La 200 de ani de
la triumful Capitalismului (împotriva Feudalismului perimat), un gigant al
gîndirii social-politice, Karl Marx, a făcut o analiză profundă și realistă sine ira et studio a noii societăți,
dezvăluindu-i întreaga goliciune și hidoșenie, astfel încît una din operele
sale capitale (Capitalul) a devenit fundamentală pentru întregul viitor al
Omenirii, la fel cum s-a clădit și cealaltă lucrare, a celuilalt genial,
contemporanul Charles Darwin (Originea și evoluția speciilor).
Astăzi
numai cei smintiți și retardații (dintre telectuali) mai îndrăznesc să mai
bîlbîie silabe împotriva celor doi titani și a operelor lor.
În
plus, Marx a elaborat împreună cu Friedrich Engels, în 1847 –la cererea unei
organizații muncitorești- și programul de organizare și acțiune muncitorească,
numit de la început Comunist, anume Manifestul
Partidului Comunist, prin care cei exploatați îi pot răsturna pe
exploatatori de la conducerea societății, devenind liberi și chiar conducători
ai altei societăți, cea Socialistă, opusă Capitalismului și tuturor
orînduirilor ante- și anti-democratice.
Chiar
imediat, în 1848, apoi în 1871, au avut loc în mai multe țări europene mișcări
cu caracter revoluționar pentru instaurarea societății socialiste, unele fiind
victorioase vremelnic, neputînd rezista din cauza absenței partidelor
comuniștilor, prima victorie stabilă fiind obținută abia la 7 Noiembrie 1917,
sub dirijarea teoretică și programatică a altui titan, Vladimir Ilici Lenin,
secondat practic de cîțiva colaboratori energici și entuziaști, îndelung
încercați și fortificați în luptă cu regimul țarist, între care se remarcă cel
de-al patrulea între cei mari, Iosif Vissarionovici Stalin.
Astăzi,
la 200 de ani de la nașterea lui Marx și la 100 de ani de la victoria Marii
Revoluții Socialiste din Octombrie, putem constata că revoluțiile socialiste
victorioase, în Secolul Socialismului, în peste jumătate din țările lumii, au
sucombat incredibil, prin chiar programele partidelor conducătoare, numite, cum
de fapt nu erau, comuniste, așa cum ne demonstrează și insistă să înțelegem
”trădarea”, cel mai mare dintre toți trădătorii, urmașul lui Lenin întemeietorul, Mihail
Sergheevici Gorbaciov. Licențiat în drept (ca și Lenin), cu întreaga activitate
în funcții politice, Gorbaciov, trădător conștient și premeditat, se străduiește să ne demonstreze,
în lucrări masive, îndelung elaborate, că scopul politicii lui a fost demolarea
Socialismului și a doctrinei bolșevice, el fiind –ca toți conducătorii
partidelor comuniste din întreg secolul- menșevic, adică inamicul cel mai mare
ale Comuniștilor.
Devierea
aceasta este de substanță și ea a fost inclusă în esența celulară a doctrinei
”Comuniste”, numită marxist-leninistă, chiar de către clasicii Marx, Engels,
Lenin, toți reprezentînd prin clasele sociale de care aparțin (burghezie și
moșierime), pe dușmanii Comuniștilor. Singurii care s-au depărtat de esența
menșevică au fost I.V. Stalin, Enver Hodgea și Nicolae Ceaușescu, toți trei cu
unele rezultate notabile, dar fără puterea de a pătrunde esența Doctrinei Comuniste,
încă neelaborată atunci.
Acum
există și am pus -prin articole, cărți și Programul Partidului Comuniștilor- la
dispoziția Comuniștilor de pretutindeni Doctrina Comunistă, cu esențele ei:
definirea Politicii, a Partidului, a Puterii Democrate. Însușindu-le, veți
putea constata că cei 170 de ani de teorie marxist-leninistă (1847-2018) au
însemnat o mare irosire a energiilor celei mai progresiste clase sociale,
Muncitorimea, îndepărtată cu un secol (și cîte vor mai urma ?!?) de la
adevărata revoluție socialistă.
Știm,
desigur, de la Nicolae Bălcescu, dar și din folclor -și se potrivește mereu- că
interesele celor mulți (și săraci și exploatați) nu pot sta bine în mîinile
celor puțini (bogați și exploatatori).
De
aceea lupta pentru revoluțiile socialiste adevărate de-abia acum începe; ea
debutează cu organizarea Partidului Comuniștilor.
5 mai 101 e.d.
Prof. Gheorghe Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu