”E timpul, slugă veche și robul celui rău,
Tu, Omule și Frate, să fii stăpînul tău !”
Am pus ca moto versurile lui Arghezi și cred că se potrivesc deplin cu momentul și starea de dezastru în care a intrat deja Omenirea, jocul fiind făcut de ”învățătura marxist-leninistă” care, prin idei și teze între 1847-1917, apoi prin practici social-politice între 1917-prezent ne-a proiectat și realizat aplicații ale ”noii societăți”, numită în general Socialism în care s-a instaurat un regim politic democrat (dar nu Democrație), cu Puterea exercitată în numele clasei muncitoare de către o organizație pretinsă ”partid”, care însă nu a existat nicăieri și niciodată.
După știința mea, neverificată exhaustiv, nici ca sămînță nu au fost Muncitori și Țărani în vreo Putere din cele peste jumătate din țările lumii în care s-a instituit Socialsmul, cu excepția primului organ de Putere (Revoluționară, nealeasă) care a ținut o zi și o noapte, după victoria M.R.S.O. Încă o excepție a licărit tot în Rusia, Sovietică de acum, în care, la alegerile din noiembrie 1917, programate anterior de MRSO, de către Guvernul Provizoriu de la Leningrad, au participat toate partidele existente pentru Constituantă și cele mai multe voturi le-au obținut Socialiștii Revoluționari (S.R., scris în limba rusă C.P. și rostit Eserii, de la eS.,eR.).
În ianuarie 1918 s-a întrunit Constituanta, în care Bolșevicii erau minoritari, iar Eserii se uitau în două direcții (opuse), motiv pentru care Lenin a fost profund nemulțumit și a ”dizolvat” Adunarea, în stil peceristic, după puține minute și, bineînțeles, s-au organizat alte ”alegeri” după care, treptat, au rămas numai… bolșevicii, dar fără Muncitori, Țărani și Soldați, ca în toate țările lumii.
Nu dispun de cercetări privindu-i pe Eseri, dar, din informațiile sumare, aș aprecia că ei, numai ei în toată perioada 1847-2021, au fost Comuniștii reali, anti-Marxiști, adică ne-violenți, cu principiile organizării partidelor pe criteriul clasei sociale (conform proclamației din 1847 a Partidului Comunist din Germania), cu trimiterea în Parlament nu a sintagmei ”clasa muncitoare”, ci a Muncitorilor înșiși, ca persoane fizice. Mai precizez că în tot timpul vieții lor, Marx și Engels, deși votanți ai Proclamației Partidului Comunist din Germania –nu aveau încotro:majoritatea Comitetului erau Muncitori- nu au pus-o în valoare și nici măcar nu au discutat-o vreodată, iar Lenin nu-i putea suferi în conducere pe ne-profesioniști, în timp ce singurul diferit față de cei trei, dar nu ne-a lăsat texte cu însemnări personale, a fost I.V. Stalin (care a murit sărac, acoperit, la moarte, cu vechea manta de soldat dinainte de Primul Război Mondial).
Încă un element, după care concluzia: Musolini, Hitler, Horty (și alții ca ei din Ucraina) au început ca militanți comuniști, Hitler fiind chiar în Conducerea Republicii Socialiste, toți adepți ai Violenței marxist-leniniste, au devenit Fasciști; ei, cu sprijin masiv de la Capitaliști și Imperialiști, mai ales, USA și Anglia, au cîștigat, în realitate Războiul Mondial 1939-1945 (Al Treilea), iar aceasta a permis Globalizarea Fascismului din acești ani (cu prima victorie elocventă împotriva USA în 3 noiembrie 2020).
Iată datele esențiale pentru orice Muncitor și Țăran care să priceapă încotro să se îndrepte, fie spre Fascism -prin Marx-Engels-Lenin, prin Violență și cu găști de ”profesioniști” ne și anti-muncitori- fie Socialism -cu regim democrat, apoi Democrație, pentru care este necesar Partidul clasei sociale proprii și recuperarea Patriilor- prin respect total pentru fiecare clasă socială și partidul ei, dar mai ales cu intrarea efectivă în parlament a Muncitorilor și Țăranilor, ci nu doar a vorbelor despre ei.
E timpul ! Care nu așteaptă; Fasciștii sînt în galop…
18martie 104 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu