Am scris în 23 august un răspuns la intervenţiile unor intelectuali (care criticau poziţiile Partidului Comuniştilor din articolul anterior "Ofertă electorală - către toţi comuniştii"). Voi relua tema, dar, deocamdată, precizez că articolul a fost imediat ciuntit, apoi făcut "nevăzut", semn că telectuali sînt cei care se ocupă de "supravegherea" textelor noastre şi, cum sînt de sorginte peceristă, nu le-au convenit textele decît ... nevăzute !
Problema este că telectualii nu trebuie să se ocupe de noi, căci nici noi nu ne ocupăm de toţi dintre ei; noi îi avem în vedere, sub aspect critic, numai pe trădători -cei care şi-au făcut din 1989 şi pînă astăzi peste 1.000 de "partide"-, în vreme ce noi sîntem ai singurului partid al oamenilor muncii înscris după 1989 şi nelăsat sub nicio formă să acţioneze, de aceiaşi ... telectuali !
Problema care ne îngrijorează este a Muncitorilor şi Ţăranilor. Cînd aceştia au aflat că NOI, COMUNIŞTII ÎI PROPUNEM PENTRU PARLAMENT PE MUNCITORI, ŢĂRANI ŞI CIOBANI, căci ei sînt CEI MULŢI ÎN ŢARA ASTA, au exclamat surprinşi şi, foarte exact şi plăcut, unii au menţionat că "n-au mai fost ţărani în Parlament de la bietul Cuza", ce să căutăm noi, proştii, acolo !?!
Aici este cheia Problemei esenţiale: dacă vrem regim democrat, în Putere trebuie să fie "demo" adică "poporul", iar poporul nostru, vrem-nu vrem, este format din Muncitori, Ţărani inclusiv Ciobani, cam 85 %, restul fiind intelectuali, funcţionari, alte mici categorii, infractori ("casta politică"). E de la sine înţeles că noi luptăm pentru intrarea oamenilor muncii din clasele sociale fundamentale menţionate, în Putere, căci scopul nostru este reinstaurarea regimului democrat, îmbunătăţit faţă de cel iniţial (din 1945-1989).
Numai un comportament vechi, de esenţă psiho-socială, poate şi naţională, de tip servilist, îi face pe CEI MULŢI să accepte că ei sînt ... prostimea de sclavi sau robi, cum li se spune în fiecare clipă începînd cu intrarea în Noaptea cea Mare, la 22 decembrie 1989.
Partidul Comuniştilor are drept ţintă scoaterea la Lumină a celor mulţi, ceea ce nu se poate face decît cu intrarea lor în Parlament; ştiu criticile şi îndemnurile pentru Stradă şi arme, dar acestea nu sînt recomandate şi nu sînt de actualitate, deoarece: atîta timp cît avem drept să ne organizăm politic şi să participăm la alegeri, nu este necesară -şi nici dorită- altă formă de luptă !
De aceea, vă chemăm: Muncitori şi Ţărani, inclusiv Ciobani, veniţi să vă ajutăm să intraţi în Parlament ! Nu duceţi grija telectualilor; ei au găştile burgheze, moşiereşti, ale stăpînilor de sclavi, ecleziastice, extremiste, teroriste şi altele. care să-i împingă acolo, în locul care vă revine de drept şi de unde ei vă spun mereu, cu emfază şi dispreţ, că dv. sînteţi ... prostimea ! Şi, într-un fel, au dreptate: dacă nu era aşa, ei nu s-ar fi aflat acolo !
Este problema dv. dacă mai vreţi să fiţi liberi, într-un regim democrat, sau vreţi să rămîneţi servii îmbuibaţilor, adică ai infractorilor...
Lămuriţi-vă şi succes !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
vineri, 29 august 2008
duminică, 24 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
Răspuns intelectualilor
Imediat ce ne prezentăm principiile de esenţă ale Partidului Comuniştilor -şi asta se întîmplă din 22 decembrie 1989 şi pînă astăzi- mă interpelează diverşi intelectuali, cunoscuţi şi necunoscuţi, unii, cu aplomb şi afront, spunîndu-mi că nu pricep sau nu aprobă "excluderea" intelectualilor din formulele noastre (cum ar fi stabilirea candidaţilor pentru Parlament) sau chiar că am avea atitudini... discriminatorii...
Vedeţi ce pricepuţi sînt peceriştii ? Dacă ne-am făcut şi noi partid şi nu le dăm lor conducerea, sîntem ... discriminatori, deşi noi le primim orice solicitare de a intra în partid. Dar nu zic nimic de ce ei nu ne primeau în PCR (ca să nu mă refer la alţii, precizez că mie mi-au refuzat şapte cereri depuse între 17 august 1960 şi 22 decembrie 1989).
Însă nu numai peceriştii, ci şi alţi intelectuali nu pricep cum de este posibilă o asemenea neghiobie din partea noastră (a mea personal): să propunem candidaţi pentru Parlament Muncitori şi Ţărani, ba chiar şi ... Ciobani, în loc să trimitem acolo numai intelectuali unul şi unul !
Stimabililor cu carte şi parte, noi sîntem Partid al Muncitorilor şi Ţăranilor, adică al claselor sociale fundamentale ale Poporului, dv. aparţineţi altei categorii şi, de altfel, aţi format deja peste 1.000 de partide; dacă v-aţi străluminat şi v-aţi dat seama că sînteţi comunişti, cereţi şi veţi fi primiţi, dar nu vă delegăm să ne reprezentaţi în Parlament decît în raport de numărul de voturi de care aţi putea beneficia, adică procentul real (al dv.) din societate.
Pentru că NU SÎNTEM DISCRIMINATORI, trimitem, la fel, Ţărani, Muncitori şi Ciobani, tot în raport de numărul de voturi de care ei ar putea dispune, căci Parlamentul, într-un stat democrat -şi noi un astfel de stat, total opus celui prezent, vrem să instaurăm- trebuie să adopte legile de care au nevoie clasele şi categoriile sociale reale, într-un raport just dintre ele, ci nu reprezentînd exclusiv interesele infractorilor îmbogăţiţi (prin singura modalitate de îmbogăţire - jaful !).
Pentru dv., intelectualii, avem alte misiuni: vă recomandăm pentru Putere în procentul real, iar locurile care vă sînt destinate se regăsesc în Administraţie şi Justiţie, în raport de cea mai înaltă calificare şi competenţă profesională de specialitate, dovedită prin documente şi fapte utile societăţii întregi.
Ştim -şi Istoria a confirmat mereu- că dispreţul pe care îl aveţi pentru munca Muncitorilor, Ţăranilor şi Ciobanilor vă descalifică pentru a-i reprezenta, afirma şi apăra interesele specifice lor, dar vă vom considera competenţa corespunzătoare şi, în funcţie de dovezi, veţi primi însărcinarea să executaţi în Administraţie şi Justiţie, precum şi în serviciile de tip Administraţie din Putere, hotărîrile luate în Parlamentul blindat de CEI MULŢI; aceasta este şi se cheamă DEMOCRAŢIE, ceea ce dv. nu mai ştiţi de mult sau nu aţi înţeles niciodată...
Aţi vorbit mereu în timpul regimului democrat despre "minunata clasă muncitoare", despre ţărănimea muncitoare, despre intelectualitatea progresistă, dar trimeteaţi în toate organele de Putere numai de-ai dv., astfel încît nici atunci, în regimul democrat, nu existau Muncitori şi Ţărani în Putere. De aceea nu a avut cine vă apăra în timpul măcelului din decembrie 1989 şi s-au cocoţat pe fruntea dv. şi pe grumazul nostru măscărici mieunători, farisei, clovni, gunoaie din "Golania", extremişti, terorişti, fascişti şi, drept, embleme finale aveţi prototip unicat: Tismăneanu, Corogeanu,Becali, Licheanu, Pleşu, Pata Pievici...
Puteţi, desigur, să vă monumentalizaţi cu cine vreţi, dar veţi avea, treptat, atîtea voturi cîte vă reprezintă, ceea ce acceptăm şi pentru noi, într-un spirit de onestitate desăvîrşită pe plan strict electoral şi general politic, căci aceasta trebuie să fie adevărata concurenţă politică.
Sîntem siguri că veţi înţelege cînd vom avea alegeri, ci nu doar votare, aşadar cînd va exista alternativă, inexistentă între 1989-2008 ! Succes !
CEI MULŢI din ţară, MULŢI în Parlament !Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Vedeţi ce pricepuţi sînt peceriştii ? Dacă ne-am făcut şi noi partid şi nu le dăm lor conducerea, sîntem ... discriminatori, deşi noi le primim orice solicitare de a intra în partid. Dar nu zic nimic de ce ei nu ne primeau în PCR (ca să nu mă refer la alţii, precizez că mie mi-au refuzat şapte cereri depuse între 17 august 1960 şi 22 decembrie 1989).
Însă nu numai peceriştii, ci şi alţi intelectuali nu pricep cum de este posibilă o asemenea neghiobie din partea noastră (a mea personal): să propunem candidaţi pentru Parlament Muncitori şi Ţărani, ba chiar şi ... Ciobani, în loc să trimitem acolo numai intelectuali unul şi unul !
Stimabililor cu carte şi parte, noi sîntem Partid al Muncitorilor şi Ţăranilor, adică al claselor sociale fundamentale ale Poporului, dv. aparţineţi altei categorii şi, de altfel, aţi format deja peste 1.000 de partide; dacă v-aţi străluminat şi v-aţi dat seama că sînteţi comunişti, cereţi şi veţi fi primiţi, dar nu vă delegăm să ne reprezentaţi în Parlament decît în raport de numărul de voturi de care aţi putea beneficia, adică procentul real (al dv.) din societate.
Pentru că NU SÎNTEM DISCRIMINATORI, trimitem, la fel, Ţărani, Muncitori şi Ciobani, tot în raport de numărul de voturi de care ei ar putea dispune, căci Parlamentul, într-un stat democrat -şi noi un astfel de stat, total opus celui prezent, vrem să instaurăm- trebuie să adopte legile de care au nevoie clasele şi categoriile sociale reale, într-un raport just dintre ele, ci nu reprezentînd exclusiv interesele infractorilor îmbogăţiţi (prin singura modalitate de îmbogăţire - jaful !).
Pentru dv., intelectualii, avem alte misiuni: vă recomandăm pentru Putere în procentul real, iar locurile care vă sînt destinate se regăsesc în Administraţie şi Justiţie, în raport de cea mai înaltă calificare şi competenţă profesională de specialitate, dovedită prin documente şi fapte utile societăţii întregi.
Ştim -şi Istoria a confirmat mereu- că dispreţul pe care îl aveţi pentru munca Muncitorilor, Ţăranilor şi Ciobanilor vă descalifică pentru a-i reprezenta, afirma şi apăra interesele specifice lor, dar vă vom considera competenţa corespunzătoare şi, în funcţie de dovezi, veţi primi însărcinarea să executaţi în Administraţie şi Justiţie, precum şi în serviciile de tip Administraţie din Putere, hotărîrile luate în Parlamentul blindat de CEI MULŢI; aceasta este şi se cheamă DEMOCRAŢIE, ceea ce dv. nu mai ştiţi de mult sau nu aţi înţeles niciodată...
Aţi vorbit mereu în timpul regimului democrat despre "minunata clasă muncitoare", despre ţărănimea muncitoare, despre intelectualitatea progresistă, dar trimeteaţi în toate organele de Putere numai de-ai dv., astfel încît nici atunci, în regimul democrat, nu existau Muncitori şi Ţărani în Putere. De aceea nu a avut cine vă apăra în timpul măcelului din decembrie 1989 şi s-au cocoţat pe fruntea dv. şi pe grumazul nostru măscărici mieunători, farisei, clovni, gunoaie din "Golania", extremişti, terorişti, fascişti şi, drept, embleme finale aveţi prototip unicat: Tismăneanu, Corogeanu,Becali, Licheanu, Pleşu, Pata Pievici...
Puteţi, desigur, să vă monumentalizaţi cu cine vreţi, dar veţi avea, treptat, atîtea voturi cîte vă reprezintă, ceea ce acceptăm şi pentru noi, într-un spirit de onestitate desăvîrşită pe plan strict electoral şi general politic, căci aceasta trebuie să fie adevărata concurenţă politică.
Sîntem siguri că veţi înţelege cînd vom avea alegeri, ci nu doar votare, aşadar cînd va exista alternativă, inexistentă între 1989-2008 ! Succes !
CEI MULŢI din ţară, MULŢI în Parlament !Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Ofertă electorală - către toţi comuniştii
Este pentru a şasea oară cînd Contrarevoluţia ne cheamă să-i validăm dezastrele, participînd la mascarada votărilor, fără să avem candidaţi proprii şi astfel fără să avem ce alege.
Vă propun, stimaţi tovarăşi comunişti şi simpatizanţi, tuturor oamenilor muncii, să reflectaţi şi să înţelegeţi că nu mai avem mult pînă a sucomba definitiv, motiv pentru care trebuie să ne ridicăm în picioare, să ne arătăm la faţă, organizîndu-ne politic în lupta cu burghezo-moşierimea internă şi cu suprastatul european, care este un imperiu, fără nici o îndoială.
Ştim (eu ştiu foarte bine) că au fost multe zbateri ale grupurilor sau iniţiatorilor comunişti pentru organizare politică, unii devenind Eroi (cum este cazul inginerului Virgiliu Cătălin Zbăganu), alţii chiar reuşind să obţină (vremelnic) hotărîre judecătorească de înscriere legală a unui P.C.R., anume cel condus de tovarăşul Victor Hîncu de la Tg. Jiu, dar Contrarevoluţia a nimicit totul.
Singura organizaţie care a rezistat şi a învins Contrarevoluţia internă a peceriştilor şi reacţiunea internaţională, impunîndu-se după ZECE ANI DE PROCES, prin hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului, este Partidul Comuniştilor (Nepecerişti), ceea ce ne apare -şi le apare multora- firesc deoarece toţi peceriştii de frunte sînt iniţiatori şi conducători ai celor peste 1.000 de "partide" anticomuniste, burghezo-moşiereşti, feudaliste, monarhiste, sclavagiste, etnice, religioase, extremiste, legionare şi fasciste...
Pentru că sîntem singurii care ne putem prezenta candidaţi la alegeri, propunem tuturor comuniştilor, care acţionează ca persoane fizice, singuri sau în grup, sau care sînt deja în alte partide dar se declară comunişti, să candideze în numele nostru, împreună cu noi; după succes, vom avea destul timp să ne clarificăm. Cel mai important este acum să candidăm şi să învingem noi, comuniştii, ci nu anti-comuniştii.
Nu v-aş putea spune cînd vom mai avea această şansă; de aceea vă aştept, stimaţi tovarăşi comunişti, indiferent cum vă ziceţi şi cum ne credeţi, să mă contactaţi pentru a candida împreună la alegerile apropiate. Este o necesitate obiectivă, de maximă urgenţă şi de sfîntă răspundere revoluţionară; nu avem nicio rezervă, vă aşteptăm pe toţi (şi îmi cer scuze pentru unele nenominalizări, care nu sînt intenţionate) anume: tovarăşul Marin Truşcă, cu Liga Comuniştilor şi Partidul Marxist-Leninist al Muncitorilor, tovarăşul Daniel Dediu, cu Uniunea Comuniştilor, tovarăşul Gheorghe Pantazi, cu Partidul Comunist Romîn, tovarăşul Petre Ignat, cu Noul Partid Comunist Romîn, tovarăşul Vasile Govîjdean, cu Partidul Muncitorilor şi Ţăranilor, tovarăşii Marian Niţă şi Marian Gheorghiu, cu Partidul Comunist Romîn, tovarăşii Hîncu şi Haş, cu PCR-Tg.Jiu, tovarăşul Fl. Pupăză şi întregul mare grup de la Drobeta-Turnu Severin al tovarăşului Murdeală, grupurile comuniste de la Sălaj, Maramureş, Hunedoara, Tîrgovişte, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa, Tulcea, marea organizaţie de la Ploieşti, reorganizată de tovarăşul Gheorghe Popescu, veteran comunist, tovarăş de celulă în regimul burghezo-moşieresc anterior, cu Preşedintele Republicii asasinat, Nicolae Ceauşescu,...
Nu am numit partide, înscrise legal, în care 99,99 % din membri se declară în public -şi îi credem- că sînt comunişti, precum Partidul Alianţa Socialistă, Partidul Socialist Romîn...
Aşteptăm, cu sincere braţe deschise, pe toţi Muncitorii şi Ţăranii din aceste partide şi grupări, pe alţi oameni ai muncii, tineri, vîrstnici, pensionari, şomeri, bărbaţi, femei, orice cetăţeni romîni, inclusiv cei care se află surghiuniţi în străinătate la muncă, să candideze sub drapelul comunist şi simbolul cel mai drag: Secera şi Ciocanul. Primele 85 % din candidaturi vor fi ale Muncitorilor şi Ţăranilor, inclusiv Ciobani; regret trimiterea (care se face involuntar şi instantaneu la vorbele inamicului nostru nr. 1), eu voi fi ultimul pe listă (şi propun acelaşi lucru celorlalţi intelectuali comunişti; locul nostru este în alte puncte, în Parlament trebuie să fie CEI MULŢI ai ţării - Muncitorii şi Ţăranii).
Vă doresc şi vă urez succes !
Cei mulţi din ţară - mulţi în Parlament !
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului ! Trăiască SOCIALISMUL !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Vă propun, stimaţi tovarăşi comunişti şi simpatizanţi, tuturor oamenilor muncii, să reflectaţi şi să înţelegeţi că nu mai avem mult pînă a sucomba definitiv, motiv pentru care trebuie să ne ridicăm în picioare, să ne arătăm la faţă, organizîndu-ne politic în lupta cu burghezo-moşierimea internă şi cu suprastatul european, care este un imperiu, fără nici o îndoială.
Ştim (eu ştiu foarte bine) că au fost multe zbateri ale grupurilor sau iniţiatorilor comunişti pentru organizare politică, unii devenind Eroi (cum este cazul inginerului Virgiliu Cătălin Zbăganu), alţii chiar reuşind să obţină (vremelnic) hotărîre judecătorească de înscriere legală a unui P.C.R., anume cel condus de tovarăşul Victor Hîncu de la Tg. Jiu, dar Contrarevoluţia a nimicit totul.
Singura organizaţie care a rezistat şi a învins Contrarevoluţia internă a peceriştilor şi reacţiunea internaţională, impunîndu-se după ZECE ANI DE PROCES, prin hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului, este Partidul Comuniştilor (Nepecerişti), ceea ce ne apare -şi le apare multora- firesc deoarece toţi peceriştii de frunte sînt iniţiatori şi conducători ai celor peste 1.000 de "partide" anticomuniste, burghezo-moşiereşti, feudaliste, monarhiste, sclavagiste, etnice, religioase, extremiste, legionare şi fasciste...
Pentru că sîntem singurii care ne putem prezenta candidaţi la alegeri, propunem tuturor comuniştilor, care acţionează ca persoane fizice, singuri sau în grup, sau care sînt deja în alte partide dar se declară comunişti, să candideze în numele nostru, împreună cu noi; după succes, vom avea destul timp să ne clarificăm. Cel mai important este acum să candidăm şi să învingem noi, comuniştii, ci nu anti-comuniştii.
Nu v-aş putea spune cînd vom mai avea această şansă; de aceea vă aştept, stimaţi tovarăşi comunişti, indiferent cum vă ziceţi şi cum ne credeţi, să mă contactaţi pentru a candida împreună la alegerile apropiate. Este o necesitate obiectivă, de maximă urgenţă şi de sfîntă răspundere revoluţionară; nu avem nicio rezervă, vă aşteptăm pe toţi (şi îmi cer scuze pentru unele nenominalizări, care nu sînt intenţionate) anume: tovarăşul Marin Truşcă, cu Liga Comuniştilor şi Partidul Marxist-Leninist al Muncitorilor, tovarăşul Daniel Dediu, cu Uniunea Comuniştilor, tovarăşul Gheorghe Pantazi, cu Partidul Comunist Romîn, tovarăşul Petre Ignat, cu Noul Partid Comunist Romîn, tovarăşul Vasile Govîjdean, cu Partidul Muncitorilor şi Ţăranilor, tovarăşii Marian Niţă şi Marian Gheorghiu, cu Partidul Comunist Romîn, tovarăşii Hîncu şi Haş, cu PCR-Tg.Jiu, tovarăşul Fl. Pupăză şi întregul mare grup de la Drobeta-Turnu Severin al tovarăşului Murdeală, grupurile comuniste de la Sălaj, Maramureş, Hunedoara, Tîrgovişte, Braşov, Iaşi, Suceava, Constanţa, Tulcea, marea organizaţie de la Ploieşti, reorganizată de tovarăşul Gheorghe Popescu, veteran comunist, tovarăş de celulă în regimul burghezo-moşieresc anterior, cu Preşedintele Republicii asasinat, Nicolae Ceauşescu,...
Nu am numit partide, înscrise legal, în care 99,99 % din membri se declară în public -şi îi credem- că sînt comunişti, precum Partidul Alianţa Socialistă, Partidul Socialist Romîn...
Aşteptăm, cu sincere braţe deschise, pe toţi Muncitorii şi Ţăranii din aceste partide şi grupări, pe alţi oameni ai muncii, tineri, vîrstnici, pensionari, şomeri, bărbaţi, femei, orice cetăţeni romîni, inclusiv cei care se află surghiuniţi în străinătate la muncă, să candideze sub drapelul comunist şi simbolul cel mai drag: Secera şi Ciocanul. Primele 85 % din candidaturi vor fi ale Muncitorilor şi Ţăranilor, inclusiv Ciobani; regret trimiterea (care se face involuntar şi instantaneu la vorbele inamicului nostru nr. 1), eu voi fi ultimul pe listă (şi propun acelaşi lucru celorlalţi intelectuali comunişti; locul nostru este în alte puncte, în Parlament trebuie să fie CEI MULŢI ai ţării - Muncitorii şi Ţăranii).
Vă doresc şi vă urez succes !
Cei mulţi din ţară - mulţi în Parlament !
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului ! Trăiască SOCIALISMUL !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
vineri, 22 august 2008
23 August 1944 - ziua eliberării de sub jugul fascist ?
Sînt şi acum unii care cred şi susţin că la 23 August 1944 ne-am eliberat de sub jugul Germaniei hitleriste, ceea ce constituia teză oficială a statului nostru democrat, impusă de Partidul Comunist Romîn, forţa politică conducătoare pînă la 22 decembrie 1989.
Faptul că la acea dată ne-am eliberat de sub un jug străin -şi încă fascist !- constituia deplin temei, cel mai important, după Unire, de a declara drept Zi Naţională, acea zi.
Dar adevărul nu a fost şi nu este acesta, iar o opinie contrarie am trimis, în timpul Socialismului, Marii Adunări Naţionale, cu propunerea de a se schimba calificarea prezentă (atunci) pentru 23 august şi, în plus, de a se declara drept Zi Naţională, cea mai însemnată zi din existenţa unui popor, care nu poate fi alta decît ZIUA UNIRII, în cazul nostru, ziua desăvîrşirii unirii, anume 1 decembrie 1918.
Nu am primit vreun răspuns, dar vreau încă, pentru cititorii comunişti ori simpatizanţi, pentru toţi oamenii muncii, să precizez de ce 23 august nu are o semnificaţie naţională de asemenea rang, aceasta deoarece NOI NU NE AFLAM SUB JUG STRĂIN ! Am fost parteneri de acţiuni militare ai Germaniei, apoi ai Uniunii Sovietice, autoritatea în Stat păstrînd-o permanent Guvernul Romîn, care decidea de sine stătător. Aceeaşi situaţie ne-am păstrat-o şi după schimbarea coechipierilor de război, fiind în final a patra putere militară victorioasă (necontînd, din acest punct de vedere, faptul că nişte politicieni din ţări manevrate nu au fost în stare şi n-au avut probitatea politică, morală, umană, de a constata adevărul militar).
De altfel, prea des se foloseşte, ca metaforă dar şi ca expresie istorică, formula că veacuri şi milenii ne-am aflat sub juguri străine... În realitate ne-am aflat, parţial (14 %) sub jugul primilor Barbari, Romanii, timp de cca. 168 de ani şi apoi, pînă la 22 decembrie 1989 niciodată pămîntul Daciei nu s-a aflat, în întregime, sub vreun jug străin; am avut şi avem teritorii aflate temporar ocupate (părţi din Ardeal, Cadrilater, Bucovina, Maramureş, Banat, Basarabia, Transnistria) sau constituite în state dacice ("romîneşti")de sine stătătoare (Republica Moldova, Transnistria).
În această viziune trebuie clarificată şi problema JUGULUI OTOMAN care nu a existat nici de jure şi nici de facto. Relaţia specială a statelor dacice cu Imperiul Otoman era de colaborare, cu obligaţii reciproce, în baza renumitelor CAPITULAŢII, termen care, la plural, vorbeşte despre concesii reciproce, ci nu de instituirea unui JUG !
Faţă de aceste considerente, este de reţinut că schimbarea de la 23 August 1944 a fost o schimbare de opţiune politică şi de colaborare militară; nu am avut şi nici nu am schimbat atunci niciun fel de "stăpîni" sau juguri asupra ţării. Ca şi în 1916, Romînia şi-a ales, prin voinţă proprie, inamicii şi colaboratorii, iar schimbările intervenite pe parcurs nu dau dreptul nimănui să ne spună că sîntem ca femeia cu purtări rele; am hotărît singuri şi am practicat schimbări potrivit intereselor statului nostru.
Există însă O EXCEPŢIE: de la 1 ianuarie 2007 NE AFLĂM SUB JUG STRĂIN; tot ce se mişcă la noi hotărăsc alţii, iar ţara se află şi sub ocupaţie militară (nord-americană). La aceste realităţi crunte trebuie să reflectăm şi să ne organizăm politic, pentru înlăturarea de la Putere a găştilor trădătoare de Neam şi de Ţară !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Faptul că la acea dată ne-am eliberat de sub un jug străin -şi încă fascist !- constituia deplin temei, cel mai important, după Unire, de a declara drept Zi Naţională, acea zi.
Dar adevărul nu a fost şi nu este acesta, iar o opinie contrarie am trimis, în timpul Socialismului, Marii Adunări Naţionale, cu propunerea de a se schimba calificarea prezentă (atunci) pentru 23 august şi, în plus, de a se declara drept Zi Naţională, cea mai însemnată zi din existenţa unui popor, care nu poate fi alta decît ZIUA UNIRII, în cazul nostru, ziua desăvîrşirii unirii, anume 1 decembrie 1918.
Nu am primit vreun răspuns, dar vreau încă, pentru cititorii comunişti ori simpatizanţi, pentru toţi oamenii muncii, să precizez de ce 23 august nu are o semnificaţie naţională de asemenea rang, aceasta deoarece NOI NU NE AFLAM SUB JUG STRĂIN ! Am fost parteneri de acţiuni militare ai Germaniei, apoi ai Uniunii Sovietice, autoritatea în Stat păstrînd-o permanent Guvernul Romîn, care decidea de sine stătător. Aceeaşi situaţie ne-am păstrat-o şi după schimbarea coechipierilor de război, fiind în final a patra putere militară victorioasă (necontînd, din acest punct de vedere, faptul că nişte politicieni din ţări manevrate nu au fost în stare şi n-au avut probitatea politică, morală, umană, de a constata adevărul militar).
De altfel, prea des se foloseşte, ca metaforă dar şi ca expresie istorică, formula că veacuri şi milenii ne-am aflat sub juguri străine... În realitate ne-am aflat, parţial (14 %) sub jugul primilor Barbari, Romanii, timp de cca. 168 de ani şi apoi, pînă la 22 decembrie 1989 niciodată pămîntul Daciei nu s-a aflat, în întregime, sub vreun jug străin; am avut şi avem teritorii aflate temporar ocupate (părţi din Ardeal, Cadrilater, Bucovina, Maramureş, Banat, Basarabia, Transnistria) sau constituite în state dacice ("romîneşti")de sine stătătoare (Republica Moldova, Transnistria).
În această viziune trebuie clarificată şi problema JUGULUI OTOMAN care nu a existat nici de jure şi nici de facto. Relaţia specială a statelor dacice cu Imperiul Otoman era de colaborare, cu obligaţii reciproce, în baza renumitelor CAPITULAŢII, termen care, la plural, vorbeşte despre concesii reciproce, ci nu de instituirea unui JUG !
Faţă de aceste considerente, este de reţinut că schimbarea de la 23 August 1944 a fost o schimbare de opţiune politică şi de colaborare militară; nu am avut şi nici nu am schimbat atunci niciun fel de "stăpîni" sau juguri asupra ţării. Ca şi în 1916, Romînia şi-a ales, prin voinţă proprie, inamicii şi colaboratorii, iar schimbările intervenite pe parcurs nu dau dreptul nimănui să ne spună că sîntem ca femeia cu purtări rele; am hotărît singuri şi am practicat schimbări potrivit intereselor statului nostru.
Există însă O EXCEPŢIE: de la 1 ianuarie 2007 NE AFLĂM SUB JUG STRĂIN; tot ce se mişcă la noi hotărăsc alţii, iar ţara se află şi sub ocupaţie militară (nord-americană). La aceste realităţi crunte trebuie să reflectăm şi să ne organizăm politic, pentru înlăturarea de la Putere a găştilor trădătoare de Neam şi de Ţară !
Jos Capitalismul şi Imperialismul ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
joi, 21 august 2008
21 august 1965 - zi memorabilă
Sînt deja scurşi 40 de ani de la acea zi în care am ascultat transfiguraţi, dis-de-dimineaţă, ştirile de la postul naţional de radio (atunci exista un asemenea post naţional serios şi de toată lumea ascultat).
Ştiam de mai multe luni că în Cehoslovacia au loc schimbări esenţiale şi se pregătesc transformări politice de substanţă, ceea ce mă îngrijora (şi confirm că îngrijorarea era comună majorităţii cetăţenilor). De aceea am fost surprins cînd Preşedintele Republicii, întors dintr-o scurtă vizită din Cehoslovacia, cu cîteva zile înainte de 21 august, a afirmat că (citez din memorie) "în Cehoslovacia Socialismul nu este în pericol !".
Am fost convins, chiar din acea clipă, şi am spus-o în public permanent, cum o fac şi acum, că Preşedintele a fost în eroare totală; este fără nici o îndoială adevărat că în 1968, în Cehoslovacia Socialismul a fost în pericol, deşi oamenii din afara ţării nu şi-au dat seama, pentru că, spre deosebire de Ungaria din 1956, cînd hoardele barbare invadatoare au intrat din afară, înarmate, în Cehoslovacia pericolul venea din interior, fiind şi mai virulent, şi mai adînc, Alexander Dubcek nefiind altceva decît un Gorbaciov "avant la letre".
Poporul cehoslovac a dat măsura valorii pozitive a gestului, rămas simbolic, al armatelor aliate: vă propun să vă reamintiţi că O MIE DE COMUNIŞTI au semnat apelul de salvare, cu caracter de S.O.S., şi la acest apel au răspuns oamenii politici reprezentînd regimurile democratice din Europa Centrală şi de Est, reuniţi la Cierna nad Tisu (localitate pe vechiul pămînt dacic, din Maramureş), iar hotărîrea lor au executat-o forţele militare din ţările democrate, cu excepţia Romîniei.
Această excepţie îşi avea rădăcini clare în propriile devieri marcate de conducerea Partidului Comunist Romîn începînd cu Conferinţa Naţională din decembrie 1967 şi subliniate grosier nu numai pe plan politic, la şedinţa plenară a Comitetului Central din aprilie 1968, ci şi pe plan economico-social prin introducerea (vremelnică) a unor sisteme de organizare a comerţului pe principii antisocialiste, de esenţă capitalistă, ceea ce a pus mare semn de întrebare pe corectitudinea viziunii în practica economică de perspectivă, încheiată, mai tîrziu, cu un fapt de o profunzime şi unicitate incredibile pentru întreaga omenire: oamenii muncii au devenit -a doua oară, căci în primul rînd erau proprietari ca făcînd parte din Popor, singurul proprietar al marii avuţii naţionale- au devenit, repet,proprietari ai unor "părţi sociale" ale diverselor întreprinderi şi organizaţii economice, toate expropriate de Contrarevoluţia din decembrie 1989, la fel cum au fost expropriaţi toţi proprietarii de terenuri şi bunuri din CAP, prin faimoasa defăimantă Lege nr. 18/1991, lege PROFUND ANTICONSTITUŢIONALĂ (care i-a jefuit ilegal pe proprietari şi i-a împroprietărit pe infractori, toţi deveniţi membri ai comisiilor de spoliere a ţăranilor sau beneficiari ai jafului).
Preşedintele nostru ştia sigur că devierile, începute la noi, reprezintă ţinta celor politice din Cehoslovacia, unde se ciuperciseră, sub umbrela lui Dubcek, peste 600 de "partide", burghezo-moşiereşti, monarhice, etnice, religioase, extremiste, chiar teroriste şi fasciste; la noi toate aceste nuanţe se regăseau în activitatea conducătorilor pecerişti (aproape toţi veritabili ciocoi).
Ne-a plăcut apărarea fermă a ideilor de respectare a suveranităţii şi independenţei, de neamestec în treburile altui stat, de rezolvare pe cale paşnică a litigiilor etc., dar pe mine m-a îngrijorat profund (şi s-a confirmat temeiul de granit al îngrijorării) faptul că, în preamult lăudata cuvîntare a Preşedintelui, în faţa unei mulţimi impresionante, categoric spontan adunată, dumnealui a arătat că Romînia este izolată în cadrul sistemului democrat, expunînd-o astfel şacalilor capitalişti şi imperialişti, care imediat, de fapt, ne-au înfipt colţii lor otrăviţi în rărunchi, impunîndu-ne împrumuturi împovărătoare, cu scop asfixiant - de care n-am mai scăpat decît în aprilie 1989.
Atunci, în 21 august 1965, a început dezastrul nostru şi de atunci am rămas singuri pînă în 22 decembrie 1989 cînd ne-au măcelărit cei 80.000 de ostaşi sovietici care, patronaţi de CIA, au purtat războiul împotriva regimului democrat, încheiat cu îmbrîncirea noastră în cea mai neagră Noapte a Istoriei Naţionale.
Cehoslovacii, milioanele de oameni ai muncii, ca şi conducătorii comunişti, n-au căzut în capcana întinsă Preşedintelui nostru: ei i-au primit pe "oaspeţii" sosiţi, cu tancuri cu tot, în celebrele AN şi, la coborîrea lor din tancuri, mulţimea s-a urcat cu flori pe acestea, manifestîndu-se diferit: unii îi lăudau şi le mulţumeau, alţii îi întrebau nedumeriţi, zîmbind: "de ce aţi venit la noi ?" Parcă era un spectacol cu cei 1.000 de romani maghiari care ne-au "ocupat" Bucureştiul acum vreo doi ani de zile; şi noi i-am primit tîmpi pe aceşti mongoli, care nu puteau fi romani, nici prin siluirea istoriei, şi nu le-am putut oferi nici flori, nici zîmbete (doar Guvernul i-a ospătat, dar acesta ... nu este al nostru !).
Dacă la noi, însă, veneau tovarăşii cu AN-urile în 1965, făceam, sînt sigur, măcel. Aşa cum facem acum jucînd tontoroiul în pielea goală în faţa capitaliştilor şi imperialiştilor care ne cred, beţi, sălbatici, idioţi, loviţi cu leuca ...
De unde gîndul că în 22 decembrie 1989 nu am putut da riposta cuvenită din cauza lui 21 august 1965, iar asta ne va costa, peste decenii, incomensurabil (dacă va mai avea cine pune problema)...
21 august 1965 este o zi defăimată şi defăimantă, iar ceea ce ciripesc, prin mijloacele de comunicare în masă,slugile Capitalismului, Imperialismului, Terorismului Internaţional de stat, trebuie luat sub beneficiu de inventar.
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Terorismului Internaţional de stat ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
Ştiam de mai multe luni că în Cehoslovacia au loc schimbări esenţiale şi se pregătesc transformări politice de substanţă, ceea ce mă îngrijora (şi confirm că îngrijorarea era comună majorităţii cetăţenilor). De aceea am fost surprins cînd Preşedintele Republicii, întors dintr-o scurtă vizită din Cehoslovacia, cu cîteva zile înainte de 21 august, a afirmat că (citez din memorie) "în Cehoslovacia Socialismul nu este în pericol !".
Am fost convins, chiar din acea clipă, şi am spus-o în public permanent, cum o fac şi acum, că Preşedintele a fost în eroare totală; este fără nici o îndoială adevărat că în 1968, în Cehoslovacia Socialismul a fost în pericol, deşi oamenii din afara ţării nu şi-au dat seama, pentru că, spre deosebire de Ungaria din 1956, cînd hoardele barbare invadatoare au intrat din afară, înarmate, în Cehoslovacia pericolul venea din interior, fiind şi mai virulent, şi mai adînc, Alexander Dubcek nefiind altceva decît un Gorbaciov "avant la letre".
Poporul cehoslovac a dat măsura valorii pozitive a gestului, rămas simbolic, al armatelor aliate: vă propun să vă reamintiţi că O MIE DE COMUNIŞTI au semnat apelul de salvare, cu caracter de S.O.S., şi la acest apel au răspuns oamenii politici reprezentînd regimurile democratice din Europa Centrală şi de Est, reuniţi la Cierna nad Tisu (localitate pe vechiul pămînt dacic, din Maramureş), iar hotărîrea lor au executat-o forţele militare din ţările democrate, cu excepţia Romîniei.
Această excepţie îşi avea rădăcini clare în propriile devieri marcate de conducerea Partidului Comunist Romîn începînd cu Conferinţa Naţională din decembrie 1967 şi subliniate grosier nu numai pe plan politic, la şedinţa plenară a Comitetului Central din aprilie 1968, ci şi pe plan economico-social prin introducerea (vremelnică) a unor sisteme de organizare a comerţului pe principii antisocialiste, de esenţă capitalistă, ceea ce a pus mare semn de întrebare pe corectitudinea viziunii în practica economică de perspectivă, încheiată, mai tîrziu, cu un fapt de o profunzime şi unicitate incredibile pentru întreaga omenire: oamenii muncii au devenit -a doua oară, căci în primul rînd erau proprietari ca făcînd parte din Popor, singurul proprietar al marii avuţii naţionale- au devenit, repet,proprietari ai unor "părţi sociale" ale diverselor întreprinderi şi organizaţii economice, toate expropriate de Contrarevoluţia din decembrie 1989, la fel cum au fost expropriaţi toţi proprietarii de terenuri şi bunuri din CAP, prin faimoasa defăimantă Lege nr. 18/1991, lege PROFUND ANTICONSTITUŢIONALĂ (care i-a jefuit ilegal pe proprietari şi i-a împroprietărit pe infractori, toţi deveniţi membri ai comisiilor de spoliere a ţăranilor sau beneficiari ai jafului).
Preşedintele nostru ştia sigur că devierile, începute la noi, reprezintă ţinta celor politice din Cehoslovacia, unde se ciuperciseră, sub umbrela lui Dubcek, peste 600 de "partide", burghezo-moşiereşti, monarhice, etnice, religioase, extremiste, chiar teroriste şi fasciste; la noi toate aceste nuanţe se regăseau în activitatea conducătorilor pecerişti (aproape toţi veritabili ciocoi).
Ne-a plăcut apărarea fermă a ideilor de respectare a suveranităţii şi independenţei, de neamestec în treburile altui stat, de rezolvare pe cale paşnică a litigiilor etc., dar pe mine m-a îngrijorat profund (şi s-a confirmat temeiul de granit al îngrijorării) faptul că, în preamult lăudata cuvîntare a Preşedintelui, în faţa unei mulţimi impresionante, categoric spontan adunată, dumnealui a arătat că Romînia este izolată în cadrul sistemului democrat, expunînd-o astfel şacalilor capitalişti şi imperialişti, care imediat, de fapt, ne-au înfipt colţii lor otrăviţi în rărunchi, impunîndu-ne împrumuturi împovărătoare, cu scop asfixiant - de care n-am mai scăpat decît în aprilie 1989.
Atunci, în 21 august 1965, a început dezastrul nostru şi de atunci am rămas singuri pînă în 22 decembrie 1989 cînd ne-au măcelărit cei 80.000 de ostaşi sovietici care, patronaţi de CIA, au purtat războiul împotriva regimului democrat, încheiat cu îmbrîncirea noastră în cea mai neagră Noapte a Istoriei Naţionale.
Cehoslovacii, milioanele de oameni ai muncii, ca şi conducătorii comunişti, n-au căzut în capcana întinsă Preşedintelui nostru: ei i-au primit pe "oaspeţii" sosiţi, cu tancuri cu tot, în celebrele AN şi, la coborîrea lor din tancuri, mulţimea s-a urcat cu flori pe acestea, manifestîndu-se diferit: unii îi lăudau şi le mulţumeau, alţii îi întrebau nedumeriţi, zîmbind: "de ce aţi venit la noi ?" Parcă era un spectacol cu cei 1.000 de romani maghiari care ne-au "ocupat" Bucureştiul acum vreo doi ani de zile; şi noi i-am primit tîmpi pe aceşti mongoli, care nu puteau fi romani, nici prin siluirea istoriei, şi nu le-am putut oferi nici flori, nici zîmbete (doar Guvernul i-a ospătat, dar acesta ... nu este al nostru !).
Dacă la noi, însă, veneau tovarăşii cu AN-urile în 1965, făceam, sînt sigur, măcel. Aşa cum facem acum jucînd tontoroiul în pielea goală în faţa capitaliştilor şi imperialiştilor care ne cred, beţi, sălbatici, idioţi, loviţi cu leuca ...
De unde gîndul că în 22 decembrie 1989 nu am putut da riposta cuvenită din cauza lui 21 august 1965, iar asta ne va costa, peste decenii, incomensurabil (dacă va mai avea cine pune problema)...
21 august 1965 este o zi defăimată şi defăimantă, iar ceea ce ciripesc, prin mijloacele de comunicare în masă,slugile Capitalismului, Imperialismului, Terorismului Internaţional de stat, trebuie luat sub beneficiu de inventar.
Jos Capitalismul ! Moarte Imperialismului şi Terorismului Internaţional de stat ! Trăiască Socialismul !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
miercuri, 20 august 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)