Cu Radu Curteanu, Fiul Regelui

M-am reîntîlnit acasă la dumnealui cu ”consăteanul” Radu Curteanu (avem amîndoi în acte localitatea de naștere Oești) supranumit, în comună și în jur, Regele, pentru simplul motiv că este fiul (singurul) al celui care a fost Rege al Romîniei și care, decedat de curînd, nu are niciun alt copil din timpul cît a îndeplinit funcția de șef al statului. Cel dintîi fiu, Nicolae-Vasile, a fost născut în 1939, cînd Nenea Mihai nu era Rege, iar ceilalți copii sînt născuți în familia unor cetățeni obișnuiți, ne-rege și ne-regină, ba Nea Mihai nu mai avea nici cetățenia romînă. Născut la 14 noiembrie 1944, Radu apare identic în întreaga prezență, cu tatăl său, dar, evident, mai tînăr cu 23 de ani, este fiul Aureliei Bădiță, căsătorită cu cel care i-a dat numele de familie lui Radu (care i-a zis totdeauna ”tată”, căci acela natural, biologic, nici măcar acum, la bătrînețe, nu a vrut să audă de urmașul său; năravuri firești la regi...) A încercat să ia legătura cu tatăl său, după revenirea acestuia în țară, dar a fost refuzat. Ca foarte mulți alții, l-am îndemnat să participe la ceremonia înmormîntării tatălui, dar nu vrea să fie prezent, căci tată-său l-a refuzat și l-a lăsat cu mîna întinsă... 13 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Prietenie ?

Stimați tovarăși, De zeci de ani, toți care scrieți aici, dv. personal, precum și firma care vă prezintă utilizați substantivul/ adjectivul și verbul din aceeași familie, ”prieten” privind pe cei cu care corespondați, deci sînteți cunoscuți, cunoștințe, corespondenți, colegi, colaboratori, tovarăși, iar căte o pereche dintr-o sută-două, după mai mulți ani, deveniți prieteni, unii chiar iubiți, logondici, soți... Firma însăși, în necunoașterea și nerespectarea proprietății cuvintelor (posibili să nu fie și Daci/ Romîni pe acolo !) sau, poate, din dispreț pentru termen și relația corespunzătoare, urmărește să demonetizeze, să devalorizeze acest cuvînt superb... Și o face cu succese pline de ”succesuri”, căci aproape zilnic citim ce insulte, calomnii, vorbe pestilențiale sau din cîmpul semantic al sexului pornografic își aruncă ”prietenii” deveniți, fără vină, deoarece au opinii diferite, adversari, inamici dușmani de moarte... Ce vreți în realitate aceia care vreți să fim... prieteni ?!? Eu am deja doi prieteni și, consider eu, un om nu are loc, în același timp și în același spațiu, de mai mulți; se poate adăuga o... prietenă, aici am un loc liber... Eu scriu în internet, în mai multe locuri, cu total respect pentru cunoscuți și necunoscuți, pentru adversari și tovarăși, la fel pentru inamici și dușmani de moarte (aceștia sînt peceriștii care în cei 28 de ani nu au făcut ”mea culpa”, toți cei 3.831.000, dar nici măcar cei care zeci și zeci de ani mi-au pus toate piedicile posibile (profesional, cetățenesc, politic, de blocare a publicității -ca jurnalist, scriitor, inițiator de acțiuni culturale etc-), m-au dus de zeci de ori la beci, în zeci de procese și la pușcăria politică, m-au ucis (dar, din fericire pentru mine și din nefericire pentru alte două persoane, acestea au fost cele care, în locul meu, au trecut... Dincolo ca victime ”colaterale”, cum ar zice fasciștii; eu, cel puțin aș fi murit pentru o cauză eroică, numită... banditească, atunci ca și acum, pentru că stăpînesc, nemișcați, întregul spațiu public, de 71 de ani, plini de ifose și noxe, cum ar zice Nocivul despre marele Patriot !). Au scurs 28 de ani de la cumplita victorie (vremelnică) a Contrarevoluției anti-socialiste, anti-democratice, anti-naționale, iar peceriștii roșii-înverziți-multicolori nu mi-au dat nici drepturile de Deținut Politic, nici pe cele de Victimă a represiunii, nu mi-au restituit pămîntul acaparat (ba, mi-au acaparat încă altul, jefuit de bestiile de la primărie, cu concursul generos al organelor de cercetare penală și al in-justiției post-decembriste), nu mi-au dat despăgubiri pentru apartamentul jefuit abuziv (chiar mîine am proces, ultimul, la tribunalul Argeș pentru restituire), nu mi-au restituit pușca și muniția de vînătoare, nu mi-au restituit manuscrisele literare și politice confiscate la percheziții... În 2004, la pensionare, au refuzat să-mi înmîneze o simplă ”Diplomă de Excelență” pentru întreaga activitate didactică, chiar semnată de către Ministru și transmisă la Inspectoratul școlar (unde fusesem după decembrie-cel-negru inspector școlar și Consilier juridic), ”tovarășii” tîlharăși” fiind furioș, mai ales Unii dintre ei, sau toți la un loc pentru că diploma era prima acordată de Ministru și avînd amintirea înnegurată că nu am putut fi ”murit” atunci, în septembrie 1974, la inaugurarea Transfăgărășanului... Scuze pentru dimensiunea ”răspunsului”, dar am observat pe mulți între cei care fac lista de ”prieteni” că sînt între cei care mi-au provocat această nesuferită dimensiune. Pentru cei care vreți să fim tovarăși, am creat Partidul Comuniștilor (pe baza unui embrion, evident ilegal, din 1977) și vă aștept, în interesul exclusiv al dv., ca să fiți Consilieri, Primari, președinți C.J. Deputați, Senatori și, cel mai bun dintre Comuniști, să-l ducem în postul de Președinte, în locul dezonorat de dezonoranții post-decembriști. Există o singură barieră: nu-i primim pe Burghezi, pe Moșieri, pe Bancheri (și pe slugile cele mari ale lor). Poftiți, nu zăboviți; sfîrșitul Neamului Dac, ci nu numai al Statului, al Țării și al Poporului, sînt concepute și este inițiată punerea în aplicare. Cu cele mai bune urări de sănătate și împliniri pentru dv, familiile dv și tovarăși ! 12 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu tel.: 0745.056752

Comunistul BOLȘEVIC

Caut colaboratori, Comuniști Romîni sau ne-Romîni, pentru traducerea în limbi de circulație mondială (Rusă, Franceză, Spaniolă) și difuzarea ziarului ”Comunistul BOLȘEVIC”. 10 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu, tel. 0745.056752, daciapcn@yahoo.com Anul I Nr. 1 7 Noiembrie... Vezi mai mult

Război Romîn-Romîn ?

Război Romîn-Romîn ? Zi și noapte, Clevetitorii din infinitele televiziuni, ca și din presa scrisă, dacă poate fi numită presă, toate ale Dreptei anti-democrate și anti-naționale –inclusiv cele ”de stat”, care ar trebui să fie cum este Poporul, de Stînga- emit această calomnie impardonabilă cu trimitere la Circul parlamentar sau la prăbușirea în Strada ucigașă. Incapabili să priceapă că ei reprezintă cel mult două-trei procente din cei 25 de milioane, se împopoțonează numindu-și nimicnicia cum că ar fi... Poporul ! Ar trebui să afle Cleveticii că Poporul Dac (poreclit Romîn) nu se află în război cu sine, fiind echilibrat și stabil, nestricabil și imbatabil de la începuturi, nemișcat din Vatra Dacică în care a apărut, deși el a constituit baza formării multor popoare și state din Europa și nu numai, dar noi am nimicit pe toți Barb arii care ne-au călcat; apoi noi am dat omenirii prima Limbă (pe care, din păcate și din vina Hămăitorilor, o numim cu porecle) precum și prima scriere; Clăbucitorii nu știu că, de la Atlantic și pînă la Himalaia există aproape 200 de milioane de vorbitori ai Limbii Dace, construită în diferite variante pe tulpina comună (vedeți, de pildă, studiile dr-lui Iosif Lucian Cueșdean). Savanți ne-Daci (ne-Romîni) din întreaga lume confirmă primatul nostru mondial, statornicia și verticalitatea, respectul nostru pentru alții, dar Lălăitorii nu văd și nu-i foarfecă decît pe... gunoieri și aceasta pentru că grupul minuscul, lipsit de orice demnitate și atașament patriotic și democratic, prin uneltiri, abuzuri și violențe, ne-a pus pe grumaz pe cei mai calificați dintre Calomniatori, întru scopul (străvechi și unic pentru toți Barbarii) de a ne extermina. Dar apa tulbure și toxică sfîrșește prin a se pulveriza prin izbirile de granitul Stîncii care sîntem noi, Dacii; nu se aplică dictonul latin ”gutta cavat lapidem non vi, sed saepe cadendo”, ci inversul lui... Siguri în dăinuirea noastră și în evoluția fără vicii, acumulăm în timp îndelungat efectele prestațiilor potrivnice și dăm replici în răstimpuri largi, dar, nu uitați, existăm în Vatra în care am apărut de peste 30-40 de milenii, iar cei care zornăie vorbe (și nu numai) despre absența noastră de pe aici, unde ei și-au înfipt pe alocuri pintenii, nu fac altceva decît își etalează violențele și propriul spulber. Am depistat din 22 decembrie-cel-negru, de la ora 12, la două ore de la producerea puciului militar, că va veni peste noi Tornada devastării și vandalizării, dar, în ciuda unor bănuieli justificate, nu puteam concepe că întreg Nămolul de peceritști –cea mai mare organizație anti-comunistă din lume- se va lepăda de culoarea mincinoasă și va trece in corpore în slujba Asupritorilor Poporului Dac, a Exploatatorilor interni și externi, a Înrobitorilor neuro-psihici, acțiune complexă care chiar pune în pericol, pentru prima dată, în favoarea inamicilor noștri, existența Poporului și a Neamului Dac (Statul fiind deja o treanță în mîna globalizanților). Chiar în aceste zile, nemaivorbind de slugărnicia mijloacelor de comunicare în masă, parlamentul țării vrea să-l omagieze pe Nea Mihai de Hopînțol și să instituie prin lege aberațiile instituționale ale familionului străin, aceasta în condițiile în care Decedatul nu a fost în realitate nici Rege și, parțial, nici Om. Rege nu a fost pentru că prima dată era copil, iar a doua oară a mimat -și doar o scurtă vreme- rolul de șef al statului. Om cu greu putem zice că a fost, deși constatăm că și-a întemeiat o familie, are, în familie, mai mulți copii de care s-a preocupat, muncind, după cîte aflăm, ca un om obișnuit, dar nenea Mihai și-a îndepărtat pe cei doi fii, născuți anterior; despre Nicolae-Vasile se afirmă că i-a fost respinsă filiația de către justiție și, văzîndu-i chipul, se pare că instanța ar fi nimerit adevărul (greu se întîmplă asta !). Dar Radu, Radu Curteanu de la Oești, cel născut cînd Scelența Sa se-nfigura ca Rege, este leit taică-său... Cercetați-l, ”jurnaliștilor”, apoi spuneți adevărul, nu mai bălăciți în minciuni; căci Poporul cunoaște și stăpînește și această temă și nu face război cu Bălăcitorii, ei doar între ei duc zi și noapte un ”război” de circ, pentru a stoarce bînuții de la buget, iar bugetul –economiștii și finanțatorii nu pricep aceasta !- se alimentează de către acea mare majoritate a Poporului prin taxe, impozite și, mai ales, prețuri. Cînd nu va mai putea plăti, atunci să vedeți Război... 8 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

N-am avut Rege, n-avem nici... Regină !

N-a apărut bine știrea despre decesul fostul Rege, că s-au și ivit vorbe deocheate cum că am avea o regină... Cît despre Mihai, ne este clar că nu a fost de adevărat Rege niciodată; prima oară era un copil, iar Poporul Dac nu avea exercițiul de a preda copiilor conducerea statului, aceasta fiind obținută în cvasitotalitatea cazurilor prin votul Sfatului Țării sau prin sabie, iar crîmpeiul început în 1866 și finalizat în 1947 a fost o găselniță criminală a inamicilor Poporului speriați de reformele de important și real progres înfăptuite de Marele Domn al Unirii, Alexandru Ioan Cuza... A doua oară, Mihai a fost un simplu figurant, chiar dacă, la un moment dat, a făcut un gest remarcabil prin care a pus capăt colaborării armatei noastre cu cea germană agresoare, ceea ce i-a adus o recompensă fulminantă din partea conducătorului Uniunii Sovietice, I.V. Stalin. La nici un an însă, a intrat într-o prostească grevă funcțională, ieșind, practic, prin proprie voință din istoria țării. Ca urmare, abdicarea din 30 Decembrie 1947 și instituirea Republicii Populare au fost actele care au consfințit realitatea istorică. Notez în plus că gestul de la 23 August 1944 nu este drept a fi apreciat ca trădare din partea Regelui, ci tocmai o măsură dictată de interesele majore ale Patriei, prin aceasta realizîndu-se scurtarea războiului și, desigur, cruțarea multor zeci de mii de victime și, în plus, reîntregirea de la Nord-Vestul țării. Nu găsesc nimic pozitiv de reținut, legat de funcția de șef de stat pe care a deținut-o defunctul Mihai, în afara gestului menționat din 23 August 1944. Ca om și familist, se poate reține preocuparea de a-și forma o familie și de a-și crește copiii (din familie) într-un spirit normal, cu afecțiune pentru Patria din amintirile tatălui (după cum ei afirmă). Dar nu poate trece nimeni cu vederea atitudinea de tată incalificabil în raport de nașterea unui fiu al său,altul decît Nicolae-Vasile, pe cînd era formal Rege, de care nu a vrut să știe niciodată, respins cu dispreț... regal, lăsat să crească în condiții grele și dificile de mama sa de la Oești (comuna Corbeni, județul Argeș). Cu un fizic absolut identic, inclusiv înălțime, cu o statură și prezență asemănătoare, de copie exactă, părînd doar mai tînăr (o diferență de 25 de ani !), fiul fostului Rege s-a format în satul natal, a fost angajat ca muncitor forestier la Curtea de Argeș, este acum pensionar, are familie, a vrut să se întîlnească și i-a scris lui Mihai, dar acesta n-a avut dramul de înțelepciune Dacică și lumină paternă, spre a-i strălumina, măcar pentru o clipă, fața îndurerată a copilului care n-a putut spune nimănui miraculosul cuvînt-reazem ”tată”... Nu mai adaug că Țața Ioana, colega de joacă în curtea Palatului de la mănăstirea Curtea de Argeș, a copilului Mihai (era la o diferență de vîrstă de un an) l-a felicitat de ziua d-lui în urmă cu cîțiva ani și așteptînd în zadar să primească un răspuns, nu-și ierta gîndul nespus decît mie că, poate, Scelența Sa o va invita la masă, cum se întîmpla cînd, copil fiind, nu avea ifose... De unde găsesc unii –e-adevărat puțini- fluvii tulburi de laude pentru acea persoană, cu meritul real doar că a trăit 96 de ani ?!? În respect pentru insul din specia noastră care a trecut Dincolo, nu-i pot purta altă amintire decît complexul trăirilor noastre de Păduchi, Rîie, Picioare desculțe, Foame generalizată, în timpul Regatului fudul, precum și imaginea fiului respins, act impardonabil chiar și pentru ultimul țăran amărît... 5 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

Lămurire

Mulți îmi scrieți (aici sau în alte locuri), telefonați ori spuneți direct mie sau prin cunoscuți că sînteți comuniști și să contăm pe dv. Vă înțeleg că faceți aceasta dintr-o suferință ori neîmplinire personală și ați vrea să vă cuprindă efectele de protecție ale solidarității, ceea ce este un bun (prim) pas... Să știți că este Comunist numai cel care conștientizează o poziție activă, altruistă, a fiecăruia în modul organizat politic al clasei sociale de care aparține, căci nimic nu se realizează corect și trainic pentru sine decît în cadrul succeselor comune, după formula străveche a folclorului ”unul pentru toți și toți pentru unul”. Eu nu public articolele pentru a primi mesaje tip ”îmi place” (știu că sînteți cam 90 % din populația țării cărora vă place ceea ce scriu, inclusiv unii peceriști), ci pentru a ști că existăm ca Partid organizat și, astfel, imediat să vă puteți înscrie pentru ca, în solidaritate de clasă, împreună, să ne putem reprezenta, exprima și apăra interesele de clasă (în care se cuprind cele personale); altfel, eu rămîn singur cu un drapel și o ștampilă, fără să pot candida pentru cele 588 de locuri în parlament și pentru altele 60.000 de Consilieri, Primari, Președinți CJ, continuînd să scriu, iar dv. să spuneți că vă place în timp ce vă duceți să-i votați ori să-i bălăcăriți pe Burghezi, Moșieri, Bancheri și să-i instalați în fotolii pe infractorii care îi reprezintă cu pricepere, talent și... vorbe goale. Totul rămîne neschimbat, în sensul continuării prăbușirii noastre totale... Iar cînd noi, cei maturi, vom dispărea (cum dorește, de grabă, tînăra aceea din Diaspora, ca și alți tineri, ba chiar și un Primar !), nu veți mai avea ce citi ca să vă placă; va fi vai-și-amar cînd veți începe, în gol, lupta pentru revenire... Așa că, reflectați, noi vă așteptăm pentru a vă da cheile izbînzii. 5 decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu

La Mulți Ani, Dacilor !

Ca președinte de Partid politic înregistrat oficial, reprezentînd, exprimînd și apărînd interesele claselor sociale fundamentale, Muncitorimea și Țărănimea, precum și ale întregului Popor Dac (poreclit Romîn) din punct de vedere național, am onoarea să să transmit o vibrantă urare, așa ca în poezia poetului Comunist Nicolae Labiș, tuturor Dacilor, cu prilejul Zilei Naționale a Patriei, 1 Decembrie – La Mulți Ani ! Vă urez să aveți sănătate și cît mai multe împliniri ! În primul rînd să rezistați eroic, în ciuda vremilor grele prin care trecem, împinși de acțiunile trădătoare criminale din 22 decembrie-cel-negru înfăptuite de către ciocoimea peceristă și acceptate criminal de toți peceriștii, începînd cu puciul militar și continuînd cu asasinarea propriilor (dar și ai Poporului și ai Patriei) conducători patrioți, exterminarea Partidului clasei muncitoare, nimicirea economiei naționale, băltăcirea în iazul spurcat cu isme nocive al imperiilor fasciste USA și UE, aplicarea unui program complex de genocid, țintind –după toate aparențele și rezultatele din cei 28 de ani- la abandonarea Limbii Naționale (Limba Dacă), desființarea statului, ponegrirea totală și compromiterea Poporului și chiar a Neamului Dac... Adresez urările mele tuturor cetățenilor Romîniei, indiferent de poziția lor politică și ideologică, precum și de rădăcinile etnice, chiar necunoscute ori negate, cum este cazul, mai ales, al Dacilor din jurul Romîniei -și al cîtorva sute din interior- care sînt de alte expresii lingvistice (impuse prin Asuprire, Exploatare și Robie) și își declară amarul spunînd că nu (mai) sînt Daci, aceasta pentru că i-au deznaționalizat inamici cotropitori veniți din depărtatele puste străine și, după ce s-au încuibărit ieri-alaltăieri pe pămîntul nostru, au nesimțirea să strige că ei, ci nu noi, sînt ai acestui pămînt.... Urările de bine și respect le am pentru toți, inclusiv pentru adversari politici, precum și pentru inamicii din monolitul PCR de 3.831.000 de cetățeni care, din nefericire pentru Poporul Dac, nu s-au ridicat la nivelul de demnitate și patriotism cum jurau cu roșu pe carnetele multicolore din inimile lor largi și sparte; știu că suferă conștienți de ipocrizia grosieră, dar mai ales de dorul Fotoliilor, și de aceea s-au gîndit să-și refacă, după 26 de ani, partidul care ne era -urgent, suprem, vital- necesar cel mai tîrziu în 22 decembrie-cel-negru, la ora 10 cînd s-a declanșat puciul militar al Generalului Gips... Le așteptăm măcar 3.831.000 de autocritici... Doresc să-mi exprim încrederea că nu vom lăsa să ne treacă, intrînd în neant, generația matură fără să ne (re)organizăm Partidul Comuniștilor și, astfel, să ne putem reveni din Cutremurul devastator de acum 28 de ani; organizați, noi vom putea să blocăm trimiterea tinerilor, ca mercenari, în slujba imperiilor fasciste să nimicească țări și popoare, altădată prietene; vom putea să înlăturăm de pe pămîntul Patriei orice cizmă străină; să spunem acelui ”departament de stat” care se încurcă prin treburile noastre, bune-rele, să se ocupe de proprieul stat și teritoriu, unde există cele mai grave probleme ale propriilor cetățeni; să nu admitem alungarea din Patrie nici măcar a unei persoane, ca și intrarea la noi a străinilor; fiecare să stea în țara lui – să se bucure ori să sufere împreună cu propriul popor... Daci de pretutindeni, pentru toți și pentru fiecare: La Mulți Ani ! 1 Decembrie 101 e.d. Prof. Gheorghe Ungureanu