Deznaționalizare

Sînt vreo 10-12 persoane care apar deseori, am putea spune permanent, în internet cu diferite opinii –expuse de regulă bivolește- despre teme de interes public, fie în general vorbind, fie privind doar Poporul și Neamul nostru. Notez că eu voi utiliza permanent termenul Dac, iar despre Romîn voi preciza, de fiecare dată că este, conform adevărului istoric, poreclă. Prin ceea ce voi scrie sub titlul de mai sus (l-am proiectat a fi al unei viitoare cărți), voi încerca să vă arăt, ca un bun patriot, că există o preocupare multilaterală pentru deznaționalizarea Poporului nostru, fenomen care se adîncește pas-cu-pas (cum ar zice și o face entitatea de la Cotroceni) și se extinde de vreo trei secole, în scopul de a se șterge din memoria nu numai a noastră, dar și a întregii lumi, faptul istoric proeminent al existenței marelui Popor Dac și al marii Țări Dacia, totul în scopul reliefării unora dintre urmașii degradați ai noștri, în primul rînd Romanii. Ne vom referi în ceea ce vom prezenta, poate de-a lungul unui an, poate mai mult, la aspecte din crîmpeiul din Dacia mare care este astăzi recunoscut oficial ca locuit de Romîni, adică din statele Romînia, Republica Moldova și Transnistria (peste 30 de milioane), dar nu-i vom uita pe cei peste 100.000.000 din zecile de mii de sate Dacice din jurul celor de mai sus, dar și din spații depărtate, inclusiv din Imperiul European unde, în ultimii 28 de ani, s-au pulverizat, deznaționalizîndu-se, vreo 10-15 milioane de Daci, alungați din Patrie de guvernarea post-decembristă, împreună cu urmașii lor și urmașii acestora, mulți ne-mai-avînd cetățenia patriei și neutilizînd, chiar necunoscînd, Limba Dacă, marca dintîi a scrierii planetare. Tragismul acestei crunte constatări este prezent în aproape toate satele noastre pline de jale dată de golul imens care a devenit pecete a pămîntului pustiit, înțelenit ori transformat în rîpi și mărăciniș, cu fostele case devenite mogîldețe în amestec inform de artefacte, vegetație și pămînt, iar pe unde mai apar sfioși bătrîni bolnavi și nevoiași cu puținele lor vite, le înfulecă, zi și noapte, lupii și urșii înmulțiți generos de guvernanții trădători, a căror bestialitate întrece demult pe cea a fiarelor pădurii, stăpîne deja peste ulițele și curțile satelor altădată înfloritoare. Deznaționalizarea a început mai demult cu introducerea primei forme de subjugare fascistă – religia, aceasta venind dinspre Romani, mai ales prin intermediul Grecilor care s-au așezat anterior pe o parte a pămîntului Daciei și care au utilizat, între alte multe forme, pentru a-și extinde prezența, și pe cea a religiei. Aceasta s-a izbit însă de rezistența surdă a Poporului Dac, esențialmente ne- și anti-religios, rămas astfel chiar și după intervențiile dinspre centrul Europei (Moravia Mare), pînă în ziua-cea-neagră, 22 decembrie, cînd a început să ne acopere Întunericul, acesta extinzîndu-se cu repeziciune și cu violență, datorită atitudinii trădătoare a telectualității, toată de dreapta și antinațională, atotstăpînitoare peste fostul P.C.R., mamutul incomensurabil, trecut in corpore în fruntea inamicilor țării, noi fiind singura țară din lume unde nu poate funcționa un partid democrat. Iată baza politico-ideologică pe care s-a vîrît viermele deznaționalizării chiar din timpul regimului democrat, cînd a început să ni se surpe din cuvinte Stîlpul rezistenței Naționale, Î, de care a fost lipsită mai întîi porecla țării, pentru ca nimeni să n-o mai rostească în respect cu ștampila Neamului Dac, Romînia, ci alterat, cu trimitere la mocirla Romei, Romania. După intervenția teroristă anti-națională din 1993 a Cademiei, nu mai există nimeni, în afară de noi, care să scrie numele țării cu Î, Stîlpul Rostirii Dacice, ceea ce a atras imediat îndepărtarea și a celorlalte semne ale particularității și dăinuirii noastre: ă, ș, ț, ce, ci ge, gi, che, chi, ghe, ghi; fără ele limba noastră nu mai există. Am scris deseori, în articolele și cărțile mele, despre acest asasinat mîrșav, dar brutala Tîmpitizare oficială cuprinde mai repede, prin infinitatea mijloacelor de care dispune, pe Dacul poreclit Romîn, alungat și huiduit din Vatra și belșugul propriu, să cerșească, flămînd, biciuit, hărțuit, ponegrit, sclavizat și chiar ucis pe cărările ”binefacerilor” din imperiile european și american... 12 ianuarie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu