luni, 15 ianuarie 2018

Eminescu și Ovidiu

Ipoteștii și Sulmona Au dat lumii două genii, Daciei i-au dat timona De-nălțări peste milenii. Reuniți la malul mării, Chiar la Pontul Euxin, Ei sting poftele ocării, Pată vomitînd venin. Iar cînd Cyrus se arată, Vrînd să-nfulece Regina, Îl scurtăm de cap îndată, Căci Tomiris e Stăpîna ! Cu Ovidiu, Eminescu Face-a geniului pereche, Și duios ne-ncîntă-ades cu Graiul Dacăi cea străveche. Plopul nostru fără soț, Cu Ovidiu e-mpreună; Ei doinesc de dor la toți, Lîngă mare și sub lună... 14 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

La centenarul Președintelui. O sugestie

Peste două săptămîni ne vom întîlni la Mormîntul Sfînt al Președintelui, în cimitirul Ghencea. Vom avea ocazia să retrăim și să ne exprimăm sentimentele de recunoștință față de marele patriot și în același timp să condamnăm fapta mișelească a asasinilor săi odioși. Dar nu numai atît: cred și sper ca, măcar după 28 de ani de complect și complicat dezastru național, să înțelegem necesitatea obiectivă de organizare a maselor populare pentru a-și putea apăra propriile interese de clasă, dar, mai întîi, pentru susținerea intereselor fundamentale ale Poporului și ale Neamului Dac, aflate într-o evidentă cădere liberă, cu pericolul dispariției noastre din Istorie. Știm toți că în țară există o majoritate zdrobitoare care condamnă contrarevoluția din 22 decembrie, iar cea mai mare parte din această majoritate dorește și chiar militează psihic, moral, intelectual (dar nu și politic, oraganizatoric și cetățenesc) pentru înlăturarea guvernării contrarevoluționare și reluarea construirii Socialismului, ceea ce reprezintă un pas important. Însă el nu va produce niciun efect, niciodată, dacă nu se organizează politic clasele sociale fundamentale –Muncitorimea și Țărănimea- cu alte cuvinte dacă partidul propriu, care există, anume Partidul Comuniștilor, nu va avea liste de candidați, în primul rînd pentru Putere, în fiecare județ, în fiecare localitate. La alegerile trecute (2016), din lipsă de candidați proprii, am fost nevoiți să acceptăm ademeniri mincinoase –care au avut drept scop să ne înlăture de la eventualitatea pătrunderii în parlament- și astfel am consumat energie, timp, sume importante pentru starea noastră precară, am acordat gir unor co-echipieri anti-comuniști... și listele cu semnăturile susținătorilor, plătite de noi, n-au ajuns la Biroul Electoral Central. Ceea ce nu se va mai întîmpla. Dar ca să putem candida în nume propriu, sub semnul nostru cel mai drag, Secera și Ciocanul, avem nevoie numai pentru Parlament de vreo 700 de candidați, iar anul acesta, 101 e.d./ 2018, este hotărîtor, motiv pentru care sugerăm ca în Ziua cea Mare a nașterii Președintelui în urmă cu 100 de ani, cei care se consideră Comuniști și doresc să ajungă parlamentari Comuniști, să se înscrie în Partidul Comuniștilor și vor primi carnet de membru cu data de 26 Ianuarie 101 e.d. Pentru marcarea acestei importante zile și a gestului sărbătoresc, în numele Comitetului Național (provizoriu), al Biroului Permanent și al meu personal, asigur operativitatea acestor înscrieri, iar primul înscris din fiecare județ va fi desemnat conducător provizoriu al organizației din acel județ. Să facem în așa fel ca în seara zilei de 26 decembrie să avem reprezentate în Comitetul Național toate cele 42 de județe. Vă așteptăm cu încredere. Glorie eternă Președintelui-cel-Mare, Eroul Martir Național, Nicolae Ceaușescu ! 13 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Deznaționalizare 2. Național și Internațional în Doctrina Comunistă

Cineva îmi face observația că, în esență, naționaliștii nu sînt comuniști, iar comuniștii nu sînt naționaliști, întemeindu-și punctul de vedere pe textul lui Marx și Engels, care afirmă în ”Manifestul Partidului Comunist” cel mai catastrofal enunț anti-comunist: ”Muncitorii nu au patrie”. Astfel, marii ideologi marxist-leniniști (am adăugat pe V.I. Lenin, putem adăuga pe I.V. Stalin), care au fost și organizatori-conducători ai mișcării comuniste, au direcționat -și le-au fost preluate eronat- principiul internaționalismului proletar și deviza ”Proletari din toate țările, uniți-vă !”. Primii trei clasici ai ”marxism-leninismului” –care nu este același lucru cu Doctrina Comunistă- nici nu erau comuniști (ba, chiar nici nu puteau fi, decît dacă renunțau la condiția genetică și social-materială de burghezi și moșieri), iar Stalin se simțea încorsetat de conducerea paralelă a Internaționalei Comuniste, motiv pentru care i-a risipit și nimicit șefia acesteia încă de la sfîrșitul anilor 20, iar din anul 1943 a desființat-o pur și simplu. Internaționalismul proletar, pus în practică pe baza conceptului dat de Marx și Engels ca reacție simetrică față de ”internaționalismul burghez”, a adus și aduce multe deservicii Partidelor Comuniștilor din diferite țări. El este ”vinovat”, fără niciun temei și cu ofensarea forțelor comuniste proprii, de succesul revoluțiilor socialiste, imediat după 7 Noiembrie, din Bielorusia, Moldova, Ucraina, Finlanda, Letonia, Cehoslovacia, Austria, Lituania, Ungaria, Bașchiria, Germania. La acestea se pot adăuga ”acuzele”, la fel de neîntemeiate privind revoluțiile de după al doilea război mondial și, mai ales cele din zecile de state de după anii 50 din toate continentele lumii, care ar fi fost, chipurile, exportate din Uniunea Sovietică și, ulterior, din sistemul democrat (-socialist). Nimeni (în afară de noi) nu observă însă că de multe zeci de ani fac ravagii în zeci de state ”primăverile” iernilor revolute (numite, în batjocură ”revoluții”) care distrug zeci de state sub efigia și comanda lui El Comandante Che Guevara, pervertit de capitalismul imperialist din Comunist în Contrarevoluționar, iar molima s-a întins din Bolivia anilor 60 pînă la Soci și Maidanul Kievean... Toate aceste ”primăveri” sînt realizări în sensul de succese nenumite ale menșevicilor, adică pretinșii comuniști care au aplicat principiile esențial anti-comuniste, criticate formal de Marx și Engels, apoi de Lenin și Stalin, susținute in terminis ori deghizat de social-democrații din vremea lui Marx, trecînd prin jaloanele-reper Plehanov, Troțki, Zinoviev, Kamenev, Buharin, Hrușciov, Brejnev, Elțîn (mai ales) și toți conducătorii sovietici și nesovietici pînă la trădătorul infernal Gorbaciov, cu două notabile excepții parțiale: Enver Hodgea și Nicolae Ceaușescu, între ei poziția cea mai avansată avînd-o conducătorul Albaniei Socialiste care s-a și materializat (fiind singurul caz din anul măcelului anti-comunist internațional, 1989) prin victoria revoluției socialiste de după contrarevoluția din 1989, înlăturată manu militari de către blocul militar fascist NATO. Pe de altă parte, spre a clarifica referirile dese care se fac la apariția și răspîndirea revoluțiilor socialiste (acestea sînt exclusiv cele organizate și conduse de Comuniști naționali), nicăieri în lume nu a existat o revoluție exportată, dar, în peste jumătate din statele lumii, au avut loc -și au ieșit victorioase- contrarevoluții, fie violente (d.ex. Chile, Yemen, Cambodgia, Romînia, Iugoslavia, Libia, Egipt) sau războaie internaționale (Spania, Grecia, Coreea, Vietnam) fie pașnice (d.ex. Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria)... În unele state transferul de la stînga la dreapta s-a făcut prin alegeri (d. ex. Norvegia), ca și de la dreapta la stînga, rarisim dar adevărat (d. ex. Republica Moldova). Apreciem că este nesemnificativă importanța acțiunilor unor etnii ne-naționale în promovarea ori succesul revoluțiilor sau contrarevoluțiilor; de exemplu revoluțiile sovietice din Ungaria sau Germania (1919) ca și contrarevoluțiile din Ungaria (cele două) și Romînia (1989). În legătură cu aceasta, rămîne un deziderat fundamental ca țările suverane să nu mai admită intrarea pe pămîntul lor a străinilor și, în orice caz, a activității politice a acestora. Vom continua să prezentăm multele acțiuni de deznaționalizare împotriva Poporului și Neamului Dac, din punctul de vedere al Comuniștilor (definit științific), fiind iubitori de Patrie, în gradul cel mai înalt și autentic. 13 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

vineri, 12 ianuarie 2018

Deznaționalizare

Sînt vreo 10-12 persoane care apar deseori, am putea spune permanent, în internet cu diferite opinii –expuse de regulă bivolește- despre teme de interes public, fie în general vorbind, fie privind doar Poporul și Neamul nostru. Notez că eu voi utiliza permanent termenul Dac, iar despre Romîn voi preciza, de fiecare dată că este, conform adevărului istoric, poreclă. Prin ceea ce voi scrie sub titlul de mai sus (l-am proiectat a fi al unei viitoare cărți), voi încerca să vă arăt, ca un bun patriot, că există o preocupare multilaterală pentru deznaționalizarea Poporului nostru, fenomen care se adîncește pas-cu-pas (cum ar zice și o face entitatea de la Cotroceni) și se extinde de vreo trei secole, în scopul de a se șterge din memoria nu numai a noastră, dar și a întregii lumi, faptul istoric proeminent al existenței marelui Popor Dac și al marii Țări Dacia, totul în scopul reliefării unora dintre urmașii degradați ai noștri, în primul rînd Romanii. Ne vom referi în ceea ce vom prezenta, poate de-a lungul unui an, poate mai mult, la aspecte din crîmpeiul din Dacia mare care este astăzi recunoscut oficial ca locuit de Romîni, adică din statele Romînia, Republica Moldova și Transnistria (peste 30 de milioane), dar nu-i vom uita pe cei peste 100.000.000 din zecile de mii de sate Dacice din jurul celor de mai sus, dar și din spații depărtate, inclusiv din Imperiul European unde, în ultimii 28 de ani, s-au pulverizat, deznaționalizîndu-se, vreo 10-15 milioane de Daci, alungați din Patrie de guvernarea post-decembristă, împreună cu urmașii lor și urmașii acestora, mulți ne-mai-avînd cetățenia patriei și neutilizînd, chiar necunoscînd, Limba Dacă, marca dintîi a scrierii planetare. Tragismul acestei crunte constatări este prezent în aproape toate satele noastre pline de jale dată de golul imens care a devenit pecete a pămîntului pustiit, înțelenit ori transformat în rîpi și mărăciniș, cu fostele case devenite mogîldețe în amestec inform de artefacte, vegetație și pămînt, iar pe unde mai apar sfioși bătrîni bolnavi și nevoiași cu puținele lor vite, le înfulecă, zi și noapte, lupii și urșii înmulțiți generos de guvernanții trădători, a căror bestialitate întrece demult pe cea a fiarelor pădurii, stăpîne deja peste ulițele și curțile satelor altădată înfloritoare. Deznaționalizarea a început mai demult cu introducerea primei forme de subjugare fascistă – religia, aceasta venind dinspre Romani, mai ales prin intermediul Grecilor care s-au așezat anterior pe o parte a pămîntului Daciei și care au utilizat, între alte multe forme, pentru a-și extinde prezența, și pe cea a religiei. Aceasta s-a izbit însă de rezistența surdă a Poporului Dac, esențialmente ne- și anti-religios, rămas astfel chiar și după intervențiile dinspre centrul Europei (Moravia Mare), pînă în ziua-cea-neagră, 22 decembrie, cînd a început să ne acopere Întunericul, acesta extinzîndu-se cu repeziciune și cu violență, datorită atitudinii trădătoare a telectualității, toată de dreapta și antinațională, atotstăpînitoare peste fostul P.C.R., mamutul incomensurabil, trecut in corpore în fruntea inamicilor țării, noi fiind singura țară din lume unde nu poate funcționa un partid democrat. Iată baza politico-ideologică pe care s-a vîrît viermele deznaționalizării chiar din timpul regimului democrat, cînd a început să ni se surpe din cuvinte Stîlpul rezistenței Naționale, Î, de care a fost lipsită mai întîi porecla țării, pentru ca nimeni să n-o mai rostească în respect cu ștampila Neamului Dac, Romînia, ci alterat, cu trimitere la mocirla Romei, Romania. După intervenția teroristă anti-națională din 1993 a Cademiei, nu mai există nimeni, în afară de noi, care să scrie numele țării cu Î, Stîlpul Rostirii Dacice, ceea ce a atras imediat îndepărtarea și a celorlalte semne ale particularității și dăinuirii noastre: ă, ș, ț, ce, ci ge, gi, che, chi, ghe, ghi; fără ele limba noastră nu mai există. Am scris deseori, în articolele și cărțile mele, despre acest asasinat mîrșav, dar brutala Tîmpitizare oficială cuprinde mai repede, prin infinitatea mijloacelor de care dispune, pe Dacul poreclit Romîn, alungat și huiduit din Vatra și belșugul propriu, să cerșească, flămînd, biciuit, hărțuit, ponegrit, sclavizat și chiar ucis pe cărările ”binefacerilor” din imperiile european și american... 12 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

miercuri, 10 ianuarie 2018

Reacție tipic peceristă

Am publicat uneori diferite texte în spații deținute de către peceriști –numite absolut impropriu, căci sînt scrise de anti-comuniști, în primul rînd peceriștii telectuali, spre exemplu ”Comunism” sau ”Comunistul”- intervenții care sînt imediat eliminate de către cenzura lor, așa cum au făcut de 72 de ani, cu deosebirea că, atunci cînd vorbeau în numele neascuns al Partidului propriu, și în calitate de peceriști (dumnealor își zic -și nu în batjocură sau glumă- Comuniști), ne duceau la beci și închisoare, deși au acest gînd permanent și acum (unii, șefi de pecereuri mă amenință și acum, eu fiind Deținut Politic); gîndiți-vă la dorințele acelei entități incalificabile, toxice, de la Cotroceni care ne-ar vrea pe toți exterminați dacă am exprima aprecieri (favorabile, desigur) la adresa Președintelui-cel-Mare, Eroul-Martir Național Nicolae Ceaușescu. V-am făcut această introducere pentru a vă semnala un fapt, deseori, zilnic petrecut, cel puțin în două ipostaze: 1. fie că cenzura -care ne urmărește, înveninată, permanent- vă bălăcărește utilizînd toate cuvintele, expresiile și sintagmele preluate din bordelul lexical, în raport de care cei astfel porciți, fiind și ei peceriști și stăpînind perfect tehnicile nimicirii dușmanului de clasă și politico-ideologic, nu se lasă mai prejos, plătind cu vîrf și îndesat ofensele, fie că 2. vigilentul cenzor șterge imediat contribuția onestă exprimată din spirit de solidaritate de clasă. Cu o zi în urmă am citit o opinie a tovarășei Cristea Florica, în care își exprima unele grave abuzuri împotriva dumisale și propunea ca toți nemulțumiții să avem întîlniri publice pentru discuții și să adoptăm hotărîri pentru acțiuni comune, să acționăm împotriva ”sistemului” (o sugestie foarte periculoasă care dă apă la moară găștilor de zurbagii) și să promovăm... elitele. Pentru că ne cunoaștem și am încercat să-i dau un îndemn ori o sugestie de alinare, am scris replica următoare: ”Tovarășă Florica, (scuze că) am să repet ceea ce v-am mai spus și personal: 1. Cum să facem întîlniri publice cînd noi nu sîntem în niciun județ mai mult de vreo cinci persoane ! Vorbesc despre cei înscriși în Partid, cu adeziune, căci aceia care sînt scrietori pe fese-și-buci nu au nicio treabă cu Lupta-de-clasă. Când vom fi cel puțin 100, vom putea cere Primarilor săli pentru întîlniri. 2. Cît despre elite, vă propun să nu le mai invocați; nu trebuie să le ”descoperim”, ele sînt la vedere în fruntea tuturor găștilor anti-naționale, anti-democrate (deci esențial anti-comuniste) și -foarte important- anti-politice. Este foarte simplu să observați că ”elitele” sînt autorii și susținătorii celor mai retrograde și reacționare idei și concepții, chiar concepte, precum: nihilism, anarhism, s.f.p., meritocrație, globalizare, monarhie, tehnocrație (amintiți-vă de... Cocoloș !), gagademie... Cu cele mai bune urări ! 9 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu”. În fața mea, imediat textul a fost șters; știu cenzorii bine cine le este dușmanul... de clasă ! Văzînd, i-am transmis tovarășei Florica un scurt mesaj: ”Ați observat, tovarășă Florica ? Nici n-am scris bine și un pecerist a șers imediat textul meu. Cu aceștia vrei să faceți întîlniri publice ? 9 ian. 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu”. Domeniul este patronat de către peceriști care și-au păstrat lipsa de bun simț și, de la o vreme, pretind din nou, după o pauză de vreo 27 de ani, că sînt... Comuniști ! Eu le recunosc dreptul, deși ar trebui să înceapă altfel... I-am explicat tovarășei Florica și o fac din nou aici pentru alți cititori interesați: un Comunist și, obligatoriu, Partidul Comuniștilor –care este, trebuie să fie, esențialmente Democrat- nu poate să nege, decît dacă se autoanulează, dreptul celorlalți actanți politici (partide politice, dar și persoane fizice) să-și apere în special drepturile de clasă prin solidaritate politică, în care scop, în țările democrate există organizare politică (autentică, sinceră și oficială). Trebuie să știți că Romînia este singura țară din lume în care nu poate funcționa un partid democrat (Partidul Comuniștilor), întreg spațiul politic fiind ocupat de multele sute de partide toate peceriste, deci toate de dreapta și, mai ales, pentru că nu există lege a organizării politice (astfel de cazuri mai sînt în lume), iar toate așa-zisele partide sînt găști de interese egoiste de grup care nu se definesc și nu sînt ”partide”, ci părți ale mamutului PCR, cel mai mare din lume (procentual) format din 3.831.000 de partizi, toți trădători și asasini ai șefului lor. 10 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

”La noi în sat e un Țăran pe drum !”

Am fost azi în sat (de fapt, în comuna mea, Cicănești) la înmormîntarea unei verișoare primare care, pînă la 87 de ani s-a ținut bine și, rămasă văduvă de aproape 50 de ani, a muncit din greu, ca să-și crească fiul și nepoții. Era maestră în cusături populare (=naționale, căci poporul nostru, Dac, a fost de zeci de mii de ani, format din Țărani, nu viermieri, cum sînt bălăcăriți cu iz folcloric acum, din impulsuri burghezo-moșierești-bancherești); ea, distinsa femeie, la al cărei ultim drum am participat, permanent bine dispusă și optimistă, mereu zicînd ”nu mă doare nimic, decît sufletul !”, cu mîinile ei de aur, mi-a cusut, în urmă cu 61 de ani cămașa mea de ginere, excepțională realizare artistică pe pînza de in cu chenar în cinci linii albastre, înnobilată cu poale și șabac în verde, culoare de simbol al Eternizării Tinereții, care fusese țesută de Mamița, cu ajutorul meu în fazele de trebuință, de la semănarea inului și pînă la urzire, năvădire, trecere prin spată, ițe și vătală, cuplarea iepelor și –cum să-și refuze Mama pe fiul ei dornic de încercare pentru creație de Frumos ?- țesutul propriu-zis, aiuritor de încîntător, cu trecerea suveicii dintr-o parte în alta și încătușarea firului prin ingenioasa mișcare a iepelor în dansul jocului de tip FGMA al picioarelor, devenite din străbuni unelte de producție... Astfel de crîmpeie de imagini, reunite în florilegiu de cinstire pentru verișoară, îmi treceau prin memoria sensibilizată, la întoarcere de la pomană, parcurgînd drumul lung (peste 10 km) pînă în comuna vecină la o stație de autobuz, cînd m-a apelat la telefon (iată specificul vremilor actuale pentru cei mulți, aflați în cădere prin treptele sărăcirii și epuizării: mersul pe jos și telemobilul !) un coleg de școală primară și ”elementară” care mi-a spus întrebîndu-mă: ”Bă, Gheorghe, m-a sunat Cutare și mi-a spus că la noi în sat e un țăran pe drum; nu cumva ești tu ?”. Toate veștile din comună, bune sau rele, mi le dă acest coleg, Aurel, de fapt rudă din străbuni, amîndoi venind din neamul legendar, dar adevărat, al oamenilor de bază pentru Voievodul Țepeș. A adăugat, justificîndu-și apelul, că nu mai poate fi nimeni altcineva căci Cutare, și Cutare, și Cutare, nu mai sînt; plecaseră înaintea verișoarei mele... Cutremur mi-a produs această deducție deoarece, în adevăr, de multe ori am evocat în discuții cu consăteni, mai ales cu ultimii purtători permanenți ai costumului Dacic, tema dispariției treptate a bravilor noștri, eu rămînînd (încă) să le țin locul... Ce sau Cine roade, îmi zic, și o scriu și pentru dv, cititorii, Rădăcinile sau Florile existenței noastre, de ne risipim esențele ? Limba ne-am îmbăloșat-o, Munca ne-o vindem pe sîmbrii simbolice pentru îmbogățirea Asupritorilor, Exploatatorilor și Înrobitorilor noștri, Glia străveche nu ne mai este Patrie, Credința pentru aceasta ne este desconsiderare, ură, dispreț și furie, Părinții îi lăsăm să se tînguiască și să plece singuri, nu mai avem Rude care să ne cheme la nașteri, căsătorii, moarte, ci, pentru toate acestea, Prieteni –ce cuvînt ciudat atribuit străinilor !- iar portul Dacic specific ni-l mai arătăm doar pe scenă, unde îl ducem în sacoșă, pentru spectacole devenite circ și fandosire, în vreme ce –verificați, vă rog, ca să vă convingeți- în tot spațiul Daciei străvechi, popoarele actuale din Neamul Dac păstrează portul lor strămoșesc (de care noi, Dacii din Centrul Daciei, mai zicem doar că este al nostru). Mai există cineva de această părere ? Veniți să facem un Club al Dacilor în port național permanent, cu întîlniri publice periodice (zilnic la o cafea sau ceai, săptămînal, lunar, anual...) și să organizăm ateliere de cusături tradiționale (nu contrafaceri artizanale). Întru aceasta, Dacul care sînt, vă urez sănătate și împliniri pentru dv, familii și tovarăși ! 4 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

marți, 2 ianuarie 2018

Plugușorul

Aho, aho ! Mai știți îndemnul Care ne-aducea consemnul ”Mîine anul se-nnoiește, Plugușorul se pornește Și începe-a colinda Pe la case a ura” ? Mînați, măi ! Și sunați din zurgălăi ! Aho, aho, copii de-argați, Plini de dor, abandonați, Cu părinți înstrăinați, Și bunici înlăcrimați, Încălzind Vatra cu visul Că i-a potopit abisul Și urgia îi cuprinde: Pămîntul țării se vinde; B.O.R. și Monarhia Devastează Romînia, Rîvnită de toți vecinii, (Mînca-le-ar inima cîinii !) Ia, mînați și nu mai stați Viermuind, vă ridicați Și, luptînd, nu mai uitați: Sîntem Țară de bărbați, Ca ai noștri Munți Carpați, Nu popor de-abanadonați ! În lupte grele-ncercați Mai pocniți, flăcăi, din bici, Că e loc destul pe-aici ! Mînați, măi ! Am venit cu Plugușor, Cum fu datina-n popor, Însă, știți, optzeci și nouă Ne-a adus ordine nouă, Cu dezordini, se-nțelege, Reglementate prin lege Și-acum plugu-i jucărie Sau o schiță pe hîrtie Și-o să facem arătură Ca-n Comuna Primitivă: Cu cleancuri trăgînd copacul Cîte un berbec, săracul ! Mînați, măi, hăi, hăi ! Behăind prin orănjăi ! Am venit ca să vă-ndemn S-arați cu pluguri de lemn, Dacă mai aveți păstrate Din vremile-ndepărtate, Iar la jug, în loc de boi Să trageți acuma voi, Fiindcă boi, nici de prăsilă Nu mai găsim prin comună, Ba, mai nou, n-aveți nici vaci, Cum aveau doar cei săraci Și-o să vă ducă năpasta Să vă înjugați nevasta, Cum făcut-a Pavlicioiu, Pe cînd îi murise bou'... Mînați boii năzdrăvani, De vreți să puneți hîldani ! Să vă faceți iar cămașă Cum aveau Bunii, de groasă Și tureci, și călțunași, Ismene ca la oraș, Lîna n-o mai aruncați, Rîpa ca să o blindați, Faceți cioarici cu peleș, Cum aveați la fedeleș, Laibăr, vestă și fular, Cu cheotori mînicar, Fote, bete, ii și brîul, Să văd Neica trecînd rîul... Și mai zornăiți orinju, Că ne prinde pe drum prînzu ! Și ne-aduce lapte... mînzu ' Noi venim din nou la anu ', Cu ”Plugul” lui Ungureanu. Mînați, măi 1 Hăi, hăi 1 31 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu