Peste tot pe unde pot vorbi și scrie, există persoane
–mai ales peceriști- care se declară Comuniști, dar sînt activi sau, doar
psihic și opțional, votanți ai multor partide socialiste, motiv pentru care
unii Comuniști, inclusiv membri ai Partidului Comuniștilor, îmi propun ori
scriu prin Fesebuci ca să facem
alianță ”comunistă” ori chiar să ne contopim într-un ”mare partid comunist”.
Dacă idei de acest fel vin de la socialiști,
ele sînt un real și mare pericol, iar dacă vin chiar de la Comuniști, exprimă o
rătăcire determinată de un elan pozitiv, care trebuie neapărat clarificată,
ceea ce reprezintă motivul pentru care fac prezenta intervenție, în scopul de
a-i sustrage pe Comuniști de la rătăcire, dar și pentru a le lumina calea
socialiștilor care se simt și sînt, în realitate, Comuniști.
Este clar, chiar de la 1847, pentru
orice democrat, chiar dacă abia după 1917 a început adevărata limpezire a apelor, că
socialiștii sînt inamicii cei mai
periculoși ai Comuniștilor, că, după disputa dintre Comuniștii bolșevici și
socialiștii menșevici, socialiștii s-au fixat, pentru totdeauna, în definirea
lor reală de social-democrați care,
pretutindeni și oricînd în lume, au înlăturat de la Putere sau au blocat
accesul Comuniștilor, ceea ce se poate ușor observa în toate țările ori
mișcările cu ideologie ”patronată” de Leon Troțki ori Guevara, ambii
reprezentînd vîrful de lance al contrarevoluțiilor prezentate drept… revoluție
permanentă.
Ca partid deplin și consecvent devotat
Doctrinei Comuniste, Partidul Comuniștilor este dator să avertizeze pe proprii
membri și pe toți Oamenii Muncii asupra faptului că nu avem nimic în comun cu
socialiștii, deoarece: ei sînt pentru Exploatare, pentru Asuprire, pentru
Înrobire față de orice aberații, sînt pentru acceptarea imperiilor, pentru
blocuri militare agresive, de esență fascistă, pentru organisme și partide
suprastatale, pentru globalizare, pentru supremația absolută a băncilor și
fondurilor internaționale și mondiale, controlate de forțe oculte, pentru
determinarea tehnică, extrapartidistă, a votanților să voteze cîte un ciumete
care nu reprezintă nici măcar 1 % prin poziția lui socială (cum am observat de
curînd și mereu de-a lungul celor 25 de ani de Noapte, cînd Muncitorii,
izgoniți din Patria lor de guvernarea contrarevoluționară, au acceptat și au
votat pentru parlament exclusiv candidați… de dreapta !).
Dezastrul s-a putut produce deoarece,
din vina lor exclusivă, Muncitorii și Țăranii, alți Oameni-ai-Muncii nu s-au
constituit în Partidul propriu și nu și-au desemnat candidați dintre ei. Acum
un asemenea partid există, el este Partidul Comuniștilor și garantează intrarea
în organele de Putere a Muncitorilor și Țăranilor care candidează la Partidul Comuniștilor, ci nu la
inamicii noștri – socialiștii.
Așadar, Oameni-ai-Muncii, urmăriți
semnul dv. cel mai drag: Secera și
Ciocanul și veți izbîndi. Vă dorim succes !
4 martie 99 e.d./ 2016
Prof. Gheorghe UNGUREANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu