Regruparea ciocoilor

În cei 22 de ani de la victoria (vremelnică) a Contrarevoluției anti-socialiste, anti-populare și anti-naționale pe scena politică națională nu au activat, organizat și legal, cu foarte puține excepții (cum ar fi Ioan Rațiu), decît ciocoii peceriști cu și fără carnet, declarați in corpore anti-comuniști, ceea ce reprezintă, în fapt, recunoașterea permanentei lor atitudini reale, practicată nedezmințit de la 6 martie 1945 și pînă astăzi, cu precizarea că pînă la 22 decembrie își ziceau ”comuniști”. Fiind singura țară din lume în care Stînga reală nu poate activa, neavînd nici acces la organizare de sine și pentru sine pînă la Hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2005, în Romînia se practică cea mai aberantă utilizare a cuvintelor și expresiilor, în total dispreț față de proprietatea lor, iar dintre nenumăratele exemple putem ilustra cu cea mai de dreapta gașcă peceristă, P.S.D., care se autoproclamă și, în același timp, este criticată din afară că ar fi… de stînga ! Iar abilul (nu prostănacul, cu i-a zis, probabil chiar în acest scop, șeful lui cel mare) fost președinte al găștii, bătea pretutindeni toba, începînd cu 2008, cum că gașca sa ar fi de stînga, înveșmîntată în roșu (în exterior, la îmbrăcămintea-poleială), spre a-și atrage voturile celor astfel derutați; minciuna, însă, și-a scurtat mereu picioroangele, pînă la performanța că votanții cei mulți (63 %) nu s-au mai prezentat la votarea poreclită, fără nici un temei, alegere… Cei săraci și asupriți știu, din instinctul de conservare, că, vorba lui Bălcescu (citez din memorie), interesele celor mulți nu pot sta în siguranță în mîinile celor bogați, iar la ultimele alegeri –dacă Președintele nu forța nota cu găselnița referendumului- prezența la vot ar fi scăzut pînă la 20 % sau și mai mult. Tot așa de bine știu aceste adevăruri și conducătorii grupurilor de interese poreclite ”partide”, iar exprimarea disprețului popular față de acestea (urcînd, în sondaje, chiar oficiale, pînă la 82 % sau peste) a dat și dă multă bătaie de cap tuturor doritorilor de păstrare sau de obținere a privilegiilor, motiv pentru care, poate chiar în înțelegere tacită ori exprimată în secret, au hotărît să se regrupeze, spre a nu se ajunge, precum în anii 1996-2000, ca țara să fie guvernată de o coaliție în care prima gașcă avea voturile a … cinci la sută din votanți ! Semnele regrupării s-au materializat o dată cu apariția PDL., iar în 2008 numai pentru că PNL a făcut jocurile (cu reguli absurde și neconstituționale) acesta a mai intrat în parlament, deși poarta îi era închisă (cu succesul sub-minim în doar două județe !). Subțire și ros de aberații, PDL a avut nevoie de ruperea celui mai liberal dintre liberali, PSD, apărînd astfel UNPR, asociat imediat la majoritate. A urmat cea mai uluitoare apariție și ascensiune –care nu va ține mult- prin exploatarea cu vorbe goale, din partea unor bogătași, total străini de politica adevărată, a suferințelor celor mulți, sărăciți și creduli: PP-DD, în frunte postîndu-se (cine știe în slujba cui !) un nou poftitor de Președinție, chipeș, simpatic, bun și talentat jurnalist, Dan Diaconescu, total neinițiat în știința politicii. Spargerea bazei contrarevoluționare, aflată în jenă față de masele populare –PSD- continuă cu abilul prostănac, acesta începînd să creioneze proiecte încă neștiute de nimeni, menite, probabil, să îngusteze rezistența tradițională nu numai a poporului, ci și a conducerii tradiționale a PSD față de diriguitorii transoceanici ai nimicirii statelor naționale cu pofte de independență și democrație. Între timp se materializează visul altui ciocoi pecerist, marele deținut politic post-decembrist, Miron Cosma, prizonierul îngîmfatului ”Conducător al statului” din anul ”războiului civil”, 1999, și al Președintelui Emil, victima autodeclarată a … serviciilor. Stîpîn pe situație în urmă cu 20 de ani, lucea farul i-a obligat pe parlamentarii nealeși de nimeni să scandeze (bucuroși) ”Jos Comunismul !”, iar acum, chipeș, cu poză de poet, talentat orator, calm dar și înveninat, după caz, cu atîția ani de pușcărie, bogat, îi cheamă pe săraci într-un alt partid al muncitorilor și se proclamă viitor Președinte. Cînd va fi în Parlament sau la Cotroceni, va striga, fără îndoială, din nou –ca și Jucătorul de acum- ”Jos Comunismul !”… Regruparea continuă și se va prelungi mereu pînă cînd vor apărea Partidele reale, organizate pe singurul principiu corect în Politică, cel al claselor sociale. 4 decembrie 2011 Prof. Gheorghe UNGUREANU