sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Cuvînt la Mormîntul Preşedintelui

Stimaţi tovarăşi,
Ca în fiecare an,de Ziua Demnităţii Naţionale, 26 ianuarie -ziua naşterii lui Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii Socialiste Romînia, asasinat mişeleşte în decembrie 1989- ne întîlnim la Mormîntul sfînt al Neamului nostru pentru a-i cinsti memoria celui mai de seamă dintre conducătorii Poporului Dac din toată istoria cunoscută, de peste şapte-opt milenii.
În calitate de Preşedinte al Comitetului Naţional pentru Cinstirea Memoriei Preşedintelui-cel-Mare, precum şi ca Preşedinte al Partidului Comuniştilor (Nepecerişti), exprim sentimentele de profundă preţuire şi de respect, din partea marii majorităţi a populaţiei ţării şi în primul rînd din partea claselor sociale exploatate, cele fundamentale ale poporului nostru -clasa muncitoare şi ţărănimea- pentru cel mai de seamă conducător din istoria poporului nostru !
În timpul regimului democrat, sub conducerea Preşedintelui Nicolae Ceauşescu, am avut cele mai mari realizări din întreaga noastră istorie, iar prezenţa noastră aici, în ziua naşterii sale, exprimă această convingere a celor mulţi, a întregului popor, cu excepţia ciocoilor pecerişti care au degradat Socialismul, l-au trădat apoi şi, după asasinarea Preşedintelui şi autodizolvarea în fapt a partidului, au trecut la construirea Capitalismului şi susţinerea Imperialismului şi a Terorismului Internaţional de Stat, de sub comanda cercurilor teroriste şi fasciste care se află la conducerea USA şi Angliei, state care -cu concursul altora, inclusiv Romînia- ară alte ţări cu bombe, pentru a le transforma în colonii, gropi de gunoi şi baze militare pentru atacuri agresive, în diferite părţi ale lumii.
Liberă şi independentă pînă în 1989, cunoscînd cel mai mare avînd în dezvoltarea generală, cu cel mai înalt nivel de trai real din lume, pentru întreaga populaţie a ţării, Romînia a devenit astăzi o adevărată colonie a banditismului economic imperialist, o groapă de gunoi a Europei şi a lumii, bază militară pentru terorismul internaţional de stat, o provincie din ce în ce mai sărăcită a noului Imperiu Cotroman Romano-German de la Strasbourg, cu oameni care au început să cunoască esenţele vieţii capitaliste: şomajul, sărăcia, cerşetoria, violenţele de tot felul, exploatarea crîncenă, foametea, sclavia, cu vînzarea femeilor pentru consum şi a copiilor de tăiat pentru organe, umilinţa generală ca persoane, popor şi stat ...
Acestea sînt resorturile care îi îndeamnă pe oamenii muncii să vină, chiar şi în ciuda condiţiilor neprielnice, cum este ploaia de astăzi, la Mormîntul sfînt pentru a-şi cinsti pe marele conducător, Eroul-Martir din decembrie 1989. De aceea ne considerăm insultaţi cînd aşa-zisa presă ne numeşte "nostalgici"; noi nu sîntem nostalgici, căci nu am avut funcţii, nici privilegii, nici îmbuibări ca ciocoii pecerişti -cum am scris şi în fluturaş- ci am primit răsplată dreaptă pentru munca noastră nobilă şi înnobilatoare prestată în timpul regimului democrat, în folosul ţării, al familiilor noastre şi al fiecăruia, pentru care milităm cu hotărîrea de a înlătura contrarevoluţia şi a relua construirea Socialismului.
De aceea ne aflăm aici, în locul unde am stabilit, deliberat, că ar exista Mormîntul devenit sfînt al Preşedintelui-cel-Mare, deşi avem informaţii că în altă localitate (margine a ei) ar exista, în realitate, mormîntul Preşedintelui şi al soţiei sale.
Nu am venit să-l plîngem pe Preşedinte -dînsul rămîne cea mai luminoasă figură din istoria poporului nostru- ci să-l cinstim, să ne exprimăm respectul şi preţuirea cu care ne-a îndatorat prin viaţa sa dăruită nouă, prin moartea sa eroică, să exprimăm clar satisfacţia istorică pe care am avut-o datorată întîmplării fericite că am avut un asemenea conducător ! Regretăm că unii dintre noi nu înţeleg sau nu-şi exprimă corect sentimentele pozitive de care sînt animaţi, confundînd deplorabil pe Marele Erou-Martir cu inventate personaje ale altor locuri şi timpuri, ridicole ori scabroase, cu menire exact opusă celei a Preşedintelui nostru; nu pentru aceasta am gîndit noi locul şi momentul, ci pentru a avea aici un reper de lumină şi cutezanţă, un far spre care să ne orientăm aspiraţiile, limpezirile, acţiunile de reorganizare a mişcării comuniste şi în special a Partidului Comuniştilor, care va fi stegarul luptei organizate pentru înlăturarea contrarevoluţiei şi reluarea construirii societăţii democrate - Socialismul !
Pentru aceasta, de aici, de sub lumina înaltă din Mormîntul Preşedintelui, imaginat aici, vă chem să vă uniţi sentimentele, forţele şi aspiraţiile în Partidul Comuniştilor, pentru a putea, între altele, să dăm cinstirea cuvenită Preşedintelui-cel-Mare care ne rămîne pildă vie, concretă, de devotament neţărmurit pentru popor, căruia i-a fost credincios toată viaţa, inclusiv prin moartea sa demnă şi eroică, precum şi puternic factor mobilizator în lupta de a ne reveni după dezastrul început la 22 decembrie 1989. În acest sens, am putea face din votarea din iunie acest an, o adevărată alegere pentru Parlamentul European, în care să trimitem, drept Deputaţi, pe Muncitorii şi Ţăranii noştri.
În această luptă vom fi mereu prezenţi, sub steagul purtat, în fruntea statului, timp de 25 de ani, de Marele Preşedinte Nicolae Ceauşescu !
Cimitirul Ghencea, Bucureşti, 26 ianuarie 93 (2009)
Prof. Gheorghe UNGUREANU

5 comentarii:

A lu' Năstase spunea...

Domnule nostalgic al comunismului, am cerut argumente in favoarea ineptiilor pe care le debitati. Cand primesc aceste argumente? Sa fie unele plauzibile...

Anonim spunea...

Draga A lu` Nastase, problema nu este de argumente...ci de limbajul dumneavoastra care arata cel mult cele 4 clase elementare! Nu cumva spuneti toti ca sunteti liberi la opinie, ca doar e democratie si face fiecare ce vrea...sau asa percepeti dumneavoastra ce se intampla acum in tara asta!
Argumente pentru ce draga A lu` Nastase?

Pentru Socialism ! spunea...

Tovarăşe Pseudonim, desigur pecerist,
Eu scriu pentru comunişti; nu mă interesează ceilalţi, cu atît mai mult cu cît sînt înveninaţi şi, nestăpînind conţinutul noţional al termenilor, vorbesc fără sens.
Cum nu am niciun interes să vă atrag în partidul comuniştilor, nu simt nicio datorie să vă dau argumente pentru nimic, mai ales că expresiile trebuinţelor noastre esenţiale de clase exploatate, la cheremul unei minorităţi infime de infractori, vă apar ... inepţii.
Vă sugerez să consultaţi dicţionarele adevărate (din timpul regimului democrat) ca să vă apropiaţi sensul cuvintelor: nostalgic, comunism, inepţii...
Îmi cer scuze pentru întîrziere; am fost în imposibilitate de a răspunde...
Prof. Gheorghe UNGUREANU, Preşedintele PC(N)

A lu' Năstase spunea...

Domnule Ungureanu. Vreau sa ader la partidul dumneavoastra. Cum pot face acest lucru? Va rog sa imi oferiti un raspuns favorabil, plauzibil si indubitabil de concis. Va transmit sincerele mele urari de empatie comunisto-peceristo cu speranta vie si in suflet si cu transpiratie in obraji, al dumneavoastra tovaras de convietuire internautica. Respectele mele umile.

Anonim spunea...

Dar cum este cu faptul ca nu aveam nimic de mancare in magazine, ca aveam 8 grade in casa iarna, ca aveam energie electrica in 1989 trei ore pe zi, toate astea pe timp de pace? De ce au iesit pe 22 dec 500000 de oameni pe strada, ca i-am vazut cu ochii mei, daca totul era atat de minunat?