Pe mine mă decorați ?
Un Păs aproape personal:
Am
primit, demult, în anii 60 o scrisoare prin care mi se aducea la cunoștință că
mi se acordase ”Medalia Muncii” pe care îmi venea a crede că aș fi meritat-o,
dar nu puteam înțelege cum de am fost propus, cine m-a avizat, cum de n-am fost
tăiat (de pe listă) nicăieri…
Nu mă fandosesc, dar la cîțiva ani
buni revenit în satul natal după facultate, antrenat, cu maximă pasiune, în
treburile Școlii (așa trebuie scrisă Școala, cu majusculă !) și ale Comunei ca
”adevărat Primar” (cum îmi ziceau unii, inclusiv partizi, și îi credeam
sinceri), devenisem ținta (de atac, nu de cuceriri) a tuturor organelor,
organismelor și entităților peceriste, implicați, toți, într-un concurs teribil
pentru ponegrire, blocare, îndepărtare, cercetare, condamnare, masacrare…
Se spunea deja, cu referire la mine,
oficial, la întruniri județene (cu directorii de Școli, cu secretari de partid,
cu propagandiști politico-ideologici) numindu-mă ”derbedeu” și ”bandit”, iar,
în răspăr cu oficialii, un scriitor hîtru -și el profesor- mă numea –cu
periculoasă imprudență aproape de nerușinare- ”Haiducul din Cicănești”…
Au urmat zeci de procese,
contravenții, infinite invitații la beci, îndepărtarea din învățămînt, exil, al
doilea exil (nepuse în aplicare, eu refuzînd să accept Occidentul), condamnări,
confiscări (apartament, pămînt, pușca și muniția de vînătoare, manuscrisele
literare și politice – nerestituite
nici pînă astăzi) închisoarea politică, ucidere (eșuată din vina ofițerului
responsabil, el însuși apoi reprimat, bătut, hertepelit, condamnat)…
Tîrziu, după 22 decembrie, după ani
lungi de procese, peceriștii, nemișcați de pe posturi (decît în sus) mi-au
trimis niște hîrtii, semnate, ștampilate, cu numere și date, cum că aș fi…
Deținut Politic, Revoluționar, Victimă a Represiunii, făcînd trimitere la legi
și decrete despre ”drepturi”, dar (in)justiția peceriștilor anti-comuniști
postdecembriști nu a putut suprapune niciodată hîrtiile trimise mie cu textele
acelor legi rămase mincinoase, în ciuda sforțărilor tovarășului Președinte
Băsescu (căci Pușcociu de la Poarta dumnealui zicea, reproșîndu-mi, fără jenă,
prin scrisori expediate cu antet Republican, că-s minciuni și calomnii cele
scrise de mine).
Eu nu puteam să-i sufăr și să-i laud
ori, măcar, să nu-i bag în seamă, pe peceriștii care se prezentau (și dovedeau,
cu argumente și probe din vremuri imemoriale) a fi (și a fi fost)… de Dreapta,
anti-comuniști, desigur, fiind incapabil să pricep jocul de-antoarselea; am
fost, sînt și mă voi ține (și după înveșnicire) numai, și numai, și numai de
Stînga..
Nefiind de dreapta, nici Burghez,
nici Moșier (al naibii, Ponta, șiretul !), nici Bancher, n-am fost (și nici nu
vor fi șanse în următoarele secole și milenii) nici Legionar…
Dar aș primi cu interes o decorație
de la Președintele Republicii, deci și al meu (însă numai dacă mi se restituie
bunurile jefuite de Statul Bandit și… Derbedeu).
(Cum
n-o mai fi tovarășul Pușcociu la Poarta Prezidențială), mă veți chema, oare ?!?
27 decembrie 2014
Prof. Gheorghe UNGUREANU,
ca purtător al unui Păs
dintre multe Păsuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu