7 Noiembrie 1917, anul I al Erei Democrate, este, fără îndoială, cea mai importantă zi din istoria mondială a societăţii omeneşti, căci pentru prima dată după sute de mii de ani, are loc de facto instituirea unui regim democrat, aşa cum au visat întotdeauna masele populare şi cum au gîndit diverşi oameni polititi, politicieni şi politologi, de-a lungul mileniilor. Am în vedere întreaga istorie despre care se cunosc date şi mă bizui pe informaţia din Biblioteca de la Alexandria despre cartea "Istoria Omenirii în ultimele 252.000 de ani", fără să neg posibilitatea ca anterior -sau şi în acest răstimp- să mai fi existat perioade cu regimuri democrate.
Înţelegînd şi reţinînd corect aceste elemente, este elementar ca orice să aprecieze că la 7 Noiembrie 1917 (anul I ED) a avut loc cel mai important eveniment din istoria cunoscută a omenirii şi de aceea apare firesc faptul că, terminînd cu epoca pre-democrată, începem Epoca Democrată, motiv pentru care de la acest moment trebuie să numărăm anii !
Prin aceasta am scăpa de teroarea iudeo-masonică şi de orătăniile pe care ni le-a împins în lumina ochilor fauna reptilelor din religiile evreieşti, mai ales cele care roiesc în jurul unui spîrc, desemnat isusul evreilor, făcut caricatură de zeu şi parazeu, impus apoi prin teroare şi crime monstruoase, în mai multe părţi ale lumii, în ultimele 15 secole...
Această durată a defăimării Omului în cele 15 secole de iudeo-masonerie, nu este decît 0,5 % din istoria cunoscută a omenirii; trebuie să ne lepădăm de acest jeg încuibărit în minţile şi inimile unora... Şi atunci vom înţelege cu toţii că Lumina începe cu Libertatea celor Mulţi, pentru care 7 Noiembrie anu I ED este piatra de hotar între preistorie şi Istorie.
Era Democrată este deschisă tuturor, ea aparţine tuturor comunităţilor şi toate trebuie să aspire şi să-şi apropie jalocul de aur: 7 Noiembrie 1917 = anul I al Erei Democrate. Să facem din aceasta un Deziderat Universal şi, cum ne-am luminat, să utilizăm calendarul cel nou.
În acelaşi timp, se cuvine să nu uităm că momentul a existat şi a strălucit datorită genialităţii celui mai mare om politic cunoscut în istorie, Vladimir Ilici LENIN; se cuvine să-i întoarcem lumina recunoştinţei fireşti.
Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie ! Trăiască 7 Noiembrie ! Trăiască Vladimir Ilici LENIN ! Era Democrată este o realitate istorică pe care ne-au dat-o.
Trăiască Socialismul !
7 Noiembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
duminică, 7 noiembrie 2010
vineri, 5 noiembrie 2010
Vinovat de iubire !
O disculpare, aproape brutală, prevestitoare a sfîrşitului apropiat, a săvîrşit Adrian Păunescu prin povestirea autobiografică "Vinovat de iubire", care este, în fapt, un memoriu autolaudativ menit să-i fixeze victorioasa efigie bărbătească în memoria contemporanilor şi urmaşilor.
Sugestia din titlu este un testament întors prin care nu lasă nimic urmaşilor, ci le cere ca ei să-i dea iertare pentru că, deşi nimeni nu acceptă aceasta, iubirea este expresia egoismului, deci sentiment şi faptă negative.
Personalitate complexă, bătăioasă, impunătoare şi penetrantă, deşi în realitate era un om şi poet sensibil, deseori interiorizat şi duios, făcînd zgomot ca să-şi ascundă suferinţele şi timiditatea, poetul era un amalgam de temperamente, de la sangvinic la melancolic.
L-am cunoscut la începutul anilor 60 cînd, de la un moment, apărea în fundul sălii de la Casa de Cultură "Grigore Preoteasa", spre a participa la şedinţele cenaclului literar al studenţilor bucureşteni; se introducea în discuţii, tunător, debitîndu-şi precipitat opiniile, prea agitat şi cu dicţie neclară că eu, chiar ciulindu-mi urechile, nu percepeam nimic, rămînînd cu concluzia că băiatul acesta ne ceartă convins că trebuie să-i dăm ascultare...
Nu l-am putut aborda, fiind unul dintre doi participanţi (al doilea era Ana Blandiana) care-mi erau nesuferiţi.
L-am reîntîlnit, prin intermediul televizorului, în anii 70 şi 80 ca iniţiator şi promotor al celei mai mari mişcări culturale din istoria de multe milenii a Poporului Dac - Cenaclul Flacăra, devenit intersecţie astrală pentru munca şi viaţa oamenilor muncii, mai ales a sătenilor şi, în primul rînd, a ţăranilor: toţi lăsau lucrul, inclusiv cînd se aflau cu ziua la alţii şi dădeau fuga la televizor. Socialismul are prin Cenaclul Flacăra piatră de hotar şi înalt punct de reper pentru reale valori naţionale. Eu însumi îmi aranjam orele la şcoală în aşa fel încît să pot fugi acasă ca să urmăresc magnificul spectacol.
Multe sînt piscurile de lumină spre care îi înălţa pe participanţi, spectatori şi telespectatori, precum şi pe cititorii revistei sale. Între altele amintesc popularizarea unor invenţii şi descoperiri, sprijinirea autorilor în efortul de a-şi impune lucrările, publicarea informaţiilor de excepţională însemnătate naţională, europeană şi mondială despre scrierea Dacă (Tărtăria, peştera din Banat etc).
Poet antologic, Adrian Păunescu este cel mai mare de după Mihai Beniuc, iar dacă cineva ar face o antologie a celor mai valoroase texte poetice, chiar dacă numai cinci romîni ar intra acolo, Adrian Păunescu ar fi printre ei; aş putea exemplifica aici cu "Rugă pentru părinţi" sau cu elogiul adus lui Mihai Viteazul, Eroul-Martir de la Cîmpia Turzii. Citez din memorie: "Eu aş spune către unii / Arătîndu-le obrazul: / Spuneţi unde-au fost romînii / Cînd ni s-a tăiat Viteazul ?"
După 22 decembrie 73 (1989) şi-a dat în vileag caracterul său de anti-comunist congenital, pe care l-a şi ilustrat şi motivat îndelung, începînd chiar cu participarea la Contrarevoluţie şi continuînd cu apostrofarea noastră şi a Partidului Comuniştilor; ilustrăm cu două titluri din gazeta sa, prin care răspundea articolelor pe care i le trimeteam, care-l supărau enorm: "Comunismul nu mai are viitor !" şi "Comuniştii nu se mai termină ?"
Imaginaţi-vă, vă rog, ce resentimente profunde nutrea faţă de comunişti şi faţă de doctrina comunistă, dacă un menestrel notoriu de prim rang, legănat în toate graţiile peceriştilor, aruncă asemenea ghiulele unui permanent ostracizat de către pecerişti, făcut şi menţinut decenii la rînd -fără vreun temei- deţinut politic, defăimat drept bandit naţional anti-comunist, deşi toţi ştiau, fără îndoială, că sînt comunist autentic, tocmai pentru aceasta refuzat la cele şapte cereri de înscriere în PCR.
Cu astfel de titluri, este clar de ce poetul a susţinut intrarea ţării noastre în Imperiul European şi îm NAT -atitudini politice impardonabile pentru un comunist- de ce mai ales a fost şi a rămas un popularizator al ciumei celei mai spurcate - religia, cu care şi-a îmbîcsit toate cărţile şi toate poeziile, devenite, din această cauză, necitibile în public...
Atitudini exemplare de cetăţean şi tată ne-a lăsat ca demn şi mobilizator model în raport de colaborarea cu fiul său, Andrei, precum şi cu participarea "in rem" în teatrul de operaţii ale războiului transnistrean; dar nenumărate sînt momentele şi scenele în care ne-a lăsat o vie prezenţă luminoasă de cetăţean volubil şi talentat creator de frumos.
Prin moartea Poetului, scena publică romînească pierde o mare personalitate, greu sau imposibil de înlocuit. Îi vom păstra o amintire plină de acest Frumos şi de respect.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
5 noiembrie 94
Sugestia din titlu este un testament întors prin care nu lasă nimic urmaşilor, ci le cere ca ei să-i dea iertare pentru că, deşi nimeni nu acceptă aceasta, iubirea este expresia egoismului, deci sentiment şi faptă negative.
Personalitate complexă, bătăioasă, impunătoare şi penetrantă, deşi în realitate era un om şi poet sensibil, deseori interiorizat şi duios, făcînd zgomot ca să-şi ascundă suferinţele şi timiditatea, poetul era un amalgam de temperamente, de la sangvinic la melancolic.
L-am cunoscut la începutul anilor 60 cînd, de la un moment, apărea în fundul sălii de la Casa de Cultură "Grigore Preoteasa", spre a participa la şedinţele cenaclului literar al studenţilor bucureşteni; se introducea în discuţii, tunător, debitîndu-şi precipitat opiniile, prea agitat şi cu dicţie neclară că eu, chiar ciulindu-mi urechile, nu percepeam nimic, rămînînd cu concluzia că băiatul acesta ne ceartă convins că trebuie să-i dăm ascultare...
Nu l-am putut aborda, fiind unul dintre doi participanţi (al doilea era Ana Blandiana) care-mi erau nesuferiţi.
L-am reîntîlnit, prin intermediul televizorului, în anii 70 şi 80 ca iniţiator şi promotor al celei mai mari mişcări culturale din istoria de multe milenii a Poporului Dac - Cenaclul Flacăra, devenit intersecţie astrală pentru munca şi viaţa oamenilor muncii, mai ales a sătenilor şi, în primul rînd, a ţăranilor: toţi lăsau lucrul, inclusiv cînd se aflau cu ziua la alţii şi dădeau fuga la televizor. Socialismul are prin Cenaclul Flacăra piatră de hotar şi înalt punct de reper pentru reale valori naţionale. Eu însumi îmi aranjam orele la şcoală în aşa fel încît să pot fugi acasă ca să urmăresc magnificul spectacol.
Multe sînt piscurile de lumină spre care îi înălţa pe participanţi, spectatori şi telespectatori, precum şi pe cititorii revistei sale. Între altele amintesc popularizarea unor invenţii şi descoperiri, sprijinirea autorilor în efortul de a-şi impune lucrările, publicarea informaţiilor de excepţională însemnătate naţională, europeană şi mondială despre scrierea Dacă (Tărtăria, peştera din Banat etc).
Poet antologic, Adrian Păunescu este cel mai mare de după Mihai Beniuc, iar dacă cineva ar face o antologie a celor mai valoroase texte poetice, chiar dacă numai cinci romîni ar intra acolo, Adrian Păunescu ar fi printre ei; aş putea exemplifica aici cu "Rugă pentru părinţi" sau cu elogiul adus lui Mihai Viteazul, Eroul-Martir de la Cîmpia Turzii. Citez din memorie: "Eu aş spune către unii / Arătîndu-le obrazul: / Spuneţi unde-au fost romînii / Cînd ni s-a tăiat Viteazul ?"
După 22 decembrie 73 (1989) şi-a dat în vileag caracterul său de anti-comunist congenital, pe care l-a şi ilustrat şi motivat îndelung, începînd chiar cu participarea la Contrarevoluţie şi continuînd cu apostrofarea noastră şi a Partidului Comuniştilor; ilustrăm cu două titluri din gazeta sa, prin care răspundea articolelor pe care i le trimeteam, care-l supărau enorm: "Comunismul nu mai are viitor !" şi "Comuniştii nu se mai termină ?"
Imaginaţi-vă, vă rog, ce resentimente profunde nutrea faţă de comunişti şi faţă de doctrina comunistă, dacă un menestrel notoriu de prim rang, legănat în toate graţiile peceriştilor, aruncă asemenea ghiulele unui permanent ostracizat de către pecerişti, făcut şi menţinut decenii la rînd -fără vreun temei- deţinut politic, defăimat drept bandit naţional anti-comunist, deşi toţi ştiau, fără îndoială, că sînt comunist autentic, tocmai pentru aceasta refuzat la cele şapte cereri de înscriere în PCR.
Cu astfel de titluri, este clar de ce poetul a susţinut intrarea ţării noastre în Imperiul European şi îm NAT -atitudini politice impardonabile pentru un comunist- de ce mai ales a fost şi a rămas un popularizator al ciumei celei mai spurcate - religia, cu care şi-a îmbîcsit toate cărţile şi toate poeziile, devenite, din această cauză, necitibile în public...
Atitudini exemplare de cetăţean şi tată ne-a lăsat ca demn şi mobilizator model în raport de colaborarea cu fiul său, Andrei, precum şi cu participarea "in rem" în teatrul de operaţii ale războiului transnistrean; dar nenumărate sînt momentele şi scenele în care ne-a lăsat o vie prezenţă luminoasă de cetăţean volubil şi talentat creator de frumos.
Prin moartea Poetului, scena publică romînească pierde o mare personalitate, greu sau imposibil de înlocuit. Îi vom păstra o amintire plină de acest Frumos şi de respect.
Prof. Gheorghe UNGUREANU
5 noiembrie 94
miercuri, 13 octombrie 2010
Neruşinaţii guvernanţi şi despăgubirile
După jefuirea întregii averi a Statului şi a cetăţenilor, neruşinaţii guvernanţi s-au tot milogit la instituţiile imperiale şi au obţinut, în sfîrşit, după 21 de ani de batjocură, dezlegare de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca să-i despăgubească pe cei jefuiţi cu o-nimica-toată, primind încă un răgaz de vreo doi-trei ani.
Bandele de infractori pecerişti, care ţin primăriile ocupate din 1945, au folosit legile dezastrului naţional (am numit legile retrocedării imobilelor -clădiri şi terenuri) pentru a se îmbogăţi, ei şi ai lor, precum şi pentru batjocorirea populaţiei, aşa cum nu s-a întîmplat în întreaga istorie a Neamului Dac...
Fiind date de găştile de putere ale infractorilor, legile post-decembriste ale jefuirii proprietarilor (în special cea privind părţile sociale de la întreprinderi şi organizaţii socialiste şi cea privind fondul funciar) au fost, în realitate, cele mai masive şi cuprinzătoare exproprieri abuzive din istorie, aşa cum deseori am precizat; mai notăm, din nou, că aceste legi au încălcat grosolan şi textul şi spiritul Constituţiei socialiste, abolită ilegal, precum şi ale celei capitaliste, încă inexistentă, căci proprietatea asupra bunurilor confiscate -cu scopul de a le pune la dispoziţia bandelor de infractori din comisiile locale şi judeţene- era privată, situaţie în care găştile din "parlament" nu aveau competenţă să le naţionalizeze.
Jaful istoric fără precedent -care a determinat cam atîtea procese cîţi locuitori are ţara, dacă nu mai multe !- era evident pentru oricine are vedere normală, cel puţin din două considerente simplisime:
1. Termenele de rezolvare a solicitărilor s-au tot prelungit pînă la infinit, iar comisiile grohăie tot ce le pică în pix prin răspunsurile lor ştampilate;
2. Legiuitorul pecerist (exact cel care confiscase cu japca acele bunuri în timpul regimului democrat !) nu a prevăzut nicio despăgubire pentru bunurile de retrocedat, nici pentru perioada de pînă la 22 decembrie 73 (1989) şi nici după aceea, pînă la ... infinit astfel că, spre exemplu, banda infractorilor pecerişti de la primăria comunei mele natale (Cicăneşti, judeţul Argeş), aflată acolo din anul 29 (1945), în loc să restituie ţăranilor pămîntul acaparat în Socialism, le-a cotropit ceea ce mai aveau, adică o sută de hectare, le-a valorificat cu venituri grase timp de 21 de ani, de conivenţă cu instituţiile Statului (ocolul silvic şi Prefectul, şeful infractorilor din judeţ), în plus a vîndut, pe teancuri de euro, muntele proprietatea comunei, cumpărat, mai întîi, de către consilierii pecerişti, cu cîte doi lei...
Acum, ocrotitoare, ca orice pavăză imperială, CEDO mai dă un răgaz jefuitorilor, iar după aceea le dă drum liber ca să restituie proprietarilor jefuiţi... despăgubiri simbolice.
Iată de ce masele populare au dreptul -şi datoria !- să-i spulbere în vîntul morţii pe asemenea guvernanţi neruşinaţi.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
13 octombrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Bandele de infractori pecerişti, care ţin primăriile ocupate din 1945, au folosit legile dezastrului naţional (am numit legile retrocedării imobilelor -clădiri şi terenuri) pentru a se îmbogăţi, ei şi ai lor, precum şi pentru batjocorirea populaţiei, aşa cum nu s-a întîmplat în întreaga istorie a Neamului Dac...
Fiind date de găştile de putere ale infractorilor, legile post-decembriste ale jefuirii proprietarilor (în special cea privind părţile sociale de la întreprinderi şi organizaţii socialiste şi cea privind fondul funciar) au fost, în realitate, cele mai masive şi cuprinzătoare exproprieri abuzive din istorie, aşa cum deseori am precizat; mai notăm, din nou, că aceste legi au încălcat grosolan şi textul şi spiritul Constituţiei socialiste, abolită ilegal, precum şi ale celei capitaliste, încă inexistentă, căci proprietatea asupra bunurilor confiscate -cu scopul de a le pune la dispoziţia bandelor de infractori din comisiile locale şi judeţene- era privată, situaţie în care găştile din "parlament" nu aveau competenţă să le naţionalizeze.
Jaful istoric fără precedent -care a determinat cam atîtea procese cîţi locuitori are ţara, dacă nu mai multe !- era evident pentru oricine are vedere normală, cel puţin din două considerente simplisime:
1. Termenele de rezolvare a solicitărilor s-au tot prelungit pînă la infinit, iar comisiile grohăie tot ce le pică în pix prin răspunsurile lor ştampilate;
2. Legiuitorul pecerist (exact cel care confiscase cu japca acele bunuri în timpul regimului democrat !) nu a prevăzut nicio despăgubire pentru bunurile de retrocedat, nici pentru perioada de pînă la 22 decembrie 73 (1989) şi nici după aceea, pînă la ... infinit astfel că, spre exemplu, banda infractorilor pecerişti de la primăria comunei mele natale (Cicăneşti, judeţul Argeş), aflată acolo din anul 29 (1945), în loc să restituie ţăranilor pămîntul acaparat în Socialism, le-a cotropit ceea ce mai aveau, adică o sută de hectare, le-a valorificat cu venituri grase timp de 21 de ani, de conivenţă cu instituţiile Statului (ocolul silvic şi Prefectul, şeful infractorilor din judeţ), în plus a vîndut, pe teancuri de euro, muntele proprietatea comunei, cumpărat, mai întîi, de către consilierii pecerişti, cu cîte doi lei...
Acum, ocrotitoare, ca orice pavăză imperială, CEDO mai dă un răgaz jefuitorilor, iar după aceea le dă drum liber ca să restituie proprietarilor jefuiţi... despăgubiri simbolice.
Iată de ce masele populare au dreptul -şi datoria !- să-i spulbere în vîntul morţii pe asemenea guvernanţi neruşinaţi.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
13 octombrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
sâmbătă, 18 septembrie 2010
Măsuri democratice în regim despotic ?!?
Un adversar politic, şef de partid, aflat pe la Curtea de Argeş, mă întreabă cu un aer încuietor şi maliţios: "Dacă sînteţi aşa de competent, cum apăreţi în cărţi şi articole, şi răspundeţi respectuos, inclusiv adversarilor, reţinînd şi faptul că dv. nu treceţi peste voinţa votului exprimat la urne, spuneţi, vă rog, ce am putea face noi, guvernanţii actuali, pentru masele populare pe care le reprezentaţi ? Menţionez că nu e vorba de chemarea dv. la guvernare, pe care ne-o păstrăm, dar să zicem că vrem şi putem să luăm măsurile miraculoase cu care dv., comuniştii, aţi salva ţara şi pe "cei mulţi".
Voi concentra esenţa cu idei şi texte din mai multe luări de poziţie de-a lungul anilor, în care se rezolvă problema pusă, creionînd şi unele aspecte noi.
Guvernanţii actuali chiar pot detensiona situaţia social-politică şi să asigure reluarea activităţii economice la un nibel sporit, dacă ar înţelege şi ar aplica aceste măsuri, pe care le prezint exemplificativ:
A. În domeniul economic:
1. Stabilirea prin lege a unui ecart bancar maxim de 1 %, toate băncile putînd funcţiona în continuare (căci sîntem în regim burghezo-moşiresc !); imediat ar pleca infractorii cei mari, iar micii întreprinzători ar cunoaşte o explozie generală a activităţii productive şi de servicii, ca şi masele claselor fundamentale: Ţărănimea şi Muncitorimea.
2. Preţ unic pentru toate produsele, stabilit şi controlat sever de către Guvern. Imediat s-ar elimina produsele de proastă calitate precum şi intermediarii hulpavi; ar spori concomitent calitatea produselor, eliminîndu-se ciurucurile, contrafacerile, mofturile.
B. În domeniul social-politic:
Totul fiind bolnav, măsurile cele mai eficiente (în acelaşi cadru politic) ar trebui plasate în partea putredă a organismului bolnav - Justiţia.
1. Sancţionarea oricărui funcţionar de stat, autor de infracţiuni, comisive ori omisive, cu pedepse duble faţă de cetăţenii obişnuiţi;
2. Cînd infractorii, funcţionari de stat sau demnitari aleşi, sînt membri ai partidului de guvernămînt, pedeapsa prevăzută să fie triplă;
3. Toţi magistraţii să fie aleşi de către justiţiabili şi să se excludă inamovibilitatea (care a produs catastrofa în care se află ţara !);
4. Introducerea, pentru justiţiabili, a dreptului de a-i da în judecată pe magistraţi pentru soluţiile date în procese, considerate abuzive sau aberante;
5. Judecarea magistraţilor să se facă de către persoane alese din afara sistemului de justiţie, iar sancţiunile, în caz de vinovăţie, să fie:
a). îndepărtarea din funcţie,
b). obligarea la plata despăgubirilor cauzate justiţiabililor.
Aplicarea acestor măsuri nu ar ştirbi cu nimic (ba, ar consolida) regimul politic burghezo-moşieresc, iar oamenii, mai ales masele populare, ar intra într-un proces de revitalizare, tulburările sociale ar dispărea...
Pot pune la dispoziţia guvernanţilor, în 24 de ore, un proiect de reglementare legală corespunzătoare; dv., tovarăşe Adversar, spuneţi-i Primului ministru.
Vă urez să înţelegeţi bine !
18 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Voi concentra esenţa cu idei şi texte din mai multe luări de poziţie de-a lungul anilor, în care se rezolvă problema pusă, creionînd şi unele aspecte noi.
Guvernanţii actuali chiar pot detensiona situaţia social-politică şi să asigure reluarea activităţii economice la un nibel sporit, dacă ar înţelege şi ar aplica aceste măsuri, pe care le prezint exemplificativ:
A. În domeniul economic:
1. Stabilirea prin lege a unui ecart bancar maxim de 1 %, toate băncile putînd funcţiona în continuare (căci sîntem în regim burghezo-moşiresc !); imediat ar pleca infractorii cei mari, iar micii întreprinzători ar cunoaşte o explozie generală a activităţii productive şi de servicii, ca şi masele claselor fundamentale: Ţărănimea şi Muncitorimea.
2. Preţ unic pentru toate produsele, stabilit şi controlat sever de către Guvern. Imediat s-ar elimina produsele de proastă calitate precum şi intermediarii hulpavi; ar spori concomitent calitatea produselor, eliminîndu-se ciurucurile, contrafacerile, mofturile.
B. În domeniul social-politic:
Totul fiind bolnav, măsurile cele mai eficiente (în acelaşi cadru politic) ar trebui plasate în partea putredă a organismului bolnav - Justiţia.
1. Sancţionarea oricărui funcţionar de stat, autor de infracţiuni, comisive ori omisive, cu pedepse duble faţă de cetăţenii obişnuiţi;
2. Cînd infractorii, funcţionari de stat sau demnitari aleşi, sînt membri ai partidului de guvernămînt, pedeapsa prevăzută să fie triplă;
3. Toţi magistraţii să fie aleşi de către justiţiabili şi să se excludă inamovibilitatea (care a produs catastrofa în care se află ţara !);
4. Introducerea, pentru justiţiabili, a dreptului de a-i da în judecată pe magistraţi pentru soluţiile date în procese, considerate abuzive sau aberante;
5. Judecarea magistraţilor să se facă de către persoane alese din afara sistemului de justiţie, iar sancţiunile, în caz de vinovăţie, să fie:
a). îndepărtarea din funcţie,
b). obligarea la plata despăgubirilor cauzate justiţiabililor.
Aplicarea acestor măsuri nu ar ştirbi cu nimic (ba, ar consolida) regimul politic burghezo-moşieresc, iar oamenii, mai ales masele populare, ar intra într-un proces de revitalizare, tulburările sociale ar dispărea...
Pot pune la dispoziţia guvernanţilor, în 24 de ore, un proiect de reglementare legală corespunzătoare; dv., tovarăşe Adversar, spuneţi-i Primului ministru.
Vă urez să înţelegeţi bine !
18 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
joi, 16 septembrie 2010
Nu - străzii, DA - ORGANIZĂRII POLITICE !
Toate demonstraţiile "sindicale" post-decembriste nu au avut decît rezultate negative pentru Muncitori, Ţărani şi alţi Oameni ai Muncii. Acesta fiind efectul, putem uşor dezvălui cauzele (cunoscute de altfel de Muncitorime).
Aşa-numitele sindicate nu sînt, în realitate, ceea ce se cheamă, ci comandouri guvernamentale anti-sindicale, iniţiate special de către guvernarea Contrarevoluţionară, pentru ca prin ele să se blocheze adevărata organizare politică şi de sindicat a Muncitorilor (şi, în general, a oamenilor muncii).
Simplu de observat de oricine: şefi "imbatabili" ai acestor "sindicate", fie că se declarau simpatizanţi ai Dreptei, fie ai Stîngii, au fost impuşi acolo pentru a-şi face popularitate spre a fi apoi împinşi în locuri de conducere în Partid şi Guvern, necontînd din ce gaşcă făceau parte, căci, de fapt, toate erau... peceriste, de dreapta.
Muncitorii şi Ţăranii ştiu şi-mi pot şopti nume de maximă rezonanţă, pentru confirmarea acestui adevăr de neclintit, precum, Ciorbă, Mitrea...
Jocul se prefigurează şi acum: unele găşti politice, care vor să le înlocuiască pe cele din Administraţie, au sunat alarma la comandourile lor, spre a arăta din stradă adversarilor cît de mare este numărul de adepţi ai organizatorilor, spre a-i zdruncina pe cei din găştile care guvernează, în scopul de a le ceda maşinăria Exploatării, a Asupririi naţionale şi a Robiei religioase. Dar mişcarea sindicală este esenţialmente politică: ea trebuie să apere drepturile oamenilor muncii, iar aceasta este esenţa politicii partidului (partidelor) democrate (comuniste), ci nu burghezo-moşiereşti ! Uitaţi-vă, Muncitori şi Ţărani, la graşii care conduc "sindicatele" !.
Politica, însă, nu se face în stradă; aceasta tulbură, destabilizează, degradează, demoralizează, instigă la dezordine, produce suferinţe şi alte consecinţe posibil mai grave.
De ce să facem aceasta cînd am ajuns o găoace în care Imperiul (şi alţii) îşi deversează dejecţiile, cerîndu-ne să-i aplaudăm şi să spunem că sîntem mici şi săraci, ei fiind cei care ne-au făcut cerşetori, sclavi şi robi ai altora ?
Hai să ne folosim energia şi bruma de mijloace, tot mai puţine şi mai greu obţinute, pentru organizare politică ! Să ne facem în fiecare localitate organizaţie de partid democrat (comunist), să ne unim în organizaţii judeţene, să ne dezvoltăm partidul la nivel naţional şi atunci, sub călăuza cea dreaptă, clară şi fermă, la primele votări -care astfel ar deveni alegeri- spulbera-vom toate găştile peceriste anti-democrate, iar Sindicatul va şti ce şi cum să ceară sub direcţionarea ideologică a Partidului revoluţionar propriu.
Aşadar, NU - străzii, care vă va aduce doar umilinţe şi felurite multe suferinţe, ci DA - ORGANIZĂRII POLITICE !
Partidul Comuniştilor stă la dispoziţia Muncitorilor şi Ţăranilor; aceste două clase sociale, fundamentale pentru societatea noastră, trebuie să fie, împreună, în acelaşi partid. Am creat Partidul în acest scop; folosiţi-l !
"Sculaţi, nu-i nicio mîntuire/ În regi, ciocoi şi dumnezei;/ Unire, muncitori, unire/ Şi lumea va scăpa de ei !"
Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte Capitalismului !
Trăiască Socialismul !
16 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Aşa-numitele sindicate nu sînt, în realitate, ceea ce se cheamă, ci comandouri guvernamentale anti-sindicale, iniţiate special de către guvernarea Contrarevoluţionară, pentru ca prin ele să se blocheze adevărata organizare politică şi de sindicat a Muncitorilor (şi, în general, a oamenilor muncii).
Simplu de observat de oricine: şefi "imbatabili" ai acestor "sindicate", fie că se declarau simpatizanţi ai Dreptei, fie ai Stîngii, au fost impuşi acolo pentru a-şi face popularitate spre a fi apoi împinşi în locuri de conducere în Partid şi Guvern, necontînd din ce gaşcă făceau parte, căci, de fapt, toate erau... peceriste, de dreapta.
Muncitorii şi Ţăranii ştiu şi-mi pot şopti nume de maximă rezonanţă, pentru confirmarea acestui adevăr de neclintit, precum, Ciorbă, Mitrea...
Jocul se prefigurează şi acum: unele găşti politice, care vor să le înlocuiască pe cele din Administraţie, au sunat alarma la comandourile lor, spre a arăta din stradă adversarilor cît de mare este numărul de adepţi ai organizatorilor, spre a-i zdruncina pe cei din găştile care guvernează, în scopul de a le ceda maşinăria Exploatării, a Asupririi naţionale şi a Robiei religioase. Dar mişcarea sindicală este esenţialmente politică: ea trebuie să apere drepturile oamenilor muncii, iar aceasta este esenţa politicii partidului (partidelor) democrate (comuniste), ci nu burghezo-moşiereşti ! Uitaţi-vă, Muncitori şi Ţărani, la graşii care conduc "sindicatele" !.
Politica, însă, nu se face în stradă; aceasta tulbură, destabilizează, degradează, demoralizează, instigă la dezordine, produce suferinţe şi alte consecinţe posibil mai grave.
De ce să facem aceasta cînd am ajuns o găoace în care Imperiul (şi alţii) îşi deversează dejecţiile, cerîndu-ne să-i aplaudăm şi să spunem că sîntem mici şi săraci, ei fiind cei care ne-au făcut cerşetori, sclavi şi robi ai altora ?
Hai să ne folosim energia şi bruma de mijloace, tot mai puţine şi mai greu obţinute, pentru organizare politică ! Să ne facem în fiecare localitate organizaţie de partid democrat (comunist), să ne unim în organizaţii judeţene, să ne dezvoltăm partidul la nivel naţional şi atunci, sub călăuza cea dreaptă, clară şi fermă, la primele votări -care astfel ar deveni alegeri- spulbera-vom toate găştile peceriste anti-democrate, iar Sindicatul va şti ce şi cum să ceară sub direcţionarea ideologică a Partidului revoluţionar propriu.
Aşadar, NU - străzii, care vă va aduce doar umilinţe şi felurite multe suferinţe, ci DA - ORGANIZĂRII POLITICE !
Partidul Comuniştilor stă la dispoziţia Muncitorilor şi Ţăranilor; aceste două clase sociale, fundamentale pentru societatea noastră, trebuie să fie, împreună, în acelaşi partid. Am creat Partidul în acest scop; folosiţi-l !
"Sculaţi, nu-i nicio mîntuire/ În regi, ciocoi şi dumnezei;/ Unire, muncitori, unire/ Şi lumea va scăpa de ei !"
Jos Burghezia şi Moşierimea, moarte Capitalismului !
Trăiască Socialismul !
16 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
marți, 14 septembrie 2010
Tîmpitizaţi, nu rătăciţi !
Mai mulţi tovarăşi, inclusiv Muncitori şi Ţărani, îmi cer, în mod repetat, să nu mai formulez critici aspre la adresa telectualilor, cum le zic eu, în legătură cu atitudinea lor faţă de religie şi biserici, pentru că, în al doilea rănd, eu însumi sînt intelectual...
Eu sînt Ţăran -prin tot ceea ce fac, simt şi gîndesc- şi afirm permanent aceasta ! Am făcut studii pentru o profesie, dar mi-am menţinut şi mi-am apărat permanent Credinţa, adică Devotamentul nestrămutat faţă de Popor şi Clasa socială în care am apărut, precum şi faţă de Adevărurile ştiinţifice; trădătorii care au studii şi acceptă starea de Robie religioasă, se laudă cu ea şi lălăie în favoarea ei, au devenit telectuali !
Primul motiv al criticilor ar fi că intelectualii -absolvenţi de studii superioare şi, cei mai mulţi, şi ai gimnaziului şi liceului !- nu pot fi acuzaţi că sînt oligofreni, idioţi, tîmpiţi etc.
BA ! Tocmai că au mai mult de patru clase primare şi chiar licenţe, intelectualii care şi-au trădat menirea Învăţării şi au devenit exemple şi unelte ale înrobirii semenilor, nu sînt rătăciţi, cum mi se sugerează, ci tîmpitizaţi, această stare fiind superlativul de la oligofren, merită, cu îndreptăţire, să le zicem idioţi, tîmpiţi, oligofreni ! De aceea le zicem telectuali, pentru a-i opune de plano intelectualilor care nu admit, pentru ei şi pentru alţii, ciuma robiei religioase
Nu este nimic de explicat aici: telectualii ştiu că spîrcul evreu şi întreaga faună de microbi şi viruşi din Cartea tuturor măcelurilor imaginate şi neimaginabile (am numit biblia) sînt invenţii spurcate, absurde şi abominabile. (Multe alte epitete, profund justificate prezintă, pe larg şi cu trimiteri exacte la textele spurcate, scriitorul Pavel Coruţ, de exemplu în Mîntuirea de după cumplita rătăcire, Editura Coruţ Pavel, Bucureşti, 93/2009).
Deci, dacă ştiu, şi laudă, şi propovăduiesc Robia, nu sînt rătăciţi, ci tîmpitizaţi; de aceea nu merită nicio înţelegere, ceea ce fac fiind impardonabil !
Uitaţi-vă, iubiţi Muncitori şi Ţărani, în jurul dv. cînd vă aflaţi în prăvăliile numite biserici şi înţelegeţi: cine miorlăie, hămăie, scheaună, behăie, nechează, borăngăie, schelălăie -la unison ori afonic- şi vă veţi dumiri: toţi sînt telectuali !
Quod erat demonstrandum !
Moarte Robiei religioase ! Doctrina comunistă (doctrina Libertăţii Totale, Depline şi Definitive, Unică şi Unitară) cere: înlăturarea exploatării sociale, lepădarea corsetului de asuprire naţională şi moartea robiei religioase; pe aceste trepte, Omul va urca la statutul iniţial al Omenirii de Om Liber !
14 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Eu sînt Ţăran -prin tot ceea ce fac, simt şi gîndesc- şi afirm permanent aceasta ! Am făcut studii pentru o profesie, dar mi-am menţinut şi mi-am apărat permanent Credinţa, adică Devotamentul nestrămutat faţă de Popor şi Clasa socială în care am apărut, precum şi faţă de Adevărurile ştiinţifice; trădătorii care au studii şi acceptă starea de Robie religioasă, se laudă cu ea şi lălăie în favoarea ei, au devenit telectuali !
Primul motiv al criticilor ar fi că intelectualii -absolvenţi de studii superioare şi, cei mai mulţi, şi ai gimnaziului şi liceului !- nu pot fi acuzaţi că sînt oligofreni, idioţi, tîmpiţi etc.
BA ! Tocmai că au mai mult de patru clase primare şi chiar licenţe, intelectualii care şi-au trădat menirea Învăţării şi au devenit exemple şi unelte ale înrobirii semenilor, nu sînt rătăciţi, cum mi se sugerează, ci tîmpitizaţi, această stare fiind superlativul de la oligofren, merită, cu îndreptăţire, să le zicem idioţi, tîmpiţi, oligofreni ! De aceea le zicem telectuali, pentru a-i opune de plano intelectualilor care nu admit, pentru ei şi pentru alţii, ciuma robiei religioase
Nu este nimic de explicat aici: telectualii ştiu că spîrcul evreu şi întreaga faună de microbi şi viruşi din Cartea tuturor măcelurilor imaginate şi neimaginabile (am numit biblia) sînt invenţii spurcate, absurde şi abominabile. (Multe alte epitete, profund justificate prezintă, pe larg şi cu trimiteri exacte la textele spurcate, scriitorul Pavel Coruţ, de exemplu în Mîntuirea de după cumplita rătăcire, Editura Coruţ Pavel, Bucureşti, 93/2009).
Deci, dacă ştiu, şi laudă, şi propovăduiesc Robia, nu sînt rătăciţi, ci tîmpitizaţi; de aceea nu merită nicio înţelegere, ceea ce fac fiind impardonabil !
Uitaţi-vă, iubiţi Muncitori şi Ţărani, în jurul dv. cînd vă aflaţi în prăvăliile numite biserici şi înţelegeţi: cine miorlăie, hămăie, scheaună, behăie, nechează, borăngăie, schelălăie -la unison ori afonic- şi vă veţi dumiri: toţi sînt telectuali !
Quod erat demonstrandum !
Moarte Robiei religioase ! Doctrina comunistă (doctrina Libertăţii Totale, Depline şi Definitive, Unică şi Unitară) cere: înlăturarea exploatării sociale, lepădarea corsetului de asuprire naţională şi moartea robiei religioase; pe aceste trepte, Omul va urca la statutul iniţial al Omenirii de Om Liber !
14 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
vineri, 10 septembrie 2010
Exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii...
O veche cunoştinţă, P.c. Ion Ch., trebăluia azi printre flori, în imensa curte regală a noii sale vile (începută cu cîteva luni în urmă). Cînd m-a văzut -ca toată lumea !- m-a acostat cu întrebări despre politică (ceea ce îmi face mare plăcere):"Aşa este că la 22 decembrie v-aţi gîndit că se va schimba totul în bine ? Eu cred că niciun om n-a gîndit altfel, dar o ducem din ce în ce mai prost ! Oare pentru că nu s-a schimbat nimic, absolut nimic ?"
- "Eu văd că n-o ducem prost, i-am răspuns, ba chiar în realitate încă nu a început Răul cel mare; avem încă asigurate cele necesare traiului datorită realizărilor de excepţie din timpul regimului democrat, care nu au fost nimicite decît parţial în cei 21 de ani şi vă precizez că vom mai rezista încă 30-40 de ani..."
Părea nedumerit, îmi spunea nu-ştiu-ce despre unul, Vîntu, turbat şi spulberat, despre care i-am precizat că n-am auzit, nu este nici muncitor şi nici ţăran, iar ceilalţi nu mă interesează în mod special, în calitatea mea de preşedinte al Partidului Comuniştilor. Cît despre "niciun om n-a gîndit altfel",i-am reamintit (de mai multe ori am dezbătut tema şi, în plus, este cititor al cărţii mele "Contrarevoluţia antisocialistă, antipopulară şi antinaţională") că ştiu din 22 decembrie 73 (1989) de la ora 8,15 -cînd am auzit la "Latrina Europei" comunicatul pentru declanşarea contrarevoluţiei- că, în cazul victoriei acesteia, va urma numai şi numai Rău pentru majoritatea covîrşitoare a poporului şi pentru interesele noastre naţionale. Tot ceea ce a urmat, an de an, lună de lună, zi de zi şi ceas de ceas a confirmat această certă previziune firească.
La întrebarea despre schimbare, observînd că şi-a pierdut abilităţile de fost secretar de Partid, repetîndu-i că "tocmai pentru că s-a schimbat TOTUL în viaţa social-economică, ne explicăm dezastrul prin care vom trece; doar bestiile peceriste au rămas nemişcate, fiind mutate, de valul turbat, într-un singur sens: în sus; nu mai exista cenzura de Adevăr şi Calitate pe care o reprezenta Preşedintele asasinat".
Am continuat şi l-am lăsat să-şi admire minunăţiile florale, dînd din cap:""Sînt convins din 22 decembrie 73 (1989) că, exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii, niciun om întreg la minte nu s-a aşteptat să fie mai bine.
Ştiu de ani buni că cei mulţi au înţeles aceasta.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
10 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
- "Eu văd că n-o ducem prost, i-am răspuns, ba chiar în realitate încă nu a început Răul cel mare; avem încă asigurate cele necesare traiului datorită realizărilor de excepţie din timpul regimului democrat, care nu au fost nimicite decît parţial în cei 21 de ani şi vă precizez că vom mai rezista încă 30-40 de ani..."
Părea nedumerit, îmi spunea nu-ştiu-ce despre unul, Vîntu, turbat şi spulberat, despre care i-am precizat că n-am auzit, nu este nici muncitor şi nici ţăran, iar ceilalţi nu mă interesează în mod special, în calitatea mea de preşedinte al Partidului Comuniştilor. Cît despre "niciun om n-a gîndit altfel",i-am reamintit (de mai multe ori am dezbătut tema şi, în plus, este cititor al cărţii mele "Contrarevoluţia antisocialistă, antipopulară şi antinaţională") că ştiu din 22 decembrie 73 (1989) de la ora 8,15 -cînd am auzit la "Latrina Europei" comunicatul pentru declanşarea contrarevoluţiei- că, în cazul victoriei acesteia, va urma numai şi numai Rău pentru majoritatea covîrşitoare a poporului şi pentru interesele noastre naţionale. Tot ceea ce a urmat, an de an, lună de lună, zi de zi şi ceas de ceas a confirmat această certă previziune firească.
La întrebarea despre schimbare, observînd că şi-a pierdut abilităţile de fost secretar de Partid, repetîndu-i că "tocmai pentru că s-a schimbat TOTUL în viaţa social-economică, ne explicăm dezastrul prin care vom trece; doar bestiile peceriste au rămas nemişcate, fiind mutate, de valul turbat, într-un singur sens: în sus; nu mai exista cenzura de Adevăr şi Calitate pe care o reprezenta Preşedintele asasinat".
Am continuat şi l-am lăsat să-şi admire minunăţiile florale, dînd din cap:""Sînt convins din 22 decembrie 73 (1989) că, exceptîndu-i pe imperialişti, infractorii interni (bogaţii), slugile celor două categorii şi oligofrenii, niciun om întreg la minte nu s-a aşteptat să fie mai bine.
Ştiu de ani buni că cei mulţi au înţeles aceasta.
Moarte Capitalismului şi Imperialismului !
Trăiască Socialismul !
10 septembrie 94
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)