Analfabeții
-despre Baliverniada bălăcărioasă-
De 30 de ani nu am
auzit în tot spațiul public politic oficial nici măcar o propoziție de bun simț
și în respect față de proprietatea cuvintelor, conform dicționarelor clasice
(căci după 1989 s-au produs și aberante modificări voluntariste în definițiile
lexicale, unele preluate în texte umoristico-satirice, cu succese pline de…
succesuri !).
Nu
citez niciodată cu plăcere vreun american (USA), dar, în raportul său despre
”starea națiunii”, un fost președinte a rostit două lucruri formidabile despre
realitatea în care trăiesc, pe mormane de bogății, vîrfuite cu Kalașnikovul din
toate țările lumii, cei mulți și năpăstuiți din țările cu conducere fascistă:
peste 37.000.000 de subnutriți și peste 90.000.000 de analfabeți; aceste cifre
caracterizau USA în urmă cu 20 de ani (după informațiile președintelui)…
La
noi, nici după 30 de ani de Noapte, nu sînt astfel de cifre îngrijorătoare:
săracii sînt cu mult mai puțini (grație asigurărilor multiple și de mare
valoare din Socialism), iar analfabeți sînt, de regulă, cei cu studii înalte;
ei dovedesc, în mod cotidian și în public, cea mai crasă lipsă de competență în
cel mai important domeniu al existenței –politica- și, pentru a-și compensa
ignoranța, umplu corul cu baliverne și bălăcări ori-de-cîte-ori este vorba despre
democrație și drepturi ale majorității, desemnată de obicei prin termenul
”prostime”…
Piramida
ignoranței desăvîrșite este dominată de la distanță de celebrul personaj
insignifiant pînă la întîmplarea de un comic al dramatismului inexplicabil care
l-a propulsat în funcția de președinte al republicii și care grohăie
incredibil: ”Ceea ce se întîmplă în aceste zile se numește dictatura majorității și este profund dăunătoare democrației”. În nicio enciclopedie de umor, satiră,
paradoxuri, aberații și absurdități nu se pot găsi asemenea perle, aceasta
fiind, probabil, unică pe plan mondial; o definiție simplă și foarte exactă a
Democrației, la îndemîna oricărui neșcolarizat, este chiar ”dictatura
majorității”.
La
telectuali de prim rang găsim mereu -și nu în exprimări domestice- asemenea
perle. De curînd, un academician îmi explică diferența între un partrid comunist
și unul socialist, deși a răsfoit lucrările mele despre Doctrina Comunistă: ”eu
nu pot fi comunist pentru că partidul comunist construiește Comunismul, dar
sînt socialist pentru că partidul socialist construiește… Socialismul !”…
Cum
să nu înțelegi de ce cademicienii, chiar specialiști în Istorie, spun că
poporul nostru (Poporul Dac) s-a format dintre Daci și Romani (aceștia apărînd,
în realitate, ca urmași ai Dacilor, după mai mult de 30.000 de ani de existență
a Dacilor) și că, noi, Dacii, vorbim limba… nepoților noștri Romani ?!?
10 aprilie 102 e.d.
Prof. Gheorghe I. Ungureanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu