolșevic, de ce n-ai fost la Moscova ?”

Vreau să le mulțumesc celor care-mi transmit aprecieri și felicitări pentru conținutul articolelor mele, precum și celor care îmi pun întrebări incitante ori sîcîitoare, ba chiar și celor care îmi critică ideile, din simpatie ori cu adversitate sau cu dușmănie ofensatoare și autoritară ori cu venin nociv (specific peceriștilor)… De multă vreme m-am gîndit cu mare entuziasm la posibila participare a mea la marele jubileu de la Leningrad și Moscova, iar de cîțiva ani speram să fiu în stare ca să (re)fac frumoasa călătorie din timpul regimului democrat în cele două localități, pentru a-mi expune rezultatele cercetărilor mele și a prezenta cîteva lucrări și propuneri privind viitorul Mișcării Comuniste Internaționale. Nu aveam în vedere o posibilă atitudine retrogradă a conducerii Partidului -care se prezintă a fi al lui Lenin- de asemenea grad încît, în calitate de Președinte al Partidului Comuniștilor, să nu fiu invitat la manifestațiile aniversare; nu am primit totuși invitație, deși m-am adresat tovarășului Ziuganov, dar am solicitat sprijin și la alți tovarăși. Cu greu m-am asigurat de posibilitatea de a împrumuta suma necesară pentru deplasare (transport, cazare și masă), însă fără invitație nu se poate obține viză de intrare în Federația Rusă, necontînd nici faptul că, din vechime, Noi și Rușii aparținem aceluiași mare Popor Dac, iar Partidul tovarășului Ziuganov pretinde că este al Comuniștilor Ruși… La noi există mai multe găști de peceriști –care se prezintă cu emfază a fi… Comuniști, după ce și-au asasinat conducătorii în clocote de entuziasm și satisfacții și, probabil, aceștia s-au dus la sărbătorirea Centenarului Erei Democrate, chiar fără să știe de aceasta și, mai ales, fără s-o înțeleagă și s-o accepte; dar ei au legături, au bani și… multă nerușinare. Nu-i vorbă -și recunosc îndurerat- că ei sînt cei care seamănă cu Partidul lui Lenin, ci nu eu (și Partidul Comuniștilor), adică sînt toți ce au fost marii conducători din Rusia Sovietică: social-democrați, adică… Menșevici. Iată de ce, stimați tovarăși -care mă întrebați cu compasiune sau bucurie, mă certați ori mă batjocoriți- nu am fost la Moscova, eu fiind Bolșevic, totalmente devotat claselor sociale fundamentale ale Poporului nostru –Muncitorimea și Țărănimea- trădate sistematic și mortal de către lepădăturile peceriste (la fel putem spune ”peceusiste”). Nu și-au putut permite tovarășii, care mai au totuși adeziunea a 20 % din electoratul rus prezent la alegeri, nu și-au putut permite ca cineva să le spună de la tribuna Centenarului că ei, tot timpul celor o sută de ani, au fost ceea ce sînt – Menșevici, așa încît au căzut eroic în zadar mari organizatori și conducători ai Partidului declarat Bolșevic, numindu-i, exemplificativ, pe Troțki, Kamenev, Zinoviev, alții și alții…între care Stalin însuși, detronat (post mortem) moral și politic, în ciuda mărimii și meritelor lui incomensurabile, motiv pentru care nu a putut avea loc lîngă Lenin în faimosul mausoleu din Piața Roșie. Greu de acceptat, dar să sperăm că nu se va întîmpla tot așa și la cel de-al doilea Centenar; atunci vom avea o majoritate confortabilă de state cu Putere Democrată în parlamentele cărora majoritari vom fi Bolșevicii, iar cei care vor visa la Capitalism, Feudalism, Sclavagism se vor zbate din răsputeri să intre în parlament cu unu-doi reprezentanți; rețineți, vă rog, măcar cei care înțelegeți și vă plac ideile mele, esențialmente democrate, că sub Puterea Democrată nicio persoană nu va avea de suferit, în niciun fel, din motive de idei politice retrograde și reacționare: ”pedeapsa” lor va fi, exclusiv, insuccesul. Atunci, la cel de-al doilea Centenar va fi organizat nu doar la Moscova și Leningrad, ci în toate statele lumii, cîte un stand cu operele tovarășului prim Bolșevic autentic victorios, textele adăugînd numele meu, spre satisfacția miliardelor de Muncitori și Țărani, Sfinții cei adevărați ai Planetei. Pretutindeni se va cînta Internaționala, pionierii vor intona Imn Legămîntului pionieresc, lumea va intra, după sărbătorire, în al treilea Centenar, anul 201 e.d., Internaționala Comunistă va purta numele meu, iar poeții vor presta divina lor artă la al sutelea Festival al Poeziei Militante Revoluționare în Limba Dacă, vorbită de peste jumătate din populația Planetei… Pentru a vă bucura din plin de toate acestea, puteți intra în Partidul Comuniștilor… 8 noiembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU

marți, 7 noiembrie 2017

7 Noiembrie !

Astăzi se încheie primul secol al Erei Democrate. În urmă cu un secol s-au împlinit pentru întîia oară cele mai înalte și îndreptățite aspirații ale claselor și categoriilor sociale exploatate, asuprite și robite care, prin Munca lor, produc toate bunurile materiale și spirituale necesare pentru asigurarea existenței și progresului întregii societăți, caracteristică valabilă pentru toate statele antedemocrate. Mobilizați de conducerea colectivă a Partidului Social-Democrat (între cei mai activi remarcîndu-se I.V.Stalin și Lev Troțki) și de sovietul din orașul Petrograd -care conducea teoretic guvernul provizoriu- toți acționînd sub direcționarea ideologică a Comitetului Central aflat în străinătate, în care își asumase rolul conducător V.I. Lenin, deși era mereu prezent însuși Plehanov, veteranul mișcării, Muncitorii, Soldații și Țăranii au ocupat străzile și Palatul guvernamental, au înlăturat și au arestat guvernul provizoriu, totul sub Puterea revoluționară a celor mulți. Pe drept cuvînt cucerirea Puterii de către masele populare, sub conducerea unui partid propriu, caz unic în istoria Omenirii, reprezintă deschiderea unei noi etape în evoluția societății omenești, total și esențial diferită de ceea ce a putut exista în mileniile anterioare; pentru acest motiv am numit Era Democrată, noua evoluție începută la 7 Noiembrie 1917, moment pentru care am inițiat o nouă numerotare a curgerii Timpului, anul vechi 1917 devenind anul 1 al Erei Democrate. Dar nici măcar acest lucru nu l-au înțeles lepădăturile peceriste, care n-au avut în minte și în gușă decît vorbe goale despre socialism, partid, politică, putere, democrație, neexistînd nici măcar un membru de partid care să nu se lepede de ceea fornăia pînă la 22 decembrie-cel-negru. Imaginați-vă că lighioanele istorice au găsit (de adevărat sau fals) cîte 250 de nume ca să-și încropească ”partide” –burgheze, moșierești, etniuce, religioase, legionare- în baza acelei aberații iliesciene din 1989, numită ”legea partidelor”, dar între cei 3.831.000 de peceriști nu s-au putut găsi 250 ca să-și înscrie propriul partid sub numele pe care-l scandau demențial zi și noapte… La 23 martie 79 ed./ 1996 am înființat Partidul Comuniștilor, după mai mult de șase ani de eforturi, neputînd finaliza documentele nici în 1991, nici în 1993, căci grupurile de peceriști cu care colaborasem la strîngerea de semnături, nu au vrut partid democrat și s-au retras, urmînd un război lung de peste zece ani cu autoritățile interne și cu cele ale imperiului (acestea acceptînd însă înscrierea partidului) pentru oficializarea înscrierii, dar niciodată nu am putut candida pînă în 2016 din lipsă de candidați, deoarece peceriștii, fără excepții, îi blocau pe toți doritorii de înscriere în partid și de candidatură, peste tot acționînd profund blocada peceristă împotriva Doctrinei Comuniste. La 7 Noiembrie anul 1 e.d. nu se întîmpla așa; din acea zi toate clasele și categoriile sociale se puteau organiza politic, toți conducătorii Comuniști, în frunte cu Lenin, Troțki, Stalin, Zinoviev, Kamenev ș.a. (Plehanov plecare cu un an mai devreme) nu se opuneau acestei organizări, cum au făcut și fac la noi peceriștii, nici chiar după ce și-au numit partidul Comunist și Bolșevic, ei avînd însă gîndul ascuns –acela de a rămîne social-democrați- pe care și l-au îndeplinit în totalitate, chiar vorbind de mase populare, de bolșevici, de doctrina marxist-leninistă, de construirea Socialismului și Comunismului… (Într-o carte separată dezvoltăm această temă). Pentru această deschidere spre libertatea de organizare politică stătătoare a fiecărei clase sociale, cu posibilitatea de accedere la Putere și de a institui Puterea Democrată, 7 Noiembrie este cel mai mare eveniment de sărbătoare din întreaga istorie a Omenirii. Cum au înțeles partidele ”comuniste” să cinstească și să fructifice acest eveniment putem vedea cu ușurință din realitatea că, după primul secol al Erei Democrate nu există nici un stat cu Putere Democrată și, din cele peste 50 % din state în care s-au instituit regimuri politice democrate, astăzi nu mai sînt decît cîteva; unele chiar construiesc, sub conducerea Partidului Comunist… Capitalismul ! Mai notăm un aspect iarăși cunoscut: există un singur stat din întreaga planetă în care un partid democrat nu poate funcționa: Romînia. Cum se explică aceasta ? Se pot inventa tot felul de explicații, una este certă și simplă: Romînia era țara cu cel mai mare ”partid comunist” din lume (procentual), în care totalitatea lepădăturilor s-au declarat și sînt, după ce și-au asasinat conducătorul, anti-comuniste… Nu de aceea numai Partidul Comuniștilor de la noi nu a fost invitat la Leningrad și la Moscova ?!? I-a fost cuiva teamă că le voi spune cele de mai sus ? În ciuda lor, a lepădăturilor, strigăm cu cea mai profundă voce: Trăiască 7 Noiembrie ! 6 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

luni, 6 noiembrie 2017

Esența ne-democrată a partidelor ”comuniste”

”Comuniștii” cunoscuți pînă în prezent, indiferent din ce secol își trag seva, numele și renumele, nu au demonstrat în nicio țară că sînt democrați, adică bolșevici, ba chiar s-au dovedit total ignoranți cu privire la definirea politicii și a esenței democrate intrinseci a partidului cuprinsă obligatoriu în conținutul noțional al termenului, Partidul însemnînd, neapărat, o parte a societății, iar partea aceasta are o elită care prețuiește, înfăptuiește și reprezintă, exprimă și apără Munca producătoare de bunuri materiale și spirituale, fără de care societatea s-ar prăbuși, fiind cea a Comuniștilor autentici, Bolșevicii. Aceasta în timp ce aceia care disprețuiesc și doar folosesc rezultatele Muncii altora, dar vorbesc mincinos despre Eroii care duc înainte societatea sînt inamicii cei mari ai Muncii și ai Oamenilor Muncii, ei sînt Menșevicii, numiți în mod debusolant social-democrați, partea cea mai retrogradă și mai reacționară a societății, întrecînd cu mult în rău pe Răii titulari – Burghezii, Moșierii, Bancherii. În accepțiunea întemeietorilor partidului Comunist, Marx și Engels –care n-au știut și nici n-au vrut să-și numească fătul ”al Comuniștilor”- partidul imaginat de ei pentru construirea societății democrate și umane a viitorului, Socialismul, avea două hibe esențiale: 1. era organizat, format și condus de Intelectuali anti-democrați, deci anti-bolșevici și 2. nu era Partid adevărat, adică parte a unei societăți, ci un conglomerat supranațional, ceea ce înseamnă nici mai mult nici mai puțin decît structură falsă, esențial anti-partidică, meritul fondatorilor constînd în aceea că au lansat pe piața politică ideologia comunistă și chemarea la organizare politică a Clasei Muncitoare, Lenin este cel care a ruinat și mai mult templul Doctrinei Comuniste –pe care, în același timp, l-a înălțat și l-a extins- cuprinzînd , din interes strategic, în conținutul noțional și organizatoric și alte categorii decît ale Muncitorilor, în primul rînd Țărănimea, de care însă, în afara frazelor mincinoase, mereu s-a ținut departe, el purtînd în sînge distanța socială, ca progenitură moțșierească, purtător de titluri nobiliare. Un Partid al Comuniștilor trebuie să aibă în adunări generale, conferințe și congrese, în organele de Putere, ca reprezentanți ai săi, cel puțin 80-85 % Muncitori și Țărani, iar conducătorii intelectuali ai organizațiilor Comuniste trebuie să depună eforturi imense și infinite pentru a obține votul spre a fi aleși în funcții, dar Puterea în țările în care Comuniștii au condus și conduc societatea, trebuie să aibă reprezentate, în procentul corespunzător din societate, toate celelalte categorii și clase sociale care dispun de numărul suficient de votanți pentru a-și promova cel puțin un reprezentant. Este esențial ne-democrată societatea în care clasele sociale înlăturate de la Putere (prin violență, pe cale revoluționară sau prin alegeri) nu-și pot trimite reprezentanții proprii în Putere (inclusiv persoanele fizice care nu mai au funcții de conducere în stat), ori aceștia sînt înlăturați de pe scena politică sau chiar din viață pentru învinuiri ideologice (altele adică decît faptele penale de drept comun, pentru care nu pot fi scutiți de răspundere). Pentru a demonstra falsitate ori temeiul real al susținerilor mele, oricine poate verifica documentar dacă în cei o sută de ani ai Socialismului, în cele peste 50 % din țările lumii, a existat Putere Democrată sau nu; cercetînd, veți constata că în Puterea Națională (legislativul țării) nu numai că nu au fost reprezentate clasele sociale ale Muncii în procent de 80-85, dar că acestea nu au avut în Putere nici un Muncitor și nici un Țăran ! Despre ce să mai vorbim ? Niciodată un Soviet Suprem sau Comitet Central al PCUS cu 80-85 %, sau măcar 51 %, Muncitori și Țărani nu ar fi votat desființarea statului democrat și… dispariția partidului ”Comunist”… Organismele în discuție însă nu aveau nici de sămînță Muncitori și Țărani, ci numai bogați și îmbogățiți, toți ruginiți pe poziții de conducere în organisme de partid și de stat, în stere să comită crime abominabile împotriva propriilor tovarăși și chiar foști conducători și ocrotitori ai lor. La noi, cultul deșănțat al personalității l-a indus în eroare și pe Muncitorul conducător, Nicolae Ceaușescu, astfel încît, din abuz și înfîmfare, nefirești pentru un Comunist, a găsit a fi noprmal să-i critice, exagerat și pe nedrept, pe cîte un Constantin Pîrvulescu ori Gheorghe Cristescu pe motivul -care ar trebui să fie prezent în orice adunare de alegeri- că au sugerat sau au propus alegerea altui conducător… 5 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 5 noiembrie 2017

”Unde sînt bolșevicii ?”

În înternet sînt numai anti-comuniști, iar cei care, neparticipînd la acțuni politice organizate, nu știu că sînt anti-comuniști, dar doresc o societate democrată, așa cum a fost prezentată în lucrările marxiștilor, motiv pentru care iau ca etalon de simpatie și adeziune ”partidul comunist” PCR, cel care a creat și a condus societatea cu regim politic democrat din perioada 1945-1989. De la o asemenea poziție, mi-au venit întrebări și reproșuri, dar și susțineri în raport de conținutul articolului anterior (”Centenarul Menșevicilor”), centrul de preocupare fiind ”Care sînt bolșevicii și de ce comuniștii de pînă acum, precum și anti-comuniștii, îi acuză pe peceriști că au fost și sînt… bolșevici ?”. Pentru cine se pricepe la Politică și este adept (și cunoscător) al Doctrinei Comuniste, totul este foarte simplu, de aceea și răspunsul meu va fi tot simplu: 1. Bolșevici organizați nu au existat pînă în prezent (de la 1847), cu o excepție, pe care sînt onorat să v-o prezint: Partidul Comuniștilor (dar numai cel din Romînia, nu și cel din Republica Moldova ori din alte țări, cu nume eventual identic). Dar nu numai atît: n-au existat nici Partide, în respect față de proprietatea termenilor și nici preocupări pentru definirea Politicii și Partidului (cu unele excepții superficiale prezentate în cartea mea ”Dicționar Politic (științific)”. Gînditori comuniști favorabili bolșevismului (nenumit așa decît de pe vremea lui Lenin) au existat, ideile lor avînd un rol strategic: K. Marx, Fr. Engel, V.I. Lenin, dar niciunul nu a făcut nimic pentru organizarea unui partid bolșevic autentic, deoarece toți erau anti-bolșevici, adică social-democrați, Menșevici (aparținînd și servind interesele burghezo-moșierimii). Așadar, în Centenarul Socialismului nu au existat comuniști bolșevici (cu excepția notată mai sus), motiv pentru care nici un delegat intern sau extern la festivitățile Centenarului de la Leningrad și Moscova nu este -și nu poate fi- Comunist autentic, Bolșevic. Invitația și prezența mea acolo –de unică importanță epocală- ar fi tulburat mințile și psihicul celorlalți ”Comuniști” din Rusia și de pretutindeni. 2. Acuza permanentă și extrem de dură pe care contrarevoluționarii, în frunte cu Criminalul-șef Ion Iliescu, o aruncă în obrazul ”comuniștilor” peceriști, cum că ar fi Bolșevici, are același scop pe care, timp de un secol și mai bine, l-au avut Marx și Engels la 1847, apoi V.I. Lenin în secolul al XX-lea, pentru atragerea la luptă revoluționară a celor mulți – Muncitorii, Soldații, Țăranii. Găselnița, izvorîtă din inteligența, arhicunoscută și apreciată, a lui Lenin, a avut efect total: fără să înfăptuiască vreo acțiune revoluționară, Lenin mai ales (și grupul lui) s-au trezit, la 25 Octombrie 1917 (stil vechi) conducătorii unei revoluții înfăptuită deja de Muncitori, Soldați și Țărani, aceștia desemnîndu-i pe revoluționarii doctrinari (prin articole și cărți) drept conducători ai primului stat democrat din lume.. A doua zi însă, cînd organul de Putere Revoluționară din noaptea precedentă s-a transformat, sub conducerea lui Lenin, în organ de Putere Statală și în Guvern, s-a petrecut ce doar Lenin știa în mintea lui (și bănuiau cei din grupul conducător): Muncitorii Soldații și Țăranii nu făceau parte din Putere; de aceea Puterea, în tot timpul Secolului Socialist, nu a devenit Putere Democrată, doar vorbele și tezele fiindu-i favorabile; mulțimea culegînd însă beneficiile regimului politic democrat. Lipsiți de prezența în Putere a celor Mulți, conducătorii partidelor ”comuniste” au pierdut în fața tuturor încercărilor contrarevoluționare; revedeți, pentru edificare: revoluțiile victorioase de după 7 Noiembrie anul 1 e.d. din Ucraina, Basarabia, Bielorusia, Țările Baltice, Bavaria, Ungaria, apoi războiul civil din Spania (1936-1939) și Grecia, înlăturarea guvernului democrat din Turcia, Indonezia (1965), Chile (1973), complotul mondial anti-comunist din anul măcelului european (1989) etc etc, toate culminînd cu încredibila crimă monstruoasă de la Moscova (1991-1993) de sub bagheta bestiei anti-bolșevice și anti-comuniste, gorbaciovul, care a orchestrat desființarea primului stat socialist și dizolvarea partidului însuși; nimeni nu s-a ridicat în picioare, gorbaciovul se mișcă liber, nu într-o cușcă de închisoare sau în mormînt, ci în propria țară exterminată, pe care o numea, cu nerușinare, Patrie… Bolșevicii, dacă ar exista, ar striga aceste lucruri la Leningrad și Moscova… Dacă ar fi existat 1.000.000, 100.000, 10.000, 1.000 de Comuniști autentici, Bolșevici, nu se întîmplau aceste crime monstruoase, la fel ca în țara noastră unde, din 1.831.000 de peceriști, toți anti-bolșevici, nu au fost patrioți decît… trei, pe care puhoiul în puroi i-a asasinat în mod mișelesc. 4 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 4 noiembrie 2017

Centenarul Menșevicilor

La Leningrad au început manifestările ocazionate de împlinirea unui veac de la victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, cel mai mare eveniment din istoria cunoscută a Omenirii (de 255.000 de ani), săvîrșit de Muncitorii, Soldații și Țăranii Ruși. Cel mai important Centenar revine ca o coroană de lauri acestor categorii sociale, dar și lui Vladimir Ilici Lenin și altor conducători ai Partidului Comunist (numit acum) al Federației Ruse (căruia Lenin, din motive strategice, i-a zis bolșevic), dar și Doctrinei Comuniste și fondatorilor mișcării comuniste internaționale organizate, K. Marx și Fr. Engels, M.R.S.O. fiind prima împlinire statornică a năzuinței milenare (după încercările cunoscute din anii 1848 și 1871) exprimată de materialismul dialectic și istoric, mod de gîndire și de acțiune specific maselor populare, victime ale Exploatării, Asupririi și Robiei. Victorioase în peste jumătate din țările lumii, revoluțiile socialiste, mai ales în Europa și Asia, au instaurat regimuri politice democrate din inițiativa și sub conducerea partidelor comuniste sub imboldul tezelor bolșevice, Poporul nostru Dac fiind implicat în cea de-a doua victorie, în Ucraina, apoi în cea de-a treia, la Chișinău, iar la scurt timp, tot între primele succese ale Socialismului, în Ungaria unde a fost instituită Puterea Sovietică, sub conducerea unui comunist originar din teritoriul Romînesc, Bela Kun. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, care și-a pierdut între timp esența din paranteză, pusă de Lenin (Bolșevic), a abandonat și cea mai importantă realizare a gîndirii bolșevice a acestuia, Internaționala Comunistă, ajungînd, după trădarea incredibilă a gorbaciovului, să fie scos în afara legii chiar de către conducătorul nominal al PCUS, cel mai mare ticîlos din istoria Omenirii, care a pus tunurile pe parlamentul țării cu aleșii poporului aflați în ședință (caz unic). Refăcut și devenit P.C. din Federația Rusă, este, sub conducerea lui Ghenadi Ziuganov, organizatorul Centenarului unic de valoare și importanță mondială, cu festivități organizate la Leningrad și Moscova între 1 și 7 Noiembrie 100 e.d., pentru care un comitet și-a adus contribuția încă de la începutul anului centenar, format din conducători ai partidului de la nivel național și teritorial, unii fiind parlamentari. La festivități vor fi prezenți, probabil, reprezentanți ai altor partide comuniste, între care nu am avut onoarea să fim invitați… Tovarășul Ziuganov va explica, desigur, de ce conducătorii partidului și ai statului au desființat și partidul comunist și statul sovietic, de ce din unanimitatea locurilor în parlament Comuniștii nu mai dețin decît 20 %, pe cine și de ce vor fi votat Muncitorii, Țăranii și Soldații care au instaurat Puterea Democrată Revoluționară la 25 Octombrie 1917, de ce în Comitetul pregătitor al Centenarului nu sînt decît intelectuali, partidul este alt ceva decît spunea Lenin… Dacă ar fi prezenți cei din garda veche, făuritorii partidului, declarați menșevici, Plehanov, Troțki, Kamenev, Zinoviev, Lenin însuși, s-ar bucura, în mod cert, că a învins menșevismul, așa cum s-a întîmplat în toate statele cu regim politic democrat în întreg secol al Socialismului… De ce, oare ?!? Pentru că –vom vedea ce opinii are și tovarășul Ziuganov- în nicio țară din cele peste 50 % din întreaga lume nu a fost instaurată Puterea Democrată, pe care nici un Muncitor, nici un Țăran, nici un Soldat nu ar fi părăsit-o, ducîndu-se la inamici și votînd pe cîte un Jirinovski sau Putin… O excepție parțială, semnificativă, există totuși: Republica Socialistă Albania, singura țară care, după complotul antisocialist din 1989, a reinstaurat, pe cale revoluționară, regimul democrat, dar a fost apoi nimicită de acțiunile agresive ale blocului militar fascist NATO. Cred că abia la sfîrșitul următorului Centenar vom putea vorbi de reale partide ale Comuniștilor de tip bolșevic –așa cum pretindea dar nu făcea Lenin- care să lupte și să instaureze regimul politic democrat și Puterea Democrată, pe care, în primul centenar, nu a înțeles-o, nu a programat-o, nu a definit-o nici un partid comnunist, toate rămînînd în slujba social-democrației, adică în serviciul bogătașilor (așa cum au fost inițiatorii – Marx, Engels, Lenin). 2 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

duminică, 29 octombrie 2017

Tinerei din Diaspora

Dragă Tînără deprimată (și deprimantă), scrisoare publică: Mesajul dumitale către pensionari –de maximă importanță și gravitate- demonstrează că ești total în afara cunoașterii nu numai a societății, ci și a Familiei și a Vieții, ceea ce este firesc pentru perioada Dezastrului Național, care durează de 27 de ani. Dar nu e numai asta; matale ești deja instruită și educată să contribui, conștient și premeditat, nu doar prin reacții determinate psihic, ci și cetățenești, poate etnice, intelectuale, morale, culturale, biologice, poate fasciste… Eu am cinci copii și cinci nepoți (deocamdată); îți propun să accepți a lua act (fără a-ți sugera vreo reacție care să-mi convină mie) de cîteva aspecte sau idei pe care le-am transmis lor, ca Tată și Bunic (o fac și la adresa dumitale, adăugîndu-te la cei 10 ai mei), precum și tovarășilor mei pentru care am scris o mulțime de articole și cărți. Împrumut de la dumneata numai două elemente și te rog să cooperăm discutîndu-le, în total respect reciproc (așa ca și cum am proiecta să le publicăm într-o carte, să zicem ”Dialogul generațiilor”. (Poate, mai întîi, retragi cuvintele, expresiile și ideile de agresivitate nemaiîntîlnită, motiv pentru care am fost tentat să cred că ești o mutantă ori un extraterestru trimis într-o misiune diabolică, fără să cunoști planeta, fără să ai aici Părinți, fără să ai Bunici și Străbunici, fără nici un fel de Rădăcini și, mai grav, fără să-ți proiectezi Flori, Semințe, Fructe… Cu atîtea lipsuri, îți deplîng soarta și, pentru că te respect și, ca Tînăr-simbol, te iubesc, am împrumutat din textul dumitale (aș vrea și te rog să mi-l transmiți întreg, așa cum l-ai redactat, mulțumesc !) termenul ”partid” și propoziția ”bătrînii de azi au făcut o revoluție degeaba”. Draga mea Tînără, află că (niciodată n-ai citit așa ceva și nici n-o să citești în Maculatura scrisă după 22 decembrie-cel-negru) Partid este organizația politică a unei clase sociale, orice altă definire este aberantă, izvodită pentru a tulbura mințile ”prostimii” (adică 85-90 %, deci Stînga totală a țării), diferența formînd-o 2-3 % infractorii cei mari (bogații: burghezii, moșierii, bancherii), alte 10-12 procente cuprinzînd Telectualii, adică analfabeții cu licențe, doctorate, docențe, cademii, aceia care au inventat mișcările (de idei ori social-politice) ale prăbușirilor infernale: anarhie, nihilism, meritocrație, s.f.p. și alte ciume de acestea. Înțelegi acum că gașca cea mai spurcată din societatea post-decembristă, PSD, NU ESTE PARTID, ci grup (”al întregului popor” !) format din Ciocoimea peceristă care a dorit și a reușit să-și mențină Puterea absolută, pentru care motiv a săvîrșit puciul militar prin generalul Ghips, care a asasinat mișelește pe cei care-l ocroteau, a predat apoi conducerea Contrarevoluției în frunte cu criminalul-șef, Ion Iliescu, cel mai mare criminal din istoria Poporului Dac... Așadar, draga mea Tînără suferindă, în decembrie 1989 NU A FOST REVOLUȚIE, iar unde a fost, condusă de anti-peceriști (ca în cazul meu, ci nu de Ciocoimea peceristă) a fost imediat înlăturată prin victoria Contrarevoluției de la București, iar dumneata nu ai auzit de nici un conducător revoluționar (pentru că nu au acces în public, ei fiind la… obroc !). Iată că ”bătrînii de azi NU au făcut o revoluție degeaba” ! Ei, tinerii de atunci, au țopăit pe străzi ca niște zurbagii pentru devastarea Statului democrat, a țării și Nimicirea Poporului, toate fiind împlinite ”cu asupra de măsură”: Democrația (toți folosesc termenul, nimeni nu știe ce este aceasta !) s-a îndepărtat de noi cu multe zeci de decenii, Țara proprie nu mai există, înlocuită fiind de o găoace în care imperiile (european și USA) ne sorb seva și deversează dejecțiile, Poporul –de verticalitate, demnitate și libertate fără egal pe Terra în ultimele 40-50 de milenii- se transformă treptat-treptat în Tîrîtoare, pe la Nicula, Iași, București, Curtea de Argeș, în principal prin succesul obținut în atelierele de dresaj în care au fost transformate Școlile… Dragă Tînără frustrată și pesimistă, parte –curată, clară, sinceră și simbolică- a celor CINCI MILIOANE de tineri -îmbrînciți de Contrarevoluție în mocirla imperiilor și a blocului militar fascist -pentru a le servi ca Slugi, Trențe și Zdrențe, Carne-de-tun, cadavre- vrei ca, dincolo de suferințe, să schimbi prăbușirea a tot ce înseamnă cel mai brav Popor din Europa, Lumina ei dintîi ? Înlătură durerea și mîhnirea date de neîmpliniri, limpezește-ți gîndurile și psihicul, abandonează mînia, insultele, calomniile, spectrul cruntelor condamnări nemeritate, lasă jos pietrele, iartă-te pentru loviturile date la necaz și tulburare în Ferestrele înalte ale Neamului Dac și uită-te bine în jur: solidarizează-te organizatoric –niciodată cu o floare nu se face primăvară !- în raport de constatări certe, cu cei care îți seamănă: ești bogată, fă un Partid din cele trei firești, slujitoare a legii supreme a celor trei categorii, Hoția: al burgheziei, al moșierimii, al bancherimii; ești harnică și adeptă a Sfintei Munci, fă un Partid al Muncitorimii, al Țărănimii, al Intelectualilor care nu și-au piedut rostul și locul (noi fiind singura țară din lume în care intelectualii sînt de dreapta !). Dacă vrei să știi (uită-te la portalul oficial al partidelor înregistrate): la noi nu există decît un singur Partid, al Comuniștilor; în caz că aparții categoriei respective, caută-l, celelalte poreclite ”partide” sînt găști de interese meschine egoiste, inventate și conduce de ciocoii peceriști, grupări care se măresc mereu cu peceriști fără-carnete. Draga mea, Tînără tristă și mînioasă, onorat sînt să-ți transmit urări de sănătate și împliniri pentru dumneata, pentru familie și tovarăși ! 29 octombrie 100 e.d. Prof. Gheorghe UNGUREANU