”Unde sînt bolșevicii ?”

În înternet sînt numai anti-comuniști, iar cei care, neparticipînd la acțuni politice organizate, nu știu că sînt anti-comuniști, dar doresc o societate democrată, așa cum a fost prezentată în lucrările marxiștilor, motiv pentru care iau ca etalon de simpatie și adeziune ”partidul comunist” PCR, cel care a creat și a condus societatea cu regim politic democrat din perioada 1945-1989. De la o asemenea poziție, mi-au venit întrebări și reproșuri, dar și susțineri în raport de conținutul articolului anterior (”Centenarul Menșevicilor”), centrul de preocupare fiind ”Care sînt bolșevicii și de ce comuniștii de pînă acum, precum și anti-comuniștii, îi acuză pe peceriști că au fost și sînt… bolșevici ?”. Pentru cine se pricepe la Politică și este adept (și cunoscător) al Doctrinei Comuniste, totul este foarte simplu, de aceea și răspunsul meu va fi tot simplu: 1. Bolșevici organizați nu au existat pînă în prezent (de la 1847), cu o excepție, pe care sînt onorat să v-o prezint: Partidul Comuniștilor (dar numai cel din Romînia, nu și cel din Republica Moldova ori din alte țări, cu nume eventual identic). Dar nu numai atît: n-au existat nici Partide, în respect față de proprietatea termenilor și nici preocupări pentru definirea Politicii și Partidului (cu unele excepții superficiale prezentate în cartea mea ”Dicționar Politic (științific)”. Gînditori comuniști favorabili bolșevismului (nenumit așa decît de pe vremea lui Lenin) au existat, ideile lor avînd un rol strategic: K. Marx, Fr. Engel, V.I. Lenin, dar niciunul nu a făcut nimic pentru organizarea unui partid bolșevic autentic, deoarece toți erau anti-bolșevici, adică social-democrați, Menșevici (aparținînd și servind interesele burghezo-moșierimii). Așadar, în Centenarul Socialismului nu au existat comuniști bolșevici (cu excepția notată mai sus), motiv pentru care nici un delegat intern sau extern la festivitățile Centenarului de la Leningrad și Moscova nu este -și nu poate fi- Comunist autentic, Bolșevic. Invitația și prezența mea acolo –de unică importanță epocală- ar fi tulburat mințile și psihicul celorlalți ”Comuniști” din Rusia și de pretutindeni. 2. Acuza permanentă și extrem de dură pe care contrarevoluționarii, în frunte cu Criminalul-șef Ion Iliescu, o aruncă în obrazul ”comuniștilor” peceriști, cum că ar fi Bolșevici, are același scop pe care, timp de un secol și mai bine, l-au avut Marx și Engels la 1847, apoi V.I. Lenin în secolul al XX-lea, pentru atragerea la luptă revoluționară a celor mulți – Muncitorii, Soldații, Țăranii. Găselnița, izvorîtă din inteligența, arhicunoscută și apreciată, a lui Lenin, a avut efect total: fără să înfăptuiască vreo acțiune revoluționară, Lenin mai ales (și grupul lui) s-au trezit, la 25 Octombrie 1917 (stil vechi) conducătorii unei revoluții înfăptuită deja de Muncitori, Soldați și Țărani, aceștia desemnîndu-i pe revoluționarii doctrinari (prin articole și cărți) drept conducători ai primului stat democrat din lume.. A doua zi însă, cînd organul de Putere Revoluționară din noaptea precedentă s-a transformat, sub conducerea lui Lenin, în organ de Putere Statală și în Guvern, s-a petrecut ce doar Lenin știa în mintea lui (și bănuiau cei din grupul conducător): Muncitorii Soldații și Țăranii nu făceau parte din Putere; de aceea Puterea, în tot timpul Secolului Socialist, nu a devenit Putere Democrată, doar vorbele și tezele fiindu-i favorabile; mulțimea culegînd însă beneficiile regimului politic democrat. Lipsiți de prezența în Putere a celor Mulți, conducătorii partidelor ”comuniste” au pierdut în fața tuturor încercărilor contrarevoluționare; revedeți, pentru edificare: revoluțiile victorioase de după 7 Noiembrie anul 1 e.d. din Ucraina, Basarabia, Bielorusia, Țările Baltice, Bavaria, Ungaria, apoi războiul civil din Spania (1936-1939) și Grecia, înlăturarea guvernului democrat din Turcia, Indonezia (1965), Chile (1973), complotul mondial anti-comunist din anul măcelului european (1989) etc etc, toate culminînd cu încredibila crimă monstruoasă de la Moscova (1991-1993) de sub bagheta bestiei anti-bolșevice și anti-comuniste, gorbaciovul, care a orchestrat desființarea primului stat socialist și dizolvarea partidului însuși; nimeni nu s-a ridicat în picioare, gorbaciovul se mișcă liber, nu într-o cușcă de închisoare sau în mormînt, ci în propria țară exterminată, pe care o numea, cu nerușinare, Patrie… Bolșevicii, dacă ar exista, ar striga aceste lucruri la Leningrad și Moscova… Dacă ar fi existat 1.000.000, 100.000, 10.000, 1.000 de Comuniști autentici, Bolșevici, nu se întîmplau aceste crime monstruoase, la fel ca în țara noastră unde, din 3.831.000 de peceriști, toți anti-bolșevici, nu au fost patrioți decît… trei, pe care puhoiul în puroi i-a asasinat în mod mișelesc. 4 noiembrie 100 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu