Ziua Prieteniei ?

E formidabil, dacă există o zi a Prieteniei și prieteni pentru care este consacrată, dar... Prietenia este, trebuie să fie, profund selectivă, realizată și confirmată în timp îndelungat (de regulă după ani de zile) de cunoaștere, colegialitate, colaborare, tovărășie, întrajutorare, afectivitate și apropiere pînă la conștiența stării de dependență pozitivă ”sine qua non” și comuniune de idei, de interese, sentimente și resentimente, departajare certă, împreună, față de alții -și evidentă pentru oricine în comunitate- astfel încît oricine poate spune sigur ”Cutare și Cutare sînt prieteni”... Între prieteni nu există adversități (nici vorbă de dușmănie) și nu au diferite decît aspecte de intimitate, precum iuibita/iubitul și, poate, opțiunile politice (deși n-ar trebui)... Într-o Comună, într-un Oraș, într-o organizație (națională sau internațională) toți știu cine cu cine este prieten, fiindcă cel mai înalt dintre sentimentele umane relaționale nu poate (și nici nu trebuie) să fie ascuns; nu există cunoscut care să nu știe că am avut în liceu doi-trei prieteni, la facultate pe unul dintre ei și toți (toți trei mi-au rămas prieteni, dintre care unul a plecat)... Nici un moment, nici un eveniment important din viața unuia nu mi-a fost străin ori indiferent; prezența prietenului este indispensabilă (iar absența pune mari semne de întrebare) la căsătorie, nuntă, petreceri la nașterea, căsătoria copiilor, la întîmplări tragice, accidente, deces, aniversări, comemorări... Iată de ce de fiecare dată am avut replici negative la utilizarea pluralului (mai ales cînd este vorba de zeci, ba chiar sute și mii de... prieteni) cum se poartă mereu în aceste spații, dar, cum deseori constat, că intervin între ”prieteni” insulte, ocări, calomnii, vorbe, sintagme, expresii, texte întregi construite din lexicul suburban și chiar pestilențial... O asemenea relație nu se întîmplă între prieteni, fiind inadmisibilă și impardonabilă; cînd apare, se stinge prietenia, ceea ce este extrem de dureros, la fel ori depășind durerea pierderilor din familie, umbrind cel mai luminos elogiu pe care îl datorăm Prieteniei. Eu am doi Prieteni care sînt coloane de Lumini în trecutul, prezentul și... viitorul existenței mele; orice sărbătoare a lor este și sărbătoarea mea. Dacă ar fi și tovarăși de Luptă ar fi extraordinar și s-ar risipi suferințele. Laudă Prieteniei ! 4 februarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu