Eminescu și Ovidiu

Ipoteștii și Sulmona Au dat lumii două genii, Daciei i-au dat timona De-nălțări peste milenii. Reuniți la malul mării, Chiar la Pontul Euxin, Ei sting poftele ocării, Pată vomitînd venin. Iar cînd Cyrus se arată, Vrînd să-nfulece Regina, Îl scurtăm de cap îndată, Căci Tomiris e Stăpîna ! Cu Ovidiu, Eminescu Face-a geniului pereche, Și duios ne-ncîntă-ades cu Graiul Dacăi cea străveche. Plopul nostru fără soț, Cu Ovidiu e-mpreună; Ei doinesc de dor la toți, Lîngă mare și sub lună... 14 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu