Demnitate ori lașitate ipocrită ?

-scrisoare de la un adversar către Președintele Republicii-



Adrian NĂSTASE, universitar de rang înalt, doctor poate și Docent, pecerist de frunte și ginere de pecerist de frunte, șef de Partid și de Parlament, ministru și Prim-ministru, apreciat (chiar și de adversari !) ca fiind cel mai bun de după 22 decembrie 73 (1989), a devenit, la peste 60 de ani, deținut de drept comun, condamnat de magistrați instruiți de dumnealui și numiți în in-justiția post-decembristă după regulile și legile al cărui autor sau co-autor este...

Reușind să tărăgăneze judecarea cauzei mulți, foarte mulți ani, pînă chiar la atingerea prescripției, marele demnitar a fost totuși condamnat la doi ani de închisoare, cu executare la penitenciar, chiar cînd partidul său deține frîiele guvernării, cu hățurile în mîna unui discipol denunțat public drept infractor ordinar...

Ca în tragicomedii celebre, polițiștii se prezintă imediat la locuința proaspătului condamnat, nedîndu-i răgaz ca singur să facă dovada verticalității de deținut, după celebrul model al unui poet din vremea lui Ca rol fu mare, mititelul și lovitură de teatru: mascații nu-l pot duce la pușcărie pe fostul lor mare șef pentru că acesta, avînd un pistol poate de pe vremea UTC-ului, își trage un glonț în gît, nemortal căci a fost deviat la timp de un polițai priceput.

Au urmat -și vor continua- fel de fel de comentarii, unul însă fiind absolut straniu și impardonabil: cică gestul sinucigaș ar dezvălui marea demnitate a înaltului demnitar ...

De fapt, dacă nu este un scenariu pregătit din timp, gestul teatral al condamnatului este expresia unei evidente lașități ipocrite; real, ar fi trebuit să se împlinească; altfel el a rămas doar motiv de suferință pentru întreg poporul care l-a ținut pe filfizon în cele mai înalte funcții timp de zeci de ani...

Iar dacă Demnitarul nu este vinovat, căci faptele care i se pun în sarcină nu ar fi fost confirmate nici cu documente și nici cu audierea a O MIE DE MARTORI (caz unic în Istoria Omenirii !) este necesar ca, de urgență, Președintele Republicii (după exemplul Regelui Ferdinad cu Tudor Arghezi) să-l grațieze pe cel care a devenit victima deplorabilei in-justiții post-decembriste și, în exercitarea atribuțiilor sale, pentru a media între elementele societății și a remedia catastrofala condamnare a unui posibil nevinovat, să numească o Comisie specială de cercetare a dosarului spre a prezenta un Raport sincer și complect asupra Adevărului, cu scopul de a ne spăla măcar de o rușine...

Mă ofer ca Președintele să-mi dea conducerea acestei Comisii.
Prof. Gheorghe UNGUREANU,

Delegat Național și Fondatorul A.L.I.A.



20 iunie 96 (2012)