Reproduc un comentariu înscris în urma comunicatului privind renumărarea voturilor la alegerile anticipate din 28 noiembrie 94 (2010) din Republica Moldova:
Urăm succes comuniştilor !
După renumărarea voturilor apare certă posibilitatea ca, împreună, comuniştii şi PDM să deţină conducerea Guvernului şi a Parlamentului, dacă Preşedintele PDM va avea înţelepciunea necesară în acest moment istoric, menit să elimine nesiguranţa politică din ultimele 18 luni, care a debutat cu dezmăţul derbedeilor şi rătăciţilor din 7 aprilie 2009 şi ar fi pus în mare pericol întreaga evoluţie a ţării.
Sensul principal al pericolului este împingerea ţării în mocirla Imperiului European, poate chiar şi în blocul militar agresiv de tip fascist, NATO.
Din păcate şi partidul democrat, condus de tovarăşul Voronin precum şi PDM optează pentru intrarea Republicii Moldova în Imperiul Cotroman Romano-German. Cumplită eroare !!!
Poate că, aflaţi în majoritate la Putere, comuniştii şi cei care pînă de curănd se declarau tot comunişti, vor fi capacitaţi mai uşor la clarificări esenţiale, de către masele populare şi vor abandona Drumul Dezastrului.
Prof. Gh. UNGUREANU,
Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) - din Romînia
19 decembrie 94
duminică, 19 decembrie 2010
sâmbătă, 18 decembrie 2010
P.C.R. are drept la existenţă (comentariu)
Reproduc aici comentariul meu la comunicatul Partidului Alianţa Socialistă:
Hotărîrea tribunalului de respingere a cererii PAS privind schimbarea denumirii sale este ilegală şi neîntemeiată, în fapt o aberaţie demenţială, fără pereche pe globul pămîntesc; ea este o dovadă că in-justiţia post-decembristă este ticsită de pecerişti extremişti, violatori de legi şi drepturi, terorişti cu veleităţi de despoţi.
De altfel, în cazul dat, magistraţii au demonstrat o totală lipsă de profesionalism, ei neavînd dreptul să blocheze activitatea unui partid în raport de numele acestuia; legea prevede expres care sînt condiţiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un partid spre a putea fi înscris în registrul special al partidelor politice. Între aceste condiţii NU ESTE ŞI NUMELE PARTIDULUI, ci doar obligaţia de a avea UN NUME (pe care îl vrea Partidul, ci nu peceristul magistrat certat cu legea sau cu dureri de ochi la lectura textului legii !).
Respingînd cererea de A LUA ACT DE SCHIMBAREA NUMELUI Partidului, magistraţii s-au acoperit de ridicol, atrăgînd şi asupra instituţiei pe care o dezonorează, conştient şi premeditat, justificate replici de condamnare şi repulsie.
Este cazul ca autorităţile competente să se autosesizeze şi să dispună cercetarea penală şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi pentru abuz în serviciu; cu aşa magistraţi nu putem scoate "justiţia" din ghilimele !.
Încă o dată se confirmă justeţea criticilor dure formulate de Preşedintele Republicii, tovarăşul Traian Băsescu, la adresa scamatoriilor din sistemul de anti-judecată !
Din păcate, după cum vedem, există încă trei-patru uscături de surcele care dau puroi la moara in-justiţiei, iar demersul trepăduşilor a fost admis, cu maxime şi impardonabile uşurinţă şi neruşinare...
Pe acest fond, constatăm din nou caracterul despotic al statului post-decembrist contrarevoluţionar, aflat exclusiv la cheremul peceriştilor, motiv pentru care se impune să ne organizăm pentru a-l demola din temelii şi, după deratizare, să-l îmbrîncim în lada cu gunoaie, spre a-şi găsi compania specifică...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte slugii ei netrebnice - in-justiţia ! Trăiască Socialismul !
P.C.R., vă aşteptăm sub numele propriu; avem nevoie de adversari !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
18 decembrie 94:
Hotărîrea tribunalului de respingere a cererii PAS privind schimbarea denumirii sale este ilegală şi neîntemeiată, în fapt o aberaţie demenţială, fără pereche pe globul pămîntesc; ea este o dovadă că in-justiţia post-decembristă este ticsită de pecerişti extremişti, violatori de legi şi drepturi, terorişti cu veleităţi de despoţi.
De altfel, în cazul dat, magistraţii au demonstrat o totală lipsă de profesionalism, ei neavînd dreptul să blocheze activitatea unui partid în raport de numele acestuia; legea prevede expres care sînt condiţiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească un partid spre a putea fi înscris în registrul special al partidelor politice. Între aceste condiţii NU ESTE ŞI NUMELE PARTIDULUI, ci doar obligaţia de a avea UN NUME (pe care îl vrea Partidul, ci nu peceristul magistrat certat cu legea sau cu dureri de ochi la lectura textului legii !).
Respingînd cererea de A LUA ACT DE SCHIMBAREA NUMELUI Partidului, magistraţii s-au acoperit de ridicol, atrăgînd şi asupra instituţiei pe care o dezonorează, conştient şi premeditat, justificate replici de condamnare şi repulsie.
Este cazul ca autorităţile competente să se autosesizeze şi să dispună cercetarea penală şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi pentru abuz în serviciu; cu aşa magistraţi nu putem scoate "justiţia" din ghilimele !.
Încă o dată se confirmă justeţea criticilor dure formulate de Preşedintele Republicii, tovarăşul Traian Băsescu, la adresa scamatoriilor din sistemul de anti-judecată !
Din păcate, după cum vedem, există încă trei-patru uscături de surcele care dau puroi la moara in-justiţiei, iar demersul trepăduşilor a fost admis, cu maxime şi impardonabile uşurinţă şi neruşinare...
Pe acest fond, constatăm din nou caracterul despotic al statului post-decembrist contrarevoluţionar, aflat exclusiv la cheremul peceriştilor, motiv pentru care se impune să ne organizăm pentru a-l demola din temelii şi, după deratizare, să-l îmbrîncim în lada cu gunoaie, spre a-şi găsi compania specifică...
Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte slugii ei netrebnice - in-justiţia ! Trăiască Socialismul !
P.C.R., vă aşteptăm sub numele propriu; avem nevoie de adversari !
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele Partidului Comuniştilor (Nepecerişti)
18 decembrie 94:
duminică, 12 decembrie 2010
Moş Gerilă
Am avut prilejul (şi plăcerea) să scriu deseori (inclusiv poezii) despre Moş Gerilă, personaj mitologic, existent de multe mii de ani în creaţiile folclorice ale popoarelor, întîlnit mai ales la cele din Eurasia de Nord. La noi, pe pămîntul Daciei, are o prezenţă specială, numit chiar Moş Gerilă sau doar Moşul, asociat din vechime, cu multe mii de ani înainte de inventarea Spîrcului evreu, cu momentele din miez de iarnă, cu zăpadă multă şi ger în teritoriile la care am făcut trimitere, în care păstrarea focului în sobă de la o zi la alta era o preocupare de seamă a familiei şi se asigura punîndu-se în foc seara buturi din noduri de copaci din locul înnodării cracilor, ca să reziste pînă dimineaţa.
Pentru că fiica unui popă vecin, devenită cadru didactic şi doctor în domeniul teologiei, îşi foloseşte o deosebită capacitate intelectuală şi abilităţile de cercetător ca să explice, prin fantasmagorii, termenul "crăciun" şi invenţia devenită pornografică prin îmbăloşare religioasă "Moş crăciun", am să reproduc, ca replică la o conferinţă -pe teme religioase- a distinsei vecine, un fragment din volumul al II-lea al cărţii mele "Contrarevoluţia...", scris în anul 2004, ca răspuns la o întrebare:
"Întrebare: Dv. nu respectaţi sărbătorile de iarnă: crăciunul, anul nou, boboteaza ? (Dumitru Sechelariu din oraşul Techirghiol, 24 decembrie 92, Eforie Nord).
Răspuns: Aţi cuprins în noţiunea „sărbători de iarnă” atît pe cele reale ale poporului nostru cît şi pe cele religioase evreieşti; deci pe unele le respect căci vin din tradiţia străveche dacică, de multe mii -sau zeci de mii- de ani, iar altele nu sînt ale noastre, fiind lipite cu mîzgă spurcată de lumina noastră în ultima vreme (de la o sută la cinci sute de ani).
Un moment tradiţional dacic, Crăciunul, a fost îmbăloşat de religiile evreieşti în cel mai stupid mod scabros, transformîndu-l în prăvălie, specifică sistemului evreiesc. Această "sărbătoare" comercială susţinută de prăvăliile religioase -bisericile- sau de magazinele normale, nu are nimic comun cu aşa-zisa naştere a Spîrcului; ea desemnează trecerea la anotimpul de iarnă, specific Daciei, la solstiţiul de iarnă, caracterizat prin sporirea gerului, motiv pentru care strămoşii aveau mare grijă pentru păstrarea focului, a jarului în vatră, pe timpul nopţii, exact aşa cum facem încă în prezent (aspect revenit după decembrie 73 (1989) de cînd a dispărut practic „gazul” lampant de pe piaţă).
Această păstrare a focului se asigură (şi astăzi) punînd în vatră o bucată de lemn cîlţoasă, rezistentă, mai groasă, care se găseşte în cracii copacului (un crac, doi craci); de aici avem craciu-n foc, crăcină („Ia crăcina aia s-o punem în foc la noapte !”) exprimare pe care nu au putut s-o aducă ori s-o preia străinii (căci ei nu pot rosti ci, în afară de Daci şi vecinii tradiţionali, slavii) adăugînd sărbătorii noastre smintitele aiureli evreieşti, despre inventatul Spîrc, metamorfozat în zeu şi despre mamă-sa, născătoare a şapte copii, rămasă, însă, şi cîntată permanent... fecioară !
Crac, craci este cu o familie bogată la noi, în Limba Dacă: substantivul care numeşte atît cracii unui copac precum şi cracul, cracii cioarecilor (şi pantalonilor), cracul, cracii unei văi, unui deal sau munte. Fiecare crac are cracă şi la plural crăci. Familie productivă, ea are alte cuvinte noi, formate prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: crăcană-crăcăni, crăcan-crăcane, Crăcănel, Crăcilă, crăcină, verbe a crăci, a crăcăna, adjective participiale crăcit, crăcănat şi substantive noi din aceste adjective: crăcitul, crăcănatul, inclusiv ca substantive proprii (porecle) etc.
Nici evreii şi nici romanii nu au aceste cuvinte şi nu le pot avea (romanii pentru că nici nu mai sînt) deoarece ei nu au avut şi nu au nici motivarea materială a fenomenului (nefiind nevoiţi să folosească, pentru păstrarea jarului, craciu-n foc.
În jurul focului, în timpul iernii dacice, în răgazul oferit de încheierea muncilor de toamnă, cu recoltatul şi înmagazinarea produselor, strămoşii –la fel ca ţăranii de acum- practică muncile de iarnă (prelucrarea cînepii, inului, lînii) şi, desigur, petrec, astfel născîndu-se jocurile specifice: capra, ursul, plugul, păpuşile, Moş Gerilă, cu şezătorile şi clăcile specifice poporului nostru. Toate au fost îmbîcsite de comerţul cu sfinţii, zeii şi parazeii evreieşti, care nu au nimic comun cu ceea ce este al nostru, dar ele au fost impuse, mai ales în ultimele două-trei secole, prin înrobirea spirituală, psihică şi intelectuală, ba chiar şi morală a cărturarilor adăpaţi la străine izvoare otrăvite, ei fiind predispuşi oricînd şi oricum la trădare şi ne-credinţă, deoarece erau, întotdeauna, fii ai bogătaşilor care, nu de puţine ori, aveau şi … sînge străin (sau numai străin)!
În pragul Anului Nou are loc urarea cea mare – plugul sau pluguşorul, specific iarăşi Poporului Dac (nu cred că se ară prin nisipurile evreieşti), iar la 1 ianuarie („gerar” sau „undrea”), actualele numiri ale lunilor sînt împrumuturi, dar noi aveam nume proprii, cînd se începe anul, intră în funcţie crenguţa de măr înflorit, devenită sorcovă, pentru a ura sănătate, înflorire, viaţă lungă… Ce să caute la noi „iordanul” cîtă vreme avem Dunăre, şi Olt, şi Argeş, Nistru şi Tisă ?!?
Numai tîmpitizarea iudeo-romană, esenţialmente înrobitoare şi comercială, impusă prin telectualii ciumaţi, a determinat murdărirea parţială a luminii noastre ancestrale, dar aceasta nu va dura mult; poporul nostru are drum lung înainte, fără sfîrşit şi-şi va scutura zgura aceasta de rîie…"
Întru aceasta îl aşteptăm cu drag şi speranţe, în fiecare an, pe Moş Gerilă.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
12 decembrie 94
Pentru că fiica unui popă vecin, devenită cadru didactic şi doctor în domeniul teologiei, îşi foloseşte o deosebită capacitate intelectuală şi abilităţile de cercetător ca să explice, prin fantasmagorii, termenul "crăciun" şi invenţia devenită pornografică prin îmbăloşare religioasă "Moş crăciun", am să reproduc, ca replică la o conferinţă -pe teme religioase- a distinsei vecine, un fragment din volumul al II-lea al cărţii mele "Contrarevoluţia...", scris în anul 2004, ca răspuns la o întrebare:
"Întrebare: Dv. nu respectaţi sărbătorile de iarnă: crăciunul, anul nou, boboteaza ? (Dumitru Sechelariu din oraşul Techirghiol, 24 decembrie 92, Eforie Nord).
Răspuns: Aţi cuprins în noţiunea „sărbători de iarnă” atît pe cele reale ale poporului nostru cît şi pe cele religioase evreieşti; deci pe unele le respect căci vin din tradiţia străveche dacică, de multe mii -sau zeci de mii- de ani, iar altele nu sînt ale noastre, fiind lipite cu mîzgă spurcată de lumina noastră în ultima vreme (de la o sută la cinci sute de ani).
Un moment tradiţional dacic, Crăciunul, a fost îmbăloşat de religiile evreieşti în cel mai stupid mod scabros, transformîndu-l în prăvălie, specifică sistemului evreiesc. Această "sărbătoare" comercială susţinută de prăvăliile religioase -bisericile- sau de magazinele normale, nu are nimic comun cu aşa-zisa naştere a Spîrcului; ea desemnează trecerea la anotimpul de iarnă, specific Daciei, la solstiţiul de iarnă, caracterizat prin sporirea gerului, motiv pentru care strămoşii aveau mare grijă pentru păstrarea focului, a jarului în vatră, pe timpul nopţii, exact aşa cum facem încă în prezent (aspect revenit după decembrie 73 (1989) de cînd a dispărut practic „gazul” lampant de pe piaţă).
Această păstrare a focului se asigură (şi astăzi) punînd în vatră o bucată de lemn cîlţoasă, rezistentă, mai groasă, care se găseşte în cracii copacului (un crac, doi craci); de aici avem craciu-n foc, crăcină („Ia crăcina aia s-o punem în foc la noapte !”) exprimare pe care nu au putut s-o aducă ori s-o preia străinii (căci ei nu pot rosti ci, în afară de Daci şi vecinii tradiţionali, slavii) adăugînd sărbătorii noastre smintitele aiureli evreieşti, despre inventatul Spîrc, metamorfozat în zeu şi despre mamă-sa, născătoare a şapte copii, rămasă, însă, şi cîntată permanent... fecioară !
Crac, craci este cu o familie bogată la noi, în Limba Dacă: substantivul care numeşte atît cracii unui copac precum şi cracul, cracii cioarecilor (şi pantalonilor), cracul, cracii unei văi, unui deal sau munte. Fiecare crac are cracă şi la plural crăci. Familie productivă, ea are alte cuvinte noi, formate prin mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului: crăcană-crăcăni, crăcan-crăcane, Crăcănel, Crăcilă, crăcină, verbe a crăci, a crăcăna, adjective participiale crăcit, crăcănat şi substantive noi din aceste adjective: crăcitul, crăcănatul, inclusiv ca substantive proprii (porecle) etc.
Nici evreii şi nici romanii nu au aceste cuvinte şi nu le pot avea (romanii pentru că nici nu mai sînt) deoarece ei nu au avut şi nu au nici motivarea materială a fenomenului (nefiind nevoiţi să folosească, pentru păstrarea jarului, craciu-n foc.
În jurul focului, în timpul iernii dacice, în răgazul oferit de încheierea muncilor de toamnă, cu recoltatul şi înmagazinarea produselor, strămoşii –la fel ca ţăranii de acum- practică muncile de iarnă (prelucrarea cînepii, inului, lînii) şi, desigur, petrec, astfel născîndu-se jocurile specifice: capra, ursul, plugul, păpuşile, Moş Gerilă, cu şezătorile şi clăcile specifice poporului nostru. Toate au fost îmbîcsite de comerţul cu sfinţii, zeii şi parazeii evreieşti, care nu au nimic comun cu ceea ce este al nostru, dar ele au fost impuse, mai ales în ultimele două-trei secole, prin înrobirea spirituală, psihică şi intelectuală, ba chiar şi morală a cărturarilor adăpaţi la străine izvoare otrăvite, ei fiind predispuşi oricînd şi oricum la trădare şi ne-credinţă, deoarece erau, întotdeauna, fii ai bogătaşilor care, nu de puţine ori, aveau şi … sînge străin (sau numai străin)!
În pragul Anului Nou are loc urarea cea mare – plugul sau pluguşorul, specific iarăşi Poporului Dac (nu cred că se ară prin nisipurile evreieşti), iar la 1 ianuarie („gerar” sau „undrea”), actualele numiri ale lunilor sînt împrumuturi, dar noi aveam nume proprii, cînd se începe anul, intră în funcţie crenguţa de măr înflorit, devenită sorcovă, pentru a ura sănătate, înflorire, viaţă lungă… Ce să caute la noi „iordanul” cîtă vreme avem Dunăre, şi Olt, şi Argeş, Nistru şi Tisă ?!?
Numai tîmpitizarea iudeo-romană, esenţialmente înrobitoare şi comercială, impusă prin telectualii ciumaţi, a determinat murdărirea parţială a luminii noastre ancestrale, dar aceasta nu va dura mult; poporul nostru are drum lung înainte, fără sfîrşit şi-şi va scutura zgura aceasta de rîie…"
Întru aceasta îl aşteptăm cu drag şi speranţe, în fiecare an, pe Moş Gerilă.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
12 decembrie 94
duminică, 28 noiembrie 2010
Salvarea sau prăbuşirea Republicii Moldova
La 28 noiembrie 94 votanţii din Republica Moldova vor hotărî prin votul lor dacă-şi vor salva ţara sau o vor prăbuşi definitiv în mocirla capitalistă în care s-a zbătut în ultimul an.
Burghezo-moşierimea şi-a înscris în listele electorale vreo 40 de poziţii, între care mulţii trădători desprinşi din PCRM, toate tinzînd să risipească aderenţa pentru pilonul de salvare - Partidul Comuniştilor.
La rîndul său, singurul partid democrat aflat la guvernare, pînă acum un an, în Europa capitalistă, şi-a demonstrat, în toţi cei opt ani cînd a deţinut Puterea, abandonarea doctrinei comuniste şi a practicii de construire a Socialismului, înlocuit, de fapt, cu Capitalismul, ceea ce a dus la erodarea sprijinului popular.
Rămas, totuşi, principalul mare partid al ţării, Partidul Comuniştilor s-a zbătut din greu şi din depărtare faţă de esenţele doctrinei comuniste să-şi apropie simpatia celor mulţi, care se vor lăsa înşelaţi de vorbele goale aruncate în eter fără jenă de găştile burghezo-moşiereşti; nici măcar în cel mai simplu punct nevralgic -intrarea în Imperiul European- partidul tovarăşului Voronin n-a ştiut ce vrea, cu adevărat, poporul care, împreună cu fraţii din întreg cuprinsul Daciei, s-a luptat, pe viaţă şi pe moarte, timp de milenii, să rămînă liber, neasfixiat în mocirla puterilor suprastatale.
Între toţi aspiranţii la fotoliile din Parlamentul Republicii Moldova, se remarcă, totuşi, dreapta retrogradă (diferite formaţiuni liberale) cu puţine şanse -nu pot avea mai mult de 10-15 procente- şi comuniştii care, se pare, vor beneficia de capacitatea superioară lor, pe care o pot dovedi votanţii, de a-i pune la o nouă încercare, asigurîndu-le o majoritate, însă firavă, pe care şi-ar putea-o uşor consolida, cu două pîrghii: susţinerea deschisă şi totală a revenirii la Socialism şi abandonarea aberaţiilor privind limba "moldovenească".
Urăm succes Partidului Comuniştilor din Republica Moldova ! De la Chişinău aşteptăm să răsară Soarele pentru tot Poporul Dac !
28 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Burghezo-moşierimea şi-a înscris în listele electorale vreo 40 de poziţii, între care mulţii trădători desprinşi din PCRM, toate tinzînd să risipească aderenţa pentru pilonul de salvare - Partidul Comuniştilor.
La rîndul său, singurul partid democrat aflat la guvernare, pînă acum un an, în Europa capitalistă, şi-a demonstrat, în toţi cei opt ani cînd a deţinut Puterea, abandonarea doctrinei comuniste şi a practicii de construire a Socialismului, înlocuit, de fapt, cu Capitalismul, ceea ce a dus la erodarea sprijinului popular.
Rămas, totuşi, principalul mare partid al ţării, Partidul Comuniştilor s-a zbătut din greu şi din depărtare faţă de esenţele doctrinei comuniste să-şi apropie simpatia celor mulţi, care se vor lăsa înşelaţi de vorbele goale aruncate în eter fără jenă de găştile burghezo-moşiereşti; nici măcar în cel mai simplu punct nevralgic -intrarea în Imperiul European- partidul tovarăşului Voronin n-a ştiut ce vrea, cu adevărat, poporul care, împreună cu fraţii din întreg cuprinsul Daciei, s-a luptat, pe viaţă şi pe moarte, timp de milenii, să rămînă liber, neasfixiat în mocirla puterilor suprastatale.
Între toţi aspiranţii la fotoliile din Parlamentul Republicii Moldova, se remarcă, totuşi, dreapta retrogradă (diferite formaţiuni liberale) cu puţine şanse -nu pot avea mai mult de 10-15 procente- şi comuniştii care, se pare, vor beneficia de capacitatea superioară lor, pe care o pot dovedi votanţii, de a-i pune la o nouă încercare, asigurîndu-le o majoritate, însă firavă, pe care şi-ar putea-o uşor consolida, cu două pîrghii: susţinerea deschisă şi totală a revenirii la Socialism şi abandonarea aberaţiilor privind limba "moldovenească".
Urăm succes Partidului Comuniştilor din Republica Moldova ! De la Chişinău aşteptăm să răsară Soarele pentru tot Poporul Dac !
28 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
joi, 25 noiembrie 2010
Preşedintele şi ... clica politică
Într-un discurs temperat, bine condus, deşi dur, Preşedintele Republicii, Traian Băsescu, a lansat o atenţionare-apel către politicieni Fiţi responsabili !, considerînd că astfel va reuşi să-i mobilizeze pentru reformarea Statului, în sensul modernizării, ceea ce reprezintă în viziunea sa esenţa îndatoririlor pentru găştile peceriste pe care continuă să le numească, în mod serios, clasă politică.
Regretabil că nimeni dintre specialişti, măcar universitarii de specialitate adversari, nu corectează această expresie de analfabeţi, înlocuind sintagma "clasă politică", folosită berbeceşte, cu altceva, nu neapărat cu sintagma cea mai potrivită, propusă de noi, pentru epoca noastră de mizerie post-decembristă -anume clică politică- dar cu o formulă care să nu mai fie ridicolă, inexactă, anti-ştiinţifică, stropşind cu amiroase ucigătoare ceea ce se numeşte proprietatea cuvintelor, caracteristici subliniate de împrejurarea, neîntîmplătoare, că umblătorii la poarta sensurilor termenilor, au eliminat utilizarea noţiunii de clasă pentru "clasele sociale", urmînd să înţelegem că acestea au dispărut (situaţie proprie numai Romîniei între cele peste 200 de state din lume !), locul fiind ocupat de existenţa exclusivă a găştilor peceriste, numite la un loc, fără discriminare, "clasă politică".
O cădere mai gravă ca aceasta în absurditatea necunoaşterii (asumată ostentativ prin îngroşare de piele şi de obraz), nu s-a mai aflat în nicio epocă istorică, iar o altă subliniere este dată de faptul că cei din această clică socială nu simt niciun fel de jenă să-şi afişeze ignoranţa şi barbarismele, ci, dimpotrivă, utilizează totul cu emfază şi mîndrie nedisimulată...
Preşedintele critică dur această clică politică -al cărei vîrf totuşi, oricine ştie, este chiar ... domnia sa- iar filonul de autocritică îl înţelegem uşor în sensul că regretă dureros durata imensă de timp în care s-a distrus statul democrat şi încetineala năvlegească prin care s-a nimicit economia naţională, aflată în plină şi complexă evoluţie în anul 73 (1989)...
Această idee, aproape aşa explicată chiar de către Preşedinte, l-a determinat să îndrepte o rază de lumină spre Demolatorul şef iniţial, Petre Roman, lăudat conjunctural, împletită cu o săgeată veninoasă expediată înspre patromul (nenumit) cel mare şi comun al Dezmăţului Universal, Ion Iliescu.
Cuvîntarea cea calmă dar acidă s-a infiltrat în avidele creiere şi inimi prezente la aniversarea Bursei de Valori Bucureşti, care au sorbit, cu satisfacţie, ideile demolatoare de Istorie şi Progres, toate aţintite şi lipite de chipul inexpresiv al stîlpului demolator, Mugur Isărescu, un fel de pereche devotată şi permanentă a Preşedintelui din întreaga Noapte a Neamului Dac începută la 22 decembrie 73 (1989).
Colaborator sau poate autor principal al circului actual -în care ni se flutură steagul negru al efectelor crizei capitalismului şi imperialismului, impuse strategic şi nouă- Preşedintele şi-a dovedit încă o dată măiestria politică prin care clica peceristă post-decembristă abate atenţia oamenilor muncii de la mizeria în care sînt nevoiţi să se mişte, de la starea de exploataţi de către infractorii conducători şi de asupriţi de către barbarii stresaţi şi agitaţi care au întemeiat noul Imperiu Romano-German,înrobiţi, în acelaşi timp şi asfixiaţi în cochilia otrăvită a tuturor religiilor din lume, toate aciuate în permisibila noastră Vatră, prin osîrdia guvernării contrarevoluţionare, care a pus la dispoziţia privatelor ciupercite pretutindeni, chiar bugetul sărmanei triste ţări, batjocorind pe toţi cetăţenii, cu drepturile şi libertăţile lor, enunţate zadarnic în legi speciale, în Constituţie, în convenţii Europene şi Declaraţii Universale...
Reţinem, ca excepţională, constatarea de maximă gravitate privind pe judecătorii care fac legi în loc să le aplice, "legi" de esenţă potrivnică legilor autentice existente, dar, închistat în condiţia sa de pecerist trădător, Preşedintele nu a putut descifra şi soluţia salvatoare pentru a ieşi din ghearele in-justiţiei peceriste (soluţie pe care noi am propus-o deseori).
Reţinem, de asemenea, o altă concluzie, repetată insistent în ultimele zile, privind realitatea din poliţia romînă în care funcţionează, la toate nivelele, grupuri de infractori, colaboratori ai infractorilor din afara sistemului. Apreciem ca exactă convingerea Preşedintelui (care este, fără îndoială, cel mai bine informat romîn) şi precizez că în Argeş (cel puţin) poliţia nu numai că are în interior infractori, dar aceştia batjocoresc treburile instituţiei, cu misiunea, poate expresă şi exclusivă, de a-i apăra pe infractori; cine nu crede sau cine doreşte să ia măsuri, să mă contacteze.
Nu ştie însă -ori nu vrea- Preşedintele să rezolve această stare catastrofală în care se află poliţia, ca apărătoare a infractorilor şi îi sugerăm modul concret al formulei salvatoare: să se ia, prin lege, din competenţa poliţiei toate cazurile de cercetare penală în care părţi vătămate sînt persoanele fizice, dosarele urmînd a fi încredinţate direct judecătorilor, ca astfel infractorii să nu mai beneficieze de protecţia şi favorizarea, în condiţii oculte, ale "organului de cercetare penală".
Dacă şi judecătorii ar fi, cum am propus, aleşi, pentru o perioadă de timp -ci nu numiţi pentru vecie şi inamovibili !- "justiţia" post-decembristă pusă în cătuşele ghilimelelor ar putea deveni chiar Justiţie.
În consecinţă, clica politică ar observa treptat că nu este "clasă", ci clisă, produsă din noroi autohton mestecat în dejecţii imperiale. S-ar deschide calea, blocată în 22 decembrie, spre Democraţie.
Moarte clicilor politice ! Trăiască direct şi prin reprezentanţi proprii clasele sociale fundamentale: Muncitorimea şi Ţărănimea !
25 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Regretabil că nimeni dintre specialişti, măcar universitarii de specialitate adversari, nu corectează această expresie de analfabeţi, înlocuind sintagma "clasă politică", folosită berbeceşte, cu altceva, nu neapărat cu sintagma cea mai potrivită, propusă de noi, pentru epoca noastră de mizerie post-decembristă -anume clică politică- dar cu o formulă care să nu mai fie ridicolă, inexactă, anti-ştiinţifică, stropşind cu amiroase ucigătoare ceea ce se numeşte proprietatea cuvintelor, caracteristici subliniate de împrejurarea, neîntîmplătoare, că umblătorii la poarta sensurilor termenilor, au eliminat utilizarea noţiunii de clasă pentru "clasele sociale", urmînd să înţelegem că acestea au dispărut (situaţie proprie numai Romîniei între cele peste 200 de state din lume !), locul fiind ocupat de existenţa exclusivă a găştilor peceriste, numite la un loc, fără discriminare, "clasă politică".
O cădere mai gravă ca aceasta în absurditatea necunoaşterii (asumată ostentativ prin îngroşare de piele şi de obraz), nu s-a mai aflat în nicio epocă istorică, iar o altă subliniere este dată de faptul că cei din această clică socială nu simt niciun fel de jenă să-şi afişeze ignoranţa şi barbarismele, ci, dimpotrivă, utilizează totul cu emfază şi mîndrie nedisimulată...
Preşedintele critică dur această clică politică -al cărei vîrf totuşi, oricine ştie, este chiar ... domnia sa- iar filonul de autocritică îl înţelegem uşor în sensul că regretă dureros durata imensă de timp în care s-a distrus statul democrat şi încetineala năvlegească prin care s-a nimicit economia naţională, aflată în plină şi complexă evoluţie în anul 73 (1989)...
Această idee, aproape aşa explicată chiar de către Preşedinte, l-a determinat să îndrepte o rază de lumină spre Demolatorul şef iniţial, Petre Roman, lăudat conjunctural, împletită cu o săgeată veninoasă expediată înspre patromul (nenumit) cel mare şi comun al Dezmăţului Universal, Ion Iliescu.
Cuvîntarea cea calmă dar acidă s-a infiltrat în avidele creiere şi inimi prezente la aniversarea Bursei de Valori Bucureşti, care au sorbit, cu satisfacţie, ideile demolatoare de Istorie şi Progres, toate aţintite şi lipite de chipul inexpresiv al stîlpului demolator, Mugur Isărescu, un fel de pereche devotată şi permanentă a Preşedintelui din întreaga Noapte a Neamului Dac începută la 22 decembrie 73 (1989).
Colaborator sau poate autor principal al circului actual -în care ni se flutură steagul negru al efectelor crizei capitalismului şi imperialismului, impuse strategic şi nouă- Preşedintele şi-a dovedit încă o dată măiestria politică prin care clica peceristă post-decembristă abate atenţia oamenilor muncii de la mizeria în care sînt nevoiţi să se mişte, de la starea de exploataţi de către infractorii conducători şi de asupriţi de către barbarii stresaţi şi agitaţi care au întemeiat noul Imperiu Romano-German,înrobiţi, în acelaşi timp şi asfixiaţi în cochilia otrăvită a tuturor religiilor din lume, toate aciuate în permisibila noastră Vatră, prin osîrdia guvernării contrarevoluţionare, care a pus la dispoziţia privatelor ciupercite pretutindeni, chiar bugetul sărmanei triste ţări, batjocorind pe toţi cetăţenii, cu drepturile şi libertăţile lor, enunţate zadarnic în legi speciale, în Constituţie, în convenţii Europene şi Declaraţii Universale...
Reţinem, ca excepţională, constatarea de maximă gravitate privind pe judecătorii care fac legi în loc să le aplice, "legi" de esenţă potrivnică legilor autentice existente, dar, închistat în condiţia sa de pecerist trădător, Preşedintele nu a putut descifra şi soluţia salvatoare pentru a ieşi din ghearele in-justiţiei peceriste (soluţie pe care noi am propus-o deseori).
Reţinem, de asemenea, o altă concluzie, repetată insistent în ultimele zile, privind realitatea din poliţia romînă în care funcţionează, la toate nivelele, grupuri de infractori, colaboratori ai infractorilor din afara sistemului. Apreciem ca exactă convingerea Preşedintelui (care este, fără îndoială, cel mai bine informat romîn) şi precizez că în Argeş (cel puţin) poliţia nu numai că are în interior infractori, dar aceştia batjocoresc treburile instituţiei, cu misiunea, poate expresă şi exclusivă, de a-i apăra pe infractori; cine nu crede sau cine doreşte să ia măsuri, să mă contacteze.
Nu ştie însă -ori nu vrea- Preşedintele să rezolve această stare catastrofală în care se află poliţia, ca apărătoare a infractorilor şi îi sugerăm modul concret al formulei salvatoare: să se ia, prin lege, din competenţa poliţiei toate cazurile de cercetare penală în care părţi vătămate sînt persoanele fizice, dosarele urmînd a fi încredinţate direct judecătorilor, ca astfel infractorii să nu mai beneficieze de protecţia şi favorizarea, în condiţii oculte, ale "organului de cercetare penală".
Dacă şi judecătorii ar fi, cum am propus, aleşi, pentru o perioadă de timp -ci nu numiţi pentru vecie şi inamovibili !- "justiţia" post-decembristă pusă în cătuşele ghilimelelor ar putea deveni chiar Justiţie.
În consecinţă, clica politică ar observa treptat că nu este "clasă", ci clisă, produsă din noroi autohton mestecat în dejecţii imperiale. S-ar deschide calea, blocată în 22 decembrie, spre Democraţie.
Moarte clicilor politice ! Trăiască direct şi prin reprezentanţi proprii clasele sociale fundamentale: Muncitorimea şi Ţărănimea !
25 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
joi, 18 noiembrie 2010
Nelimitate-s violenţa, ignoranţa şi extremismul telectualilor !
Am remarcat anterior un aspect al violenţei determinată de ignoranţă (şi nu numai) în cazul unor puţini inşi, agitaţi de băutură, pe fondul tîmpitizării indusă prin televiziune. Aceşti cîţiva, cărora le-am zis pucări, au însă o limită a violenţei dată de modul lor simplu de a se exprima.
Ceea ce nu se întîmplă în cazul telectualilor; aceştia sînt nelimitaţi în violenţă (de orice fel, pornind de la cea verbală şi pînă la cea bestială), ignoranţă şi extremism. În majoritate covîrşitoare, telectualii au vomat, o dată cu vîrsta, tot ce au învăţat în clasele primare şi gimnaziale; astfel, deveniţi deştepţi foc, atoatecunoscători, nu mai acceptă nimic din adevărurile simple, arhicunoscute, de toţi acceptate. De aici comportarea de extremă gravitate a telectualilor -mai ales dacă sînt învestiţi cu funcţii şi atribuţii publice- ei fiind consecvenţi susţinători, pe ascuns şi pe faţă, ai Robiei religioase, ai asupririi naţionale şi, evident, ai exploatării sociale, deci inamici totali şi desăvîrşiţi ai dorinţei şi luptei pentru Libertate şi Independenţă.
Limitaţi în cunoaştere, prin bariere autoimpuse prin înrobire, mai ales religioasă, telectualii sînt gata să-l nimicească pe Omul simplu, doritor de Libertate, pentru incapacitatea sa axiologică de a se accepta Rob faţă de orice formă a Ciumei - Religie, Exploatare, Asuprire.
În fruntea tuturor telectualilor degradaţi se află peceriştii, mai ales cei cu funcţii în aparatul de stat şi de partid în timpul regimului democrat, rămaşi şi în Capitalism sau, deseori, urcaţi în aparatul represiv, unde se manifestă şi mai puternic împotriva doritorilor de Libertate.
Ei sînt primii susţinători ai prăbuşirii noastre în Imperiul European, ei sînt în fruntea celor care au acceptat şi au cerut baze militare ale fasciştilor pe pămîntul Patriei (pe care n-o mai numesc aşa), ei sînt cei
dintîi care ne împing feciorii la războaie de cotropire în folosul bestiilor fasciste, dar pe cheltuiala Poporului nostru !
Sînt singurii care fac gălăgie mortală, dacă le spui că nu ei, ci Muncitorii şi Ţăranii trebuie să fie majoritari în Putere, căci majoritari sînt în ţară.
Iată, tovarăşi, de unde izvorăşte violenţa de limbaj a telectualilor, ei nefiind în stare -din ignoranţă, din extremism şi violenţă ca mod de definire a personalităţii lor- să accepte vreo alternativă faţă de limitarea lor stupidă, retrogradă şi reacţionară.
Deci, atenţie tovarăşi, nu-i duceţi pe telectuali în Putere ! Plasaţi-i, cînd veţi deţine Puterea, în locurile de vîrf cuvenite, potrivit competenţei şi devotamentului dovedite, în Administraţie şi Justiţie, dar închideţi-le poarta Puterii, spre a nu ieşi din comanda dv. politică, deoarece vor repeta ceea ce au făcut în anii 73-94 (1989-2010): ruinarea complexă şi complectă a ţării !
Să respectăm cea mai importantă calitate în politică - NUMĂRUL !
18 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Ceea ce nu se întîmplă în cazul telectualilor; aceştia sînt nelimitaţi în violenţă (de orice fel, pornind de la cea verbală şi pînă la cea bestială), ignoranţă şi extremism. În majoritate covîrşitoare, telectualii au vomat, o dată cu vîrsta, tot ce au învăţat în clasele primare şi gimnaziale; astfel, deveniţi deştepţi foc, atoatecunoscători, nu mai acceptă nimic din adevărurile simple, arhicunoscute, de toţi acceptate. De aici comportarea de extremă gravitate a telectualilor -mai ales dacă sînt învestiţi cu funcţii şi atribuţii publice- ei fiind consecvenţi susţinători, pe ascuns şi pe faţă, ai Robiei religioase, ai asupririi naţionale şi, evident, ai exploatării sociale, deci inamici totali şi desăvîrşiţi ai dorinţei şi luptei pentru Libertate şi Independenţă.
Limitaţi în cunoaştere, prin bariere autoimpuse prin înrobire, mai ales religioasă, telectualii sînt gata să-l nimicească pe Omul simplu, doritor de Libertate, pentru incapacitatea sa axiologică de a se accepta Rob faţă de orice formă a Ciumei - Religie, Exploatare, Asuprire.
În fruntea tuturor telectualilor degradaţi se află peceriştii, mai ales cei cu funcţii în aparatul de stat şi de partid în timpul regimului democrat, rămaşi şi în Capitalism sau, deseori, urcaţi în aparatul represiv, unde se manifestă şi mai puternic împotriva doritorilor de Libertate.
Ei sînt primii susţinători ai prăbuşirii noastre în Imperiul European, ei sînt în fruntea celor care au acceptat şi au cerut baze militare ale fasciştilor pe pămîntul Patriei (pe care n-o mai numesc aşa), ei sînt cei
dintîi care ne împing feciorii la războaie de cotropire în folosul bestiilor fasciste, dar pe cheltuiala Poporului nostru !
Sînt singurii care fac gălăgie mortală, dacă le spui că nu ei, ci Muncitorii şi Ţăranii trebuie să fie majoritari în Putere, căci majoritari sînt în ţară.
Iată, tovarăşi, de unde izvorăşte violenţa de limbaj a telectualilor, ei nefiind în stare -din ignoranţă, din extremism şi violenţă ca mod de definire a personalităţii lor- să accepte vreo alternativă faţă de limitarea lor stupidă, retrogradă şi reacţionară.
Deci, atenţie tovarăşi, nu-i duceţi pe telectuali în Putere ! Plasaţi-i, cînd veţi deţine Puterea, în locurile de vîrf cuvenite, potrivit competenţei şi devotamentului dovedite, în Administraţie şi Justiţie, dar închideţi-le poarta Puterii, spre a nu ieşi din comanda dv. politică, deoarece vor repeta ceea ce au făcut în anii 73-94 (1989-2010): ruinarea complexă şi complectă a ţării !
Să respectăm cea mai importantă calitate în politică - NUMĂRUL !
18 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
marți, 9 noiembrie 2010
Violenţa Pucărului ignorant
Pînă în anul 73 (1989) toţi oamenii mă lăudau şi mă felicitau văzîndu-mă că îmi fac lucrările de ţăran, mai ales, duminica şi "sărbătorile" iudeo-masonice, ale robilor religiilor.
După începutul Nopţii Neamului Dac (22 decembrie), sînt cam 150 de zile (dacă nu mai multe) pe an, cînd trecătorii mă întreabă ifosaţi "astăzi lucraţi ?" sau "tocmai astăzi lucraţi ?". Eu nu-i întreb niciodată de ce (tocmai) astăzi treceţi pe lîngă mine ?
Tîmpitizarea întregii populaţii -ventuzată la televizoarele Contrarevoluţiei- începută, de către telectuali chiar în 22 decembrie la ora 12,00 şi-a vărsat otrava în creierele multora, iar dintre aceştia Pucării au devenit violenţi.
Lîngă mama soacră locuieşte un asemenea specimen, cu care mă cunosc de multă vreme; fiind "colegi" de dus-luat vaca la islaz (el chiar văcar), am "vorbit" deseori, despre vreme, despre vaci, prilej de-a introduce vreo aluzie sau cerere directă pentru "una mică", pe care nu mereu le-am refuzat (am oroare de-a "cinsti# pe cineva deja beat !).
Tipul a devenit impertinent şi violent; cum drumurile spre casă, de la micile servicii pe care le face unora-altora, începe şi se încheie mereu pe la cîrciumă. Astfel "curajat" poate arunca blame: ieri, după obişnuita cufureală "şi astăzi lucrezi ?" a spîrcîit formula neruşinării de care numai un pucăr violent şi dezumanizat poate fi în stare: "Vezi, d-aia ţi-a murit şi nevasta !"...
Mai încolo, îşi zbuciuma saliva în faţa unei vecine, accentuînd cu gesturi largi ale ambelor mîini, delirul de rob ignorant şi pucăr violent.
Nu-l poţi alege dintre vietăţile primare, doar că acestea nu au violenţa dirijată; şi-o folosesc numai în apărare.
Am punctat cea mai de seamă realizare a Contrarevoluţiei...
Moarte Robiei religioase ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
9 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
După începutul Nopţii Neamului Dac (22 decembrie), sînt cam 150 de zile (dacă nu mai multe) pe an, cînd trecătorii mă întreabă ifosaţi "astăzi lucraţi ?" sau "tocmai astăzi lucraţi ?". Eu nu-i întreb niciodată de ce (tocmai) astăzi treceţi pe lîngă mine ?
Tîmpitizarea întregii populaţii -ventuzată la televizoarele Contrarevoluţiei- începută, de către telectuali chiar în 22 decembrie la ora 12,00 şi-a vărsat otrava în creierele multora, iar dintre aceştia Pucării au devenit violenţi.
Lîngă mama soacră locuieşte un asemenea specimen, cu care mă cunosc de multă vreme; fiind "colegi" de dus-luat vaca la islaz (el chiar văcar), am "vorbit" deseori, despre vreme, despre vaci, prilej de-a introduce vreo aluzie sau cerere directă pentru "una mică", pe care nu mereu le-am refuzat (am oroare de-a "cinsti# pe cineva deja beat !).
Tipul a devenit impertinent şi violent; cum drumurile spre casă, de la micile servicii pe care le face unora-altora, începe şi se încheie mereu pe la cîrciumă. Astfel "curajat" poate arunca blame: ieri, după obişnuita cufureală "şi astăzi lucrezi ?" a spîrcîit formula neruşinării de care numai un pucăr violent şi dezumanizat poate fi în stare: "Vezi, d-aia ţi-a murit şi nevasta !"...
Mai încolo, îşi zbuciuma saliva în faţa unei vecine, accentuînd cu gesturi largi ale ambelor mîini, delirul de rob ignorant şi pucăr violent.
Nu-l poţi alege dintre vietăţile primare, doar că acestea nu au violenţa dirijată; şi-o folosesc numai în apărare.
Am punctat cea mai de seamă realizare a Contrarevoluţiei...
Moarte Robiei religioase ! Moarte Capitalismului şi Imperialismului ! Trăiască Socialismul !
9 noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)