Scrisoare către Președintele Rusiei, Vladimir Putin -ca replică la demența conducerii Transnistriei-

          Ați acceptat anexarea unui vechi pămînt Dacic, demonstrînd –prin referendum- că așa doresc locuitorii lui care, probabil, nici nu știu cine le-a fost, în urmă cu vreo 2.500 de ani, marea Regină Tomiris, învingătoarea lui Cyrus cel Mare, cel care dorise țara, dar o rîvnise și pe ea de soție și a sfîrșit înecîndu-și poftele într-un lighean cu sînge…

          Reparați acum –prin aplicarea principiului leninist al autodeterminării- trădarea Gorbaciovului, autorul distrugerii unui continent, pe care îl țineți liber, pus la îngrășat ? Și al bețivanului de Elțîn ?

          Îmi apar firești îngrijorarea pentru soarta conaționalilor ruși precum și apărarea  intereselor lor –așa cum face și regimul fascist de peste ocean- dar ce caută cetățenii unui stat și ai unui popor pe pămîntul altora ?!? Și de ce nu recunoașteți, nu afirmați și nu respectați același drept pentru toți ?

          Dv, poporul dv. Rus, purtați vina istorică pentru încropirea unei țări, Ucraina, formată din hălci ale țărilor și popoarelor vecine; de ce nu le redați același drept pe care vi-l revendicați dv. și puteți să-l impuneți ? N-ar fi normal să organizați și pentru Daci asemenea referendumuri care vizează, poate, peste zece la sută din populația Ucrainei din vechi pămînturi Dacice (”romînești”) ?

          Abia acceptînd și făptuind asemenea acte, v-ați acoperi de glorie și de recunoașterea întregii lumi, redînd Romîniei -această parte rămasă din străvechea Dacie- ceea ce este al ei: Maramureșul, Carpații Păduroși, Pocuția, Bucovina, Herța, Moghilău, Cahul-Ismail-Cetatea Albă, spațiile transnistrene, altele decît cele din componența statului Republica Moldova (ca să ne rezumăm la acestea).

Nu este problema mea soarta altor teritorii și populații din cuprinsul Ucrainei, fetusul dv. recent (istoric vorbind). Dar, dacă a început să vă mustre conștiința și să vă doară rănile dv. din secolul trecut, de ce nu gîndiți și la ale altora ?

Aveți dreptate apărîndu-vă interesele esențiale, dar de ce ați lăsat (ba, ați inițiat și ați executat) abandonarea atîtor țări aflate, în 1989, într-o înflorire de excepție, împingîndu-le în gura Godzilei fasciste ? Aceasta v-a adus lîngă coastele dv. multe-multe pericole, inclusiv Maidanul frumosului Kiev, înroșit la propriu prin bîțîiala belzebuților pro-occidentați…

N-ați remarcat că-n toată lumea fascismul revolut, lățindu-se sub drapelul cu stema și efigia unui Che, a pîrjolit țări întregi, iar dv. abia la Siria v-ați iluminat, după ce au fost măcelărite state, popoare și personalități de prin rang, precum Slobodan Miloșevici, Sadam Husein, Moamar Kadafi ?

Pentru a-l scoate din istorie și a-l ridica Erou Martir Național pe Președintele Nicolae Ceaușescu -cel mai mare conducător al nostru de după Regina Tomiris, Alexandru, Burebista, Decebal și alți Sfinți ai Daciei- ați trimis în Dacia-Romînia, trei armate în 1989, spre a împlini planurile CIA de a stopa întreaga evoluție a Omenirii…

N-ați prevăzut, Tovarășe Președinte, că Romînia va deveni bază militară a Godzilei împotriva țării dv. și a tuturor statelor cu regimuri politice democrate ? Ba, chiar v-ați bucurat că și la dv., marea țară a Socialismului victorios, a fost stopat progresul, vi s-au tăiat, pentru o vreme, aripile și elanul…

Acum v-ați revenit ?!? Duceți pînă la capăt revenirea: asistați întoarcerea teritoriilor Dacice din Ucraina la matca lor și cereți fasciștilor să plece din Romînia la ei acasă, să nu rămînă, să nu mai fie, în pămînt străin, nici un ostaș înarmat; fiecare să-și păzească țara din vatra lui !

M-aș bucura să știți că Marele Popor Dac, de peste 40.000.000 de oameni nu este inamicul Marelui Popor Rus, vecin, vechi și statornic susținător care, din respect și încredere de bun prieten apropiat, v-a adus în custodie tezaurul cel mare al său; de ce nu începeți cu gestul simplu de a ni-l restitui ?!?

Sînteți Mare și Puternic; nu vă sînt la îndemînă asemenea gesturi ?!? Ori vreți să păreți mic și slab, cum sînt conducătorii noștri post-decembriști, autonumiți -și mereu înălțați în cinuri- prin crimele din decembrie-cel-negru, împlinite sub protecția oștirilor… turistice ale dv.

Noi, Dacii, ne bucurăm să avem vecini puternici și nu ne deranjează dacă se lățesc, dar nu și peste Vatra noastră !

Primiți, Vă rog, Tovarășe Președinte, urările noastre de succes, asigurîndu-Vă de cea mai înaltă considerație.

Curtea de Argeș, 18 martie 2014

Prof. Gheorghe UNGUREANU,

Președintele Partidului Comuniștilor (Nepeceriști)

-din Romînia-

Fotbalul ca Boală socială

         

  

            O minoritate demențită, de vîrste diferite, s-a aglutinat în mai toate țările pentru ca, de zeci de ori pe an, să se bulucească și să crăuie, toți bucuroși ori triști, dar ieșiți din minți, pe ploaie sau vreme bună, pentru că niște angajați cu salarii de superburghezi, să se joace de-a fotbalul, în terenuri sau construcții special amenajate cu cheltuieli exorbitante (stadioane, arene, complexe sportive).

            Confruntările au loc între echipe formate din circa 20 de fotbaliști, pe lîngă care mișună multe alte zeci și zeci de funcționari și încasatori de sume uneori uriașe, iar echipele poartă nume, de regulă, naționale, unele provenind din timpul regimului democrat (Steaua, Dinamo, Farul, Rapid etc), atunci cînd fotbalul era sport (semi)autentic.

            Am făcut rezerva pentru că, în ciuda celor declarate oficial, fotbaliștii nu erau decît formal angajați –privilegiu prin care se încălcau principiile și chiar normele legale, profesionale, morale- în realitate ei ocupîndu-se, în cea mai mare parte a timpului, cu fotbalul; conducătorii peceriști stimulau acest ”fetișism” deoarece atracția pentru meciurile de fotbal –în care mulțimile nu jucau, ci orăcăiau- era un mod ideal de îndepărtare a oamenilor muncii de politică, ceea ce ar fi trebuit să fie preocuparea esențială…

            Închiderea porților de la politică era efectuată, în primul rînd prin aceea că, în special Muncitorii, erau introduși cu postomolul în Partidul vorbelor deșarte, unde erau controlați și îndoctrinați să nu facă politică, lăsînd-o pe seama ciocoilor, pentru ceilalți 3.800.000 rezervîndu-li-se dreptul (și obligația) de a vota disciplinați doar ce hotărau cei din avangarda avangardei politice revoluționare.

            Ca un simplu fapt pozitiv esențial, notez că, după știința mea (fiind însă complect neavizat) în echipele din Romînia nu existau ne-romîni și cred că nici fotbaliști Romîni nu erau ”vînduți” în străinătate, acestea fiind două aspecte de mare ținută demnă, la care regimul democrat nu făcea concesii.

            Acum, cînd Patria noastră a devenit o găoace în care își varsă dejecțiile (și veninul) cel mai spurcat imperiu din cîte au existat vreodată, fiind în același timp transformată în bază militară a blocului militar agresiv de tip fascist, NATO, în Romînia nu mai există echipe romînești, în care fotbaliștii să fie Romîni, cetățeni ai Patriei, ci toate au entități cumpărate din diferite locuri ale lumii, această mascaradă dînd posibilitate infractorilor organizatori și patroni, să-și bată joc de echipă, de țară, de fotbaliști, de legi, însușindu-și averi fabuloase, în dauna tuturor.

De aici au rezultat două consecințe de extremă gravitate: 1. transformarea fotbalului ca sport în comerț de cea mai josnică speță, el nemaiexistînd în chipul și stilul lui curat, tradițional, decît în mici ”terenuri” sătești, pe la școli sau zăvoaie și 2. devenit gravă boală socială de prim rang, după religie, meciurile de fotbal ca prăvălie unde se practică un singur ”sport” –lupta pentru existență- au devenit, și la noi (după anul 73 e.d.), izvoare cumplite de adversități, de la păruieli între fotbaliștii-mercenari și între susținătorii din ”galeriile” opuse, pînă la războaie adevărate între state !

Pe fondul acestor dispute, constatăm cu o neașteptată satisfacție că justiția a început, de puțină vreme, să-și facă datoria, materializată în cazul temei dezbătute, prin judecarea și pedepsirea unor mari infractori care au făcut din fotbal o gravă Boală socială, adevărată Ciumă devoratoare a Neamului.

Nu pot trece peste o prezență incredibilă: în vacarmul lălăielilor universale în favoarea infractorilor condamnați și întemnițați, în care cap de listă sînt politicienii, unul dintre condamnații aflați la închisoare (Gică Popescu, dacă am reținut bine) refuză să ceară grațierea cu care îl asaltează toboșarii politicarzi, dornici de voturi recompensatoare, afirmînd cu demnitate că rămîne acolo să-și ispășească pedeapsa (nu știu dacă o consideră meritată)…

De necrezut, dar, iată, există demnitate uneori și între cei atinși de Boala socială devastatoare.

14 martie 98 

Prof. Gheorghe UNGUREANU

 

Romînia zăngăne armele -împreună cu Barbarii ?-

         

            După prea multă așteptare (și îngrijorare), Poporul i-a auzit, în sfîrșit pe Președintele Republicii și pe ministrul de externe, spunînd –firav- cîte ceva care ne privește în mod esențial: în Ucraina -marea țară vecină, încropită din bucăți de la toți vecinii- focul stă să se aprindă și să-i pîrjolească și pe conaționalii noștri Daci, care au rămas acolo de multe mii de ani, de dinainte și de după glorioasa domnie a Marii Regine Tomiris, cea care ”prețăluia” în mîinile sale capul trufașului Rege Cirus cel Mare, după ce l-a despărțit de hulpavu-i trup învins…

            Numai că ambii oficiali au utilizat o cifră minimalizată înjositor, la 400.000, deși în străvechile ținuturi Dacice, Maramureș, Pocuția, Carpații Păduroși, Bucovina, Herța, Moghilău, Transnistria, Cahul-Ismail-Soroca, Odesa trăiesc (viețuiesc), legănați în dor de Vatră, de zece ori pe-atîția…

            Îngrijorarea pentru frații noștri le-a învîrtoșat crestele cocoșești însă, iar penele li se zbat în isonul zăngănitului de arme ale ocupanților Barbari din USA și NATO, în ghearele cărora ne-au împins, iresponsabil, conducătorii postdecembriști care le-au pus la dispoziție pămîntul Patriei pentru baze militare agresoare precum și Marea cea Mare…

            Sigur că gestul reprobabil nu este nou (după ce participăm, de mulți ani, cu forțe de mercenari, neplătiți, la atacuri barbare de tip fascist împotriva unor popoare prietene și state suverane), dar el capătă semnificații și asigură pericole inimaginabile, dat fiind faptul că, pentru prima dată după 1944, Romînia s-a oferit ca țintă totalmente vulnerabilă, cu pieptul dezgolit în fața celor mai aprigi războinici contemporani de pe Planetă …

            Căci -nu există îndoială- o confruntare militară în zonă (în care nu credem) ar putea fi catastrofală pentru teritoriul și soarta Romîniei, binemeritată, deoarece întregul parcurs post-decembrist ne-a golit de toate atu-urile, inclusiv de cele patru Armate bine dotate, existente în timpul regimului democrat, transformîndu-ne în (prea mult zis) colonie a celor mai spurcați agresori din cîți au existat pe frumoasa și cumplita noastră Planetă – conducătorii USA și NATO- cu comportament specific, definit, anemic, doar prin Barbarie Fascistă…

            Esența dezastrului în care ne-au vîrît Ciocoii peceriști, deveniți slugi ale Imperialismului, stă în aceea că, fără nicio consultare a Poporului, Patria noastră, luptătoare de zeci de milenii pentru independență, a devenit bază militară în cel mai complicat și rîvnit nod conflictual din lume. Știu și trădătorii aceasta și de aceea se bucură rînjind mefistofelic oridecîte ori se referă starea deplorabilă în care ne-au împins și pentru care se bucură…

            Dar, veniți prin crime și înrădăcinați prin nesimțire, teroare și minciuni, Ciocoii peceriști contrarevoluționari nici nu vor să audă adevăruri despre Istoria, Prezentul  sau Viitorul Patriei străbune, nesfiindu-se să altereze totul și chiar să elimine Glia, pusă la dispoziția străinilor yankei, Limba maltratată și scoasă practic din uzul oficialităților, Credința față de Popor și Conducătorii săi, înlocuiți prin sluj față de slugile altora…

            În tot acest vacarm nu se aude, nu se poate auzi, de nicăieri, glasul chinuitului Popor Dac, el fiind cel care a plătit tribut de peste o sută de milioane de plopi tineri și stejari pentru a respinge pîrjolurile care s-au rostogolit peste noi de alte barbarii ca USA-uri și NATO-uri, acestora predîndu-ne, legați fedeleș, Gîrbaciovul trădător.

            Sper și cred că vom supraviețui; poate vreo rază de lumină ne va deschide ochii în al 12-lea ceas.

7 martie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

Cum să fie mare... Mititelul ?!?

         

-între liberali și libertini-

            Cîrpeala USL s-a rupt căci dezastrul general al țării trebuie trecut în umbră, măcar pentru  vreo trei luni, pentru ca peceriștii cei mai reacționari (PSD) să treacă (tot cu bine, pentru ei) de mascarada ”alegerilor” europene de la 25 mai, cînd masele de votanți, măcar în ziua votării, să conștientizeze că PSD nu este de dreapta, cum e normal să fie PNL., mai ales că vin toate vocile peceriste, în buchet de concurență,.să mîngîie ori să-i rupă urechile pentru că ar fi de stînga sau chiar… comunist. Las că funcționează mașina primarilor, toți peceriști, de a vota pe cei absenți de la urne, ca la toate votările din ultimii 75 de ani…

            Avînd înalte studii de stat și ștefangheorghiuiste, ca și profundă experiență de conducere timp de 75 de ani, ciocoii peceriști isterici știu foarte bine că, fiind împreună cu liberalii istorici la guvernare și în buletinele de vot, nu ar mai primi decît foarte puține voturi din partea Stîngii, nemulțumită, evident, că apar împreună cu gunoaiele istoriei, salvate în 2008 de PSD și au intrat astfel ilegal în parlament, pentru ca, împreună, PSD să-și poleiască lanterna stînga-dreapta pentru un rîvnit parcurs european.

            Exercițiul de salvator de profesie al peceriștilor pesediști are deja istorie lungă și multe rezultate, prin el salvîndu-se și alte gunoaie aduse de viiturile post-decembriste: PNȚ, PSDR, PC; în schimbul unor posturi ocrotite, aceste movilițe au oferit găștii majoritare lălăiala despre diversitate și chiar despre… democrație (!),  iar ocrotiților… iluzia că ar exista cu adevărat și ei ca… partid !

            Ba, PNL, dispărut de drept în 2008, a prins coajă pe coptură și, de o vreme, tot mai des își zice că este partid mare, ceea ce confirmă toate celelalte găști peceriste deoarece, prin acest tertip, peceriștii continuă în voie, ca liberali sau libertini, să sugrume țara, nepermițînd organizarea politică a celor 85-90 % de nemulțumiți al căror nivel de trai se clatină și scade mereu, în raport direct proporțional cu îmbogățirea Ciocoilor.

            Pe măsură ce apare tot mai evident acest lucru definitoriu pentru cei 25 de ani de Dezmăț Național, ”justiția” pune la răcoare pe cîte un năpîrlit pentru ca Puterea și Administrația să poată spune în gura mare ”facem dreptate pînă la capăt”, vorbe ridicole de vreme ce un prim ministru este condamnat pentru găinării îndoielnice sau un scamator bestial intră la pușcărie pentru că i-a prins pe cei care-l furau sau pentru că a cumpărat niște terenuri cu prețul care i s-a cerut… Acestea în vreme ce nu știm în ce pușcării sînt depuși cei care au desființat 35.000 de întreprinderi, cei care au naționalizat toată proprietatea privată din acestea, cei care au păpat abuziv CAP-urile și IAS-urile, cei care vînd pămîntul țării, aducînd în loc armate străine care declanșează atacuri fasciste împotriva unor țări pașnice…

            Mititelul ieșit de la guvernare este cu insistență prezentat mare pentru ca, în jurul lui, să se strîngă și alte găști de dreapta și, prin reacția de adversitate, cei mulți să-și ducă voturile la dreapta cea mai spurcată: PSD, ceea ce noi spunem mereu, nu în folosul acestor găști, ci pentru masele populare care, însă, nu ne aud și se duc, mereu, cu voie bună și cu sentimentul datoriei împlinite să pună ștampila pe dreapta cea mai… strîmbă.

            Nu este vina celor votați, ci meritul lor, deoarece toți cei care, după fiecare votare strigă ”Hoții, hoții ! Ne-ați mințit !” nu sînt opriți să facă singurul lucru necesar: partidul lor, al claselor sociale fundamentale – Muncitorimea și Țărănimea; abia acela ar fi Partid Mare, iar lîngă el, pe scena politică, partide-găști ale ciocoilor –ca Mișcarea ”Populară”, sau Partidul ”Poporului”, nu ar mai avea aer și s-ar asfixia sau ar deveni ceea ce se numesc: populare, adică de stînga, pentru stînga, fiindcă Poporul este doar de stînga ! Ceea ce nu știu și nu pot pricepe cărturarii telectuali…

            Văd șanse pentru o asemenea schimbare la PP-DD, dar conducerea lui este sinucigașă; și-a ucis deja milioane de admiratori și susținători ai lui Dan Diaconescu, drept replică la autodefinirea ca partid de dreapta precum și la criticile ciudate adresate Președintelui.

            Alegătorii cei mulți stau acasă, nedumeriți pe cine să ”aleagă” între liberali și libertini, iar pentru ei pun în urne milioane de voturi găștile peceriste ale primarilor pesediști, iluminați și dirijați de experți din subspecia dragnilor. Ca urmare, nimeni nu va putea spune în Parlamentul European că Poporul Dac (poreclit romîn) nu vrea să fie subjugat în Oborul Europei, că noi vrem să fim liberi și independenți, că nu vrem baze militare străine, că nu vrem să ne trimitem plopii tineri cu arme în irakuri și afganistane ca să-i împuște pe victimele care au drept și datorie să se apare împotriva barbarilor fasciști.

27 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

 

Ucraina în disoluție ?

         

            Una dintre marile țări ale Europei, dar cea mai nouă dintre ele, Ucraina, este cuprinsă de demența vîntului sălbatic post-decembrist, care a făcut deja multe ravagii în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii, după ce anterior a scrumit multe state cu regim politic democrat în Centrul și Estul Europei, dar nu numai, ca rezultat dezastruos, cu efecte seculare, ale trădării Gîrbaciovului.

            Cu un masiv conglomerat de minorități ne-ucrainene și cu un spațiu întins -lîngă care există state ale popoarelor care i-au ”vărsat” multe milioane în cele 55 ale populației actuale- Ucraina tremură și scîrțîie din încheieturi, prefigurînd o evoluție și final tragice (dacă nu intervin ferm autoritățile centrale, precum și unii vecini și) dacă se permite amestecul, de diverse tipuri, ale Imperiului European, cauza înglobării desființătoare și a distrugerii tuturor națiunilor și statelor europene…

            Conflictele complexe din societatea ucraineană sînt, în primul rînd, de natură politică, evidențiind ușor o primă împărțire în două tabere: pro-imperialistă, cu sensul vărsării în Occidentul devorator (pentru salvarea Capitalismului) și pro-democrată, cu sensul spre Est, pentru păstrarea a ceea ce mai există și pentru revenirea la regimul democrat, prezent încă, prin unele elemente, în jurul Ucrainei, dar și în interiorul ei.

            După 24 de ani de la complotul internațional anti-democratic din Europa, cu 24 de ani de dezastre esențiale în toate fostele țări democrate -și, mai ales, în Romînia și Bulgaria- dar și cu 20 de ani de cădere devastatoare a propriei situații, în Ucraina s-au agitat în afara disputelor politice -de primă importanță, totuși- și convulsiile etnice care mocnesc de zeci de ani, căci marea țară cu pozitive evoluții deosebite în perioada sovietică, are probleme în urma cuprinderii în granițele sale a unor teritorii întinse cu densă populație ne-ucraineană: trei mari provincii romînești ocupate de Uniunea Sovietică (Maramureș, Bucovina, Sudul Basarabiei), falii întinse din Polonia (peste care s-au revărsat forțele aceleiași ocupații) și altele, spiritul sovietic și naționalismul exagerat al ucrainenilor tensionînd, chiar din timpul Socialismului, expresia patriotică a lor și a celorlalți cetățeni (etnici ai popoarelor vecine).

            Acești etnici nu sînt acum pe baricadele în flăcări, căci popoarele vecine sînt cuminți -și sînt la rîndul lor măcinate la moara noului Imperiu Cotroman Romano-German, dar sînt necesare mare și permanentă atenție și vigilență, ca să nu se escaladeze breșa produsă de rătăcirea vremelnică –prea tîrziu corectată- a conducerii Ucrainei de a accepta discuții de înrobire a ei de către Imperiu, tendință favorizată de condamnabila degradare a economiei, cu dispariția locurilor de muncă și ”alungarea” tinerilor în afara granițelor, împinși de nevoia asigurării existenței pentru ei și familiile lor….

            Ca în toate fostele țări democrate din Europa, neadoptarea unei organizări corecte a partidelor politice, pe singurul criteriu firesc –al determinării exclusive social-economice- masele populare au fost abandonate de partidul care se declara al lor, toți conducătorii ”comuniști” declarîndu-se (cum au fost în realitate) anti-comuniști, umplînd pînă la refuz tot sistemul organelor statului: Putere, Administrație și Justiție, astfel, cei nemulțumiți, în țara împărțită în două tabere, fiind peste… 50 de milioane ! (Căci nu numai adversarii politici ai guvernului de la Kiev se mobilizează la luptă, ci și victimele decăderii social-economice, mai ales că, etnic vorbind, grosul celor de naționalitate rusă privesc, spre a capta lumină, spre Răsărit…

            Învolburarea steagurilor politice, etnice și social-economice s-a multiplicat inflamîndu-se prin chemări otrăvite care circulă pe toate meridianele și paralele după anul 73 e.d.(1989), mistuind și scrumind în mare parte speranțele de liniște, echilibru, înțelegere și respect, tot mai greu de evocat, pe mormane de victime, mărite și înmulțite sub flamurile revolute ale troțkiștilor, cheguevariștilor, anarhiștilor, s.f.p.-iștilor, din ce în ce mai mulți, mai variați și mai ambițioși, ba chiar violenți și războinici…

            Toți acești rătăciți slujesc vînturilor turbate, împotriva propriului interes -și al Patriei !- și pentru satisfacția neocolonialismului mondial, care se vede, iarăși, salvat de pieirea iminentă, prin sîngele ucrainenilor, care nu pricep, nu vor sau nu mai pot să abandoneze strada și să intre -organizați în partide reale, care să înlocuiască găștile economice- în parlamentul țării unde să-și rezolve -cu Cuvîntul, ci nu cu Pușca- orice dispută; numai aceasta ar fi Politică !

21 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

”Ieșiți în stradă contra burgheziei și moșierimii !”

           

Un vechi lălăitor pecerist, prezent la diferite întruniri ”de stînga” și, de cîțiva ani la Internet, unde se definește drept Comunist, cum se (și ne mint) mulți peceriști, permanent și total anti-comuniști) trimite mereu cîte un mesaj (care vine și la mine) de tipul ”CETATENI!. Iesiti in strada contra burgheziei si mosierimii! Iesiti in strada pentru a va pune in frunte partidul vostru, partidul comunist!”

Cum este textul -din afara Limbii romîne- așa este și conținutul: din afara și împotriva Doctrinei Comuniste și a politicii comuniste, unii (dintre ai săi, care -și ei- vomită tot sub firma ”Noi, Comuniștii”) îl apostrofează zicîndu-i că este nepriceput, fără experiență, că nu are ”în spate” un grup sau o organizație, că de cîte ori s-au organizat ieșiri în stradă ”contra burgheziei și moșierimii”, n-a venit decît singur, iar toți cei vreo zece-cincisprezece mobilizatori pentru stradă, împreună cu grupurile sau ”partidele” lor au fost, de cele mai multe ori, în strada invocată, cam… trei-patru inși !

De ce, oare, este așa ? Care o fi explicația ?!? Toți știu, nimeni nu vrea să-și exprime gîndurile: în stradă nu ies, după 22 decembrie, decît găști ale peceriștilor de dreapta contra altor găști ale peceriștilor de dreapta, pentru a-și juca rolul lor de circari, în fața tîmpitizaților ventuzați la televizoare, urmărind unul din două finalizări sau chiar pe amîndouă dintr-odată: pentru a-i impresiona pe cei mulți (circa 80 %, majoritatea lipsită de drepturi elementare, formată din clasele sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea) în scopul de a obține satisfacția că poreclita clică politică se înfruntă pe viață și pe moarte pentru Binele scumpei Țări.

În consecință, fiecare dintre găști (toate intrate fraudulos în parlamentul anticonstituțional) așteaptă și va obține, în raport de lexicul și decibelii utilizați, stipendiile și privilegiile bine-meritate (în fruntea tuturora ținînd steagul Imprecantul șef, Tudor Barbu, pepededistul autoteleportat la o gașcă mai de soi, desigur tot din Ciocoi) între… conservanți (căci DD-ul și-o fi epuizat putințele), astfel împiedicîndu-se clarificarea intelectuală și mai ales psihică a maselor populare, cu concluzia că în viitorul parlament vor intra tot cei care ies din cel anterior, iar aceasta se întîmplă de… 24 de ani (după alți 45 de ani tot ai lor) !

Mai este însă un scop: circul public dintre găști are și o cauză și o finalitate reale: o gașcă își devorează găști adverse ori componenți ai acestora care, fiind prea competenți, sug prea mult din vlaga năpăstuitului Popor și nu mai rămîn părți ”egale” pentru celelalte găști; din acest motiv, s-a statornicit un armistițiu total și cam ciudat al tăcerii cînd corifei dintr-o gașcă sînt înhățați (poate pe drept) de forța pe care toate găștile la un loc au declarat-o ”Putere” (singura țară cu o astfel de inepție neadmisă nici de un gimnazist !)… independentă, cu magistrați… inamovibili ! (Ceea ce nici în cele mai crunte regimuri despotice nu se mai întîmplă la un nivel ca în țara noastră)…

Strategia ciocoimii peceriste prinde foarte bine: ies credulii în stradă, poliția (și alte forțe) au ce ciomăgi, și motive pentru a pretinde salarii mari mari și rînduri mai ample, anti-presa are din belșug subiecte pentru nechezări, la votările care urmează vor fi prezenți tot mai puțini sîcîitori cu întrebări alcoolizate ”Eu cu cine votez ?”, în vreme ce telectualii cei mari și bogătașii, dirijați cu competență de unicat strateg planetar de tovarăși dragni anunță cu emfază cifre de 7,4 milioane, necontînd că chiar și inversul cifrelor (4,7) ar fi fost exagerat…

Niciunui pecerist care-și zornăie titulatura de Comunist nu-i trece prin căpșorul plin de goluri să-i cheme pe cetățeni la organizarea partidului propriu care să fie al Comuniștilor, ci nu doar numit comunist ! Organizare care nu se face și nici nu se poate face în stradă, iar fiecare Ciocoi pecerist lasă a se înțelege că el, chiar el, este Comunistul și Partidul rostuit pentru salvarea tuturor.

În vreme ce toți cei 3.800.000 de peceriști, cu sutele lor de găști, care umplu toate organele de Putere, precum și ale Adminuistrației și Justiției, rad din lista partidelor politice pe singurul partid autentic – Partidul Comuniștilor (Nepeceriști), împrejurare petrecută (repetat) la 11 februarie a.c. (fapt despre care vom vorbi într-un articol viitor).

14 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU

”Cine mai e liberal în țara asta ?!?”

         

        Așa se-ntreba retoric de curînd V.V. Ponta, șeful celei mai de dreapta găști peceriste post-decembriste, pentru a ascunde, răspunzîndu-și, salvarea băncilor –cele mai liberale prezențe liberale- prin jefuirea maselor populare obligate să plătească o parte din imensa dobîndă bancară, spolierea făcîndu-se prin ghearele guvernamentale…

         Ca toți telectualii, șeful guvernului pecerist burghezo-moșieresc nu mai știe ce înseamnă a fi liberal, deși își făcuse studiile gimnaziale și liceale în timpul regimului democrat cînd cartea era carte (ci nu… plagiat !), cuvintele erau folosite în respect față de proprietatea lor. Îi reamintim că toate partidele burghezo-moșierești utilizează ideologia și practica liberală, adică se consideră libere să exploateze pe cei care muncesc, aceștia fiind, în primul rînd, cei peste 80 % Muncitori și Țărani, realizatorii bunurilor materiale prin care se asigură existența Poporului întreg. De altfel același lucru se întîmplă și cu bunurile spirituale adevărate, adică cele valoroase pentru popor, ci nu împotriva lui (cum fată și des-fată telectualii de… frunte !)

          Între organizațiile care îmbrățișează doctrina liberală, se disting, în epoca modernă, două tipuri în raport de clasele sociale pe care se slujesc, dar pe care nu le numesc: burghezii se consideră liberi să exploateze Munca angajaților, pe care o plătesc doar simbolic, moșierii sînt liberali pentru că exploatează Munca țăranilor și muncitorilor fără să o plătească, bancherii îi exploatează pe toți, dar suportul jugului dublu apasă numai pe grumazul maselor populare…

            Slujitorii politici ai acestor clase sociale-care în total nu fac mai mult de 1% din populația țării, adică în cazul nostru cam 200.000 de exploatatori- umplu pînă la refuz și numai ei singuri toate organele Puterii (consilii locale și județene, parlament) și, evident, pe ale Administrației și Justiției, ceea ce -ușor de înțeles pentru orice neavizat- înseamnă că Puterea post-decembristă este total anti-democrată.

            Dar liberalăă, toți liberalii -care sînt în Putere sau nu sînt- în frunte cu PSD sînt liberi să spună cea mai mare gogomănie, cum că ei ar fi… democrați. De aceea șeful liberalilor libertini, apologeți ai libertinajului total și deșănțat, culminînd cu nesocotirea votului popular de la Referendumul din 2009, își pune întrebarea retorică pentru ca ascultătorii să priceapă că liberalii titulari (cei din PNL) sînt tot ca cei din PSD, (auto)prezentați ipocrit și strategic a fi de… stînga !

            Mai există o categorie de liberali care se consideră îndreptățiți să-i considere pe toți oamenii Robi ai smintelilor și basnelor religioase, desființînd în fapt lumea reală, societatea umană, pe care o pun la discreția uneia fantomatice  dintr-un inexistent tărîm inventat peste care domină o hidoasă bestie despotică, într-o faună scabroasă, în centrul acestei acțiuni de tîmpitizare aflîndu-se s.c. Prăvălia BOR, liberă la jefuirea complexă și complectă a Robilor, precum și a oamenilor Liberi, căci jefuirea se face prin gheara guvernamentală, caz unic în istoria Poporului Dac și, poate, a lumii întregi.

            Împotriva acestor lălăieli se ridică un singur Partid, acesta fiind singurul Partid adevărat, al Comuniștilor, căci celelalte sînt doar găști peceriste anti-democratice; o singură manifestare anti-ciocoiască exprimînd Partidul lui Dan Diaconescu, PP-DD, dar organizatorul și conducătorul lui s-a lăsat înconjurat de lichele cărora le-a dat permisul de intrare în parlament, dar ei, declasați, au găsit alte uși pentru… ieșire.. Cu noi, împreună, PP-DD, cu mijloacele lui de comunicare și cu priceperea jurnalistică a lui Dan Diaconescu, i-ar putea face praf pe liberali și lălăitori de tot felul.

            Dar vrem-nu vrem, acceptăm libertatea tuturor la opțiune.

7 februarie 98

Prof. Gheorghe UNGUREANU